Dacă-i să mor

natura.md Aug 4, 2024 06:18 151 0

Dacă-i să mor,
măcar să mor frumos,
îndrăgostit și încă tânăr.
Grăbește-te, iubito, să-ți fiu de vreun folos,
nu mă privi străină
peste umăr.
Căci și așa, degrabă o să plec
să ar hectare de singurătate,
dar, egoist, mai sper să mă inec
în suflul tău de miere
și de lapte.
Orașul vinde,
în loc de flori, nebuni,
iar mătura-i din liliac la piață.
Doamne, de ce insișți să mă cununi
cu roțile tramvaiului
din față?!
Ori eu de mult
sunt scară de la bloc,
aștept pantofii ei să mă mângâie,
sămi se topească ceafa de noroc,
ca un asfalt în care-au
să rămână.
Parcă ți-am spus
că vreau să mor frumos.
Naivii caște gură ca la Kio
și-n timp ce bat din palme zgomotos,
aorta-mi strigă,
clandestin,
adio!

Bocet senin

În fiecare zi
murim câte puțin.
Abia se ține frunza să nu cadă.
Ne trece tinerețea ca un vin
băut printre prieteni
în livadă.
În fiecare zi uităm câte ceva
sau amăgim prezentul cu-amintirea.
Mi-e dor, ni-i dor, dar parcă-am refuza,
din lașitate ocolim iubirea.
În fiecare zi rămâne câte-un loc
gol printre noi și nu-l mai umple nimeni.
Pasărea Phoenix a căzut în cioc
ori, salamandra, a trecut
prin mine.
În fiecare zi
același hârb murdar
mai cere-un miel și-o faptă de prihană.
Sătui, dar, totuși, vai, ce gust amar
e-n gura mea deschisă
ca o rană.
Vai nouă, vai, ce drum pavat cu gropi
lăsăm în urmă și ne sare-n față,
dar nu, o, nu, o, nu suntem miopi.
Noaptea-i pe ducă. Bună
dimineața!

Cina irodică

Am stat și eu la masa lor.
Cu o condiție. Să tac.
Vorbeau pe rând, vorbeau în cor?
eu trebuia să mă prefac.
Eu trebuia să le zâmbesc: cât sunt de sus,
cât sunt de mari!
Cel ce m-a dus, era firesc,
mă îndemna să pap homari.
Eu înghițeam ceva urât
mirositor, ceva vomat.
Dădeam pahare tari pe gât,
să scap de jeg,
să fac curat.
Eram sătul. Am vrut să plec.
O mână grea m-a pus la loc.
Puteam să-i calc cuiva pe bec.
(Nu fi, bătrâne, dobitoc.
Depinzi de ei!)
Mă angajau
să ling tacâmul lor de preț,
talentul meu să facă hău,
să dau
din coadă nătăfleț.
Dar, hi-hi-hi, ce știi mata,
trișor naiv,
le-am spus ce cred.
Să vezi atunci ce dandana
cu lupi bătrâni,
c-un fleac
de ied.
Am stat și eu la masa lor,
numai că n-am prea stat domol.
Ce vreți să fac, le-am zis, să mor?
Duhneau a morgă, a formol…