Hai la creşă!

natura.md Aug 26, 2021 10:29 2903 0

Călifar roșu cu puii săi. Foto: China Global Television Network

Dacă ați vizitat în ultimul timp vreun lac sau orice alt bazin acvatic, ați văzut cu siguranță diverse păsări pe suprafața apei. Cel mai des ați observat rațe cu pui mici, mai exact femele urmate de un stol de vreo 10-12 bobocei, dar poate că ați văzut și pui de gâscă însoțiți de ambii părinți.

Însă ați văzut vreodată 15, 20 sau chiar 40 pui la un loc? Deși o asemenea priveliște este rară, comportamentul din spatele acesteia a fost totuși observat la peste 41 de specii de păsări acvatice,precum rațele, gâștele, lebedele, ferăstrașii, corcodeii, călifarii.

Fenomenul poate fi explicat simplu: descendenții a două sau mai multor cupluri de păsări acvatice sunt crescuți împreună într-un singur grup. Specialiștii numesc asta „fuziune” sau „creșă”, făcând referire la practica oarecum similară a oamenilor de a-și duce odraslele la grădiniță.

La fel ca grădinița umană, creșa păsărilor acvatice presupune adunarea la un loc a puilor ce provin de la mai multe familii de pe același bazin de apă și îngrijirea lor de către unul sau mai mulți adulți. Această fuziune poate avea loc în zone aglomerate, unde mai multe familii cuibăresc simultan, iar bobocii sunt în contact strâns unii cu ceilalți. Specialiștii spun că aceste creșe se pot forma și din cauza interacțiunilor agresive dintre adulți, sau după ce un prădător atacă – ambele evenimente fiind soldate cu împrăștierea puilor pe lac. Când tinerii se regrupează, ei fuzionează la grămadă și se lasă îngrijiți de câteva femele mai în vârstă sau foarte „mămoase”, care își asumă rolul de părinte adoptiv chiar dacă părinții naturali sunt prin preajmă.

Dar s-au observat situații când mai multe familii de păsări acvatice pur și simplu se amestecă fără vreun motiv special, iar adulții au grijă de pui. Aceștia chiar se pot organiza într-un sistem de rotație: câteva femele se uită după pui, în timp ce altele se hrănesc sau se odihnesc.

Un aranjament similar a fost observat și la noi, în Republica Moldova, la două specii înrudite cu gâștele și rațele: călifarul alb (Tadorna tadorna) și călifarul roșu (Tadorna ferruginea). Ambele specii cuibăresc la noi pe perioada sezonului cald și au un comportament de cuibărire oarecum similar: părinții ocupă o vizuină săpată în malul lacului, sau o scorbură joasă într-un copac, și clocesc acolo ouăle. După ce puii ies din ou, părinții îi scot din cuib și îi conduc până la lac, unde vor înota și se vor hrăni până vor crește mari și independenți.

Ar putea fi o imagine cu corcodel, natură şi corp de apă
Călifar alb (Tadorna tadorna) urmată de o creșă de boboci. Sursă foto: Societatea Ornitologică Română

Călifarul alb obișnuiește să cuibărească destul de aproape de lac, însă călifarul roșu adoră în special zonele aride cu stânci și pereți abrupți, drept pentru care își sapă o vizuină prin tot felul de ravene argiloase sau chiar în câmp gol. După ce puii eclozează, călifarul roșu îi adună frumușel și se duc cu toții în șir indian la cel mai apropiat lac, care poate fi situat chiar și la kilometri distanță.

Deși călifarii sunt niște părinți foarte dedicați și protectivi, se întâmplă să-și lase puii în îngrijirea altor călifari la fel de dedicați. Un astfel de comportament a fost observat chiar în această vară, pe un lac mic din raionul Căușeni, de către Mihai Ghilan. El a văzut un cuplu de călifari roșii urmați de nici mai mult nici mai puțin de 25 de boboci! Este evident că nici un cuplu de pasăre nu poate cloci cu succes atât de mulți pui, drept pentru care a fost formulată ipoteza că bobocii provin de la mai multe cupluri. Ipoteza a fost confirmată de observarea unui alte perechi de călifari roșii, pe același lac, care însă nu avea nici un pui în îngrijire. Adulții se mișcau în voie și se hrăneau relaxat, probabil datorită faptului că știau că puii lor se află în custodia vecinilor.

Deși acest comportament nu a fost studiat pe deplin în Republica Moldova, ci doar în străinătate,
ornitologii locali sunt de părere că prin formarea de creșe, cresc șansele de supraviețuire ale tinerilor, căci traiul în grup oferă o protecție mai mare împotriva prădătorilor și acces la aprovizionarea cu alimente. De asemenea, părinții își îmbunătățesc propria probabilitate de supraviețuire pentru că împart responsabilitățile de creștere a puilor cu alți adulți, fapt care îi ferește de surmenaj și le permite să-și refacă forțele pentru a-i feri de prădători.

Silvia URSUL

Articol publicat în Revista NATURA în numărul 354

Susține Natura.md: Devino Patron!

Articolul precedent