Îl atrage lumina de pe chipurile oamenilor
natura.md
Mai 25, 2024 09:59
367
0
După ce a străbătut sute și mii de kilometri cu aparatul de fotografiat, surprinzând peisajele frumoase ale Moldovei sau chipuri de oameni, trebuie să se știe că în spatele acestor imagini, cărora le-a dat viață, este fotograful Mihai Vengher.
S-a născut în satul Colicăuți, Briceni, este absolvent al școlii medii din satul de baștină, apoi absolvă Facultatea de Jurnalism a USM. Mai mult de trei decenii este fotoreporter la Agenția Informațională de Stat „Moldpres”.
Într-o discuție caldă și amicală cu Mihai Vengher, la fel cum sunt fotografiile cărora le-a dat o viață liniștită și doar frumusețea surprinsă în ele este vorbitoare, aflăm că aparatul de fotografiat nu i-a lipsit niciodată din valiză, l-a ținut la piept ca o busolă, care l-a purtat prin cele mai frumoase locuri. Nu va spune că a visat să devină fotoreporter, așa cum unii spuneau că voiau să devină cosmonauți. Dar nici că fotografia nu l-a atras încă din copilărie. Își amintește că avea această pasiune de când se ține minte. În clasa a opta și-a cumpărat primul aparat de fotografiat cu 42 de ruble. Suma aceasta, cam cât un capital de azi cu care ai cutreiera un sfert din locurile pitorești ale R. Moldova, fără să dăruiești ceva din frumusețea imortalizată și altora, o avea adolescentul Mihai Vengher în Colicăuții de baștină, investită în această „afacere” (sigur, în obiectivul aparatului său au privit toți colegii de clasă, de școală, a urcat pe toate stâncile și dealurile ca, de undeva, de pe o treaptă mai sus, în ochișorul aparatului să încapă satele și oamenii surprinși de artistul colicăuțean). La 15 ani nu se gândea că datorită aparatului de fotografiat, Mihai Vengher potolea suferința Meșterului Manole – „ce construia ziua noaptea se surpa”. Cu aparatul acela de demult, fotograful în devenire, din contra, ce aduna/derula pe peliculă ziua, noaptea, într-o odăiță cât mai întunecată, scotea din tăvița cu apă amestecată cu alifii speciale, fotografii alb-negru, pe unele, probabil, le trecea printr-un capsator pentru a le face marginile zimțate.
Student fiind, un bilet câștigător la loterie, l-a făcut fericit cumpărându-și un aparat performant. În el a încăput toată frumusețea naturii și cea umană. Până în prezent, în virtutea profesiei sale, fotoreporterul Mihai Vengher, are adunate sute, chiar mii de fotografii, repartizate tematic. Ele așteaptă să fie păstrate în coperțile groase ale unui album. Va veni și acest timp, dar până atunci obiectivul aparatului și ochii artistului sunt în căutare de noi frumuseți. Este atras de privirile înțelepte ale oamenilor în vârstă, pe care le surprinde, iar femeile cu ochi blânzi și cu năframă pe cap îi amintesc de chipul mamei sale.
Atunci când nepotul Tiberiu îl însoțește, simte că misiunea de tată pentru fiicele Ana Maria și Mihaela nu e de ajuns, dacă nu-și developează dragostea paternă și celei de-a treia generații.
Fotografiile, adunate în colecție, sunt cât ai străbate R. Moldova de la Naslavcea la Giurgiulești. Zona frumoasă de lângă Colicăuți ar mai lua-o la pas ca să resusciteze peisajele minunate de pe lângă Fetești, Caracușeni, Pererâta sau Râșcani. Dragostea lui Mihai Vengher pentru fotografie se poate vedea în lumina care nu lipsește de pe chipurile oamenilor – de la cei în ale căror riduri se oglindește soarele, până la cei de pe chipul cărora citești felul lor de a-și trăi altfel viața. Mihai Vengher rămâne prieten al luminii de pe toate fețele umane.
Autor: Silvia STRĂTILĂ,
Articol publicat în revista NATURA, nr. 386
Susține Natura.md: Devino Patron!
