Inginerul naturii s-a întors în Rezervația ,,Prutul de Jos”

Am sărit în sus de bucurie şi am exclamat: s-a reîntors castorul!

Inginerul naturii s-a întors în Rezervația ,,Prutul de Jos”
Costorul Gheorghiță surprins de camera de luat vederi. Foto: Viorica Paladi

Cred că sunt norocoasă: m-am născut în satul Slobozia Mare din raionul Cahul. De mică, din ograda părintească, am admirat răsăritul și apusul soarelui pe lacul Beleu. Vara ne duceam la scăldat cu toți copiii din mahala, urmăream egretele cum prind pește din băltoace și încercam să o facem și noi cu mâinile. Parcă și peștele, racii și broaștele erau de dimensiuni mai mari, apa era limpede de-ți vedeai picioarele, nu erau gunoaie...

Am rămas la baștină. Activez în cadrul Rezervației ,,Prutul de Jos” de mulți ani. Munca mea e frumoasă și interesantă. Am noroc de o colegă pasionată de natură la fel ca și mine, Polina Cassir. Monitorizarea speciilor de floră și faună intră în obligațiunile noastre de serviciu, dar pe lângă acestea este o dragoste imensă față de zona umedă, de locurile sălbatice, acolo unde rar pășește cineva. Uneori oboseala fizică este trecută cu vederea și rămân doar impresiile plăcute și energia pozitivă cu care ne încărcăm de fiecare dată.

Lacul Beleu. Foto: Alecu Reniță


Tulpina roasă din Gârla Manolescu
Ziua de 4 octombrie 2020 a început foarte obișnuit: ne-am echipat pentru a merge pe teren cu binoclu, aparat de fotografiat, jurnal, determinator etc. Destinația propusă - zona cu protecție integrală a rezervației. Barca a fost singura opțiune de a ajunge pe malul opus, acolo unde este sălbăticie adevărată și orice pas trebuie să-l faci cu atenție, fără să deranjezi viețuitoarele din jur, dar în același timp să nu-ți scape nimic din comportamentul lor. Pentru noi, cei care studiem flora și fauna, orice cântec de pasăre, orice urmă lăsată pe solul umed, orice individ este important.

Gârla Manolescu, săpată prin anii 1938-1944, șerpuiește ușor spre lacul Beleu, purtând la vale apele tulbure provenite din râul Prut, dornice de a se limpezi în lac. Mergând mai bine de o oră prin pădurea de salcie și mici suprafețe de stuf, am ajuns în zăvoaiele de sălciș formate de câțiva ani.

Atenția ne-a fost atrasă de o tulpină de salcie roasă. Primul gând a fost că a tăiat cineva cu toporul. Dar care era sensul? Analizând cu atenție ne-am dat seama că sunt urme de la dinții unui mamifer. Ne-am uitat nedumerite una la cealaltă și repede am analizat fiecare în gând toate speciile întâlnite la noi. Cu un an în urmă, efectuând observații cu doi cercetători din România, am depistat pe r. Prut o tulpină roasă, uscată. Ulterior nu mai găsisem alte semne și practic dădusem uitării situația dată. După ce m-am dezmeticit, trecută peste șocul plăcut, am sărit în sus de bucurie și am exclamat: s-a reîntors castorul!

Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.
Salcia cu tulpina roasă. Foto: Viorica Paladi


Castorul Gheorghiță
Ne-am îmbrățișat de bucurie. Este o noutate pentru rezervație și chiar pentru Republica Moldova. Mergând la birou, am căutat informația referitoare la această specie. În zilele următoare eram nerăbdătoare să vedem dacă nu mai sunt și alte locuri populate de castor, să vedem ce-a mai făcut peste noapte, este un singur exemplar sau mai multe?

Am găsit soluția în instalarea unor camere. I-am găsit chiar și un nume – Gheorghiță. Și nu a durat mult să-l vedem pe Gheorghiță cum roade crenguțe noaptea, cum își spală ochii cu lăbuțele chiar în fața camerei. În lunile noiembrie și decembrie s-a extins pe câteva sute de metri, lăsând mici indicii ale prezenței sale.


În căutarea strămoșilor
Ianuarie 2021. Cu ajutorul unui localnic am găsit și alte locuri populate de castor în localitatea Văleni pe râul Prut. Se pare că Gheorghiță al nostru nu este singur, a venit ,,în vizită” și cu alți prieteni,  au ajuns în locurile unde au trăit cândva strămoșii lor. Conform cercetărilor paleozoologilor M. Lozan, A. David, A. Lungu și alții, pe teritoriul Republicii Moldova, rămășițele scheletice ale reprezentanților din familia Castoridae au fost investigate din Sarmațianul Mijlociu. Ultimele rămășițe fosile au fost depistate în monumentele arheologice din sec. VIIVIII.

Conform informației științifice se presupune că specia castorul european ar fi dispărut la mijlocul mileniului doi ai erei noastre.

Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.
Urme de castor în rezervația biosferei „Prutul de Jos”. Foto: Viorica Paladi

Castorul, numit inginerul naturii, este cel mai mare mamifer rozător amfibiont al Lumii Vechi și al doilea de pe Terra după capibara din America de Sud. Are lungimea corpului de 1-1,3 m, masa de 30-32 kg. Coada masivă, turtită dorsoventral, lungă de 30 cm, lată de 10-13 cm, servește ca vâslă. Femela este mai masivă. Culoarea blănii variază de la castaniu-deschis la brun-închis. Coada și membrele sunt negre. Are picioare scurte, puternice, cu cinci degete, cele posterioare înzestrate cu membrană interdigitală dezvoltată. Nările și canalele urechilor la intrarea în apă se închid. Dinții incisivi (rozători) sunt separați de cavitatea bucală printr-o membrană concrescută ale buzelor pentru ai permite castorului să roadă hrana sub apă.

Populează malurile râurilor cu scurgere domoală, lacurile, canalele de irigare, acoperite cu vegetație arboricolă de esențe moi (salcie, plop, mesteacăn) și plante acvatice: stuf, rogoz, nufăr ș.a. Evită apele mici care iarna îngheață până la fund. Presupunem că specia castor european (Castor fiber L.) a sosit la noi pe râul Prut din Delta Dunării. Acolo a migrat pe cale naturală din bazinele râurilor Olt, Mureș, Ialomița, unde în anul 1998 Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice Brașov a început realizarea unui proiect de i ntroducere a castorului în fauna României, prin colonizarea a 182 de animale aduse din Germania. Deci, procesul de dispersie a castorului a fost destul de rapid.

În condițiile noastre, când tot mai frecvent apare seceta și deficitul de apă este tot mai mare, este complicat de prevăzut cum își va manifesta castorul capacitățile adaptive de colonizare a teritoriului Rezervației „Prutul de Jos”.


Nota redacției: Revenirea castorului european pe teritoriul R. Moldova este o noutate deosebită și un rezultat al activităților de reintroducere a castorilor pe cursurile râurilor naturale în România. Dat fiind că este o specie strict protejată la nivel european, credem că este necesar ca și în R. Moldova Castorul european (Castor fiber) să fie inclus în lista speciilor strict protejate.

 

Viorica PALADI
Șef secție știință,
Rezervația biosferei „Prutul de Jos”

Articol publicat în Revista NATURA în numărul 348