La Călinești, locul unde pădurea își dă întâlnire cu lunca

Bucata asta de țară, așa mică și strâmtă cum e ea, este totuși diversă și interesantă. E-adevărat că trebuie să ai un ochi antrenat să depistezi această diversitate ascunsă în tabloul general al satelor moldovenești, greu încercate de sărăcie și uitare. Dar cel ce caută găsește: în arhitectura caselor, în unduirea hudițelor, în accentul local al oamenilor, în decorul bisericilor, în frumusețea și simplitatea naturii – se găsesc elemente inedite, interesante, care ascund sub ele povești interesante întocmai ca masele de gheață ghicite sub un vârf de iceberg.

La Călinești, locul unde pădurea își dă întâlnire cu lunca
Rezervaţia „Pădurea Domnească”, cu bătrână pădure de stejar crescută în lunca Prutului. Foto: Alecu Reniță

De acest lucru m-am convins atunci când m-am abătut pe malul Prutului la Fălești și Glodeni, zonă considerată de mulți drept „prea îndepărtată” sau „tocmai la Nord”. Destinația noastră era Călinești, de unde începe Rezervația naturală „Pădurea Domnească” – o bătrână pădure de stejar și plop crescută în lunca Prutului. De fapt, limitele sudice ale rezervației ajung până la satele Pruteni și Hâncești din raionul Fălești. Din praful iscat pe drumurile de țară, se ițește o coadă de pădure undeva în luncă. Pădurea apare în fața ochilor ca un tărâm îndepărtat, și puțini turiști care se abat prin partea locului știu că pâlcurile timide de copaci marchează începutul acestei arii protejate ce se întinde spre nord pe o suprafață de 5736 hectare. Pe măsură ce merge spre miază-noapte, pădurea se apropie din ce în ce mai mult de localități, vrând parcă să ofere călătorului o imagine din vremile apuse când codrul nu se mai termina pe ambele maluri ale Prutului și doar localnicii știau până unde-i duc potecile.

Această zonă, pe care nouă ne place s-o numim azi „Valea Prutului de Mijloc”, era cândva o întindere de pădure și de zone umede, care trăia din revărsările sezoniere ale Prutului. Odată cu construcția barajului și a lacului de acumulare de la Costești-Stânca (1978) volumul de apă s-a diminuat în aval, iar lunca Prutului a fost văduvită până jos, până la lacurile naturale Manta și Beleu. Pământul, scos de sub viituri (autoritățile sovietice susțineau că circa 70.000 hectare de culturi agricole erau inundate anual din cauza inundațiilor sezoniere pe Prut) a început să fie arat și muncit, să facă loc caselor și satelor, și uite așa vasta întindere de păduri și ape s-a subțiat văzând cu ochii. Abia în anul 1993 Parlamentul Republicii Moldova a hotărât să înființeze aici o rezervație naturală în scopul păstrării celui mai reprezentativ complex natural silvic de luncă și de mlaștini situate în sectorul de mijloc al râului Prut. Afluentul său cel mai important în această regiune, râul Camenca, contribuia semnificativ la pitorescul zonei.

Tumuli la Călineşti. Foto: Vitalie Ajder

 

Avându-și izvoarele  în apropierea satului Borosenii Noi (Râșcani), Camenca sau Camca, cum îl dezmiardă localnicii, își face drum prin câmpiile și lanțurile de stânci ce-i ies în cale, iar după ce trece de satul Cobani (Glodeni), cotește spre sud formând o mulțime de bălți și lacuri. Pe o bună bucată din drumul său de 99 km, Camenca curge paralel cu Prutul, însă unele porțiuni păstrează și astăzi albii vechi pe unde râulețul a tot curs și apoi s-a răzgândit. Mișcări tectonice nebănuite au determinat schimbarea continuă a particularităţilor geomorfologice din această zonă, astfel încât albiile Prutului și ale Camencii și-au tot schimbat locul și au lăsat în urma lor ochiuri care astăzi se umplu cu apă doar când plouă sau se revarsă Prutul. Aceste canale, bălți și mlaștini reprezintă în momentul de față singurele zone umede care mai brăzdează pitoreasca Vale a Prutului de Mijloc și încearcă să asigure un habitat cât de cât satisfăcător pentru a susține diversitatea biologică a acestei regiuni. Privită de sus, de pe hartă, întreaga zonă apare brăzdată de belciuge colmatate, de albii în formă de potcoavă, de canale șerpuitoare ce se pierd în desișuri de pădure. La Pruteni, acolo unde începe rezervația, Camca curge alene în râul Prut. Dar cursul ei devine leneș încă de pe la Călinești, iar când am trecut noi pe acolo era doar un fir de apă care încerca să-și facă drum printre gunoaie. Era o imagine deprimantă, care răpea tot farmecul luncii și întrista oaspetele atras de chemarea pădurii.

Lunca râului Camca. Foto: Alecu Reniță

 

Satul Călinești este vecinul Prutului încă de la începutul secolului XVII. Întoarsă cu fața spre pădure și spre luncă, localitatea are parte de cele mai frumoase apusuri de soare. Fiecare casă, fiecare gospodărie se oprește nițel din agitația serii și privește cum soarele scapătă dincolo de Prut, dincolo de sălciile care freamătă pe malul Prutului și dincolo de cirezile de vite care se întorc de la păscut. Dinspre lunca arsă de soare, unde cocostârcii pândesc broaștele neatente, satul oferă privitorului un peisaj la fel de blând și liniștitor: casele care se ițesc din poalele ravenelor, biserica satului care domină cimitirul, porțile colorate care adună la ele vecinii din mahala. La trei km de sat, în mijlocul pădurii, își duce zilele o mănăstire construită cu aproape 250 ani în urmă. Cunoscută inițial sub numele de „Tureatca”, mănăstirea poartă azi numele de „Acoperământul Maicii Domnului”. De-a lungul secolelor a fost reconstruită de mai multe ori, și se zice că în anul 1947 un locuitor al satului Călineşti s-a apucat singur să-i redea o nouă înfățișare, îndemnat probabil de evenimentele nefericite din timpul celui de-al doilea Război Mondial, care au pârjolit un continent întreg. Tot la câțiva kilometri de sat există o mică arie naturală numită „Călineștii mici”, considerată monument al naturii de tip botanic. Aici, pe o suprafață de 7 ha crește o pădure de stejar pufos (Quercus pubescens), considerată una din cele mai de nord suprafeţe de pădure de stejar pufos din Republica Moldova. Tot aici specialiștii au identificat prezența a cinci plante rare, dintre care unele sunt întâlnite și în „Pădurea Domnească”: rușcuța de primăvară (Adonis vernalis), sparanghelul (Asparagus officinalis), stânjenelul pestriț (Iris variegata), cununița (Vinca herbacea), ceapa sălbatică (Leopoldia tenuiflora). Prezența acestor specii în ambele arii protejate vorbește de la sine de faptul că aceste două corpuri de pădure erau cândva un masiv întreg și că existau aceleași condiții specifice unei păduri de luncă. 

Vedere de la Călineşti. Foto: Vitalie Ajder

 

Călineștiul rămâne în urma noastră, iar praful ulițelor se așterne molcom în spatele roților de mașină. Cârdurile uriașe de gâște recuceresc bălțile de la intersecție de drumuri, lăstunii se agită sub streșinile caselor, de undeva din copaci zbughește spre luncă un cocostârc. Se aud glasuri de copii concentrați în joaca lor, pe undeva scârțâie cumpăna unei fântâni, iar turla bisericii domină întregul sat, încins de soare de la un capăt la altul.

 

Silvia URSUL

Articol publicat în Revista NATURA în numărul 307