Lecția de reciclare de la bunica

Ați simțit această vară, când foarte arzătoare, toridă chiar, când ploioasă și furioasă. Ba furtuni, ba grindină, ba secetă... Se răzbună oare natura pe noi? A venit vremea să plătim pentru nepăsarea noastră?

Lecția de reciclare de la bunica
O alternativă a pungii de plastic

I-ați auzit și voi pe bunicii voștri zicând că pe vremea lor erau patru anotimpuri și acum s-au transformat în două? Că iarnă ca din copilăria lor nu a mai fost? Că nu erau așa de multe fenomene meteo nefavorabile? Și roșiile acelea cu gust și miros adevărat? Și mărul rupt din copac pe care nu era nevoie să-l speli? Știți aceste povești? Și eu.

Bunica nu știa ce înseamnă ,,reciclare”. În schimb recicla aproape totul. Bunicii noștri aveau, probabil, mai multă grijă de natura care le dădea mâncare, apă, aer.

Bunica nu avea serviciul de colectare deșeuri în sat, dar totuși nu prea avea gunoi. Ce sistem oare ascundea ea în gospodărie de funcționa totul aproape perfect.

Resturile de mâncare ajungeau, în mod evident, la porci, găini, câini, pisici. Atunci când aveam noi vreo sărbătoare în familie, ce se mai lingea pe bot Grivei când primea un os de la friptură.

Uleiul deja folosit era bun pentru preparea mâncării la câini sau purcei. Noi azi ce facem? Știați că un litru de ulei alimentar folosit și aruncat la chiuvetă ajunge să polueze 1 milion de litri de apă – cât ar avea nevoie un om să supraviețuiască 14 ani?

Hainele, pe lângă faptul că erau date de la cel mai mare la cel mic, niciodată nu erau aruncate la primul semn de uzură. Vă mai amintiți șosetele întoarse pe toate părțile și cusute de multe ori?! Pentru treburile din gospodărie erau perfecte, așa spunea bunica. Iar când o haină nu mai putea fi folosită, se tăia pănglicuțe pentru legatul viței de vie.

Hârtia, cărțile vechi, ziarele, dacă nu erau folosite pentru a înveli, împacheta ceva, clar erau bune pentru focul din sobă. Mai știți cum toate caietele noastre de la școală, caietele din anul precedent, toate ajungeau pe foc iarna? Și noi ne uitam cum totul devine... cenușă. Și da, până și cenușa ajungea iarna în curte peste zăpadă, pentru ca să nu alunecăm. Nu-i așa că și voi erați supărați pe vecinii care aruncau cenușă în drum și nu mai aluneca săniuța la fel de bine?

Fiecare gospodină avea în casă traiste din material sau din rafie, care puteau fi refolosite de multe ori. Acum e chiar un trend să ai o punguță de acest fel și mi-am cumpărat și eu una pentru că, între noi fie vorba, mă săturasem să am acasă o pungă în care adunam mai multe pungi, cumpărate la fiecare vizită la magazin.  

Buteliile de plastic sunt bune pentru lapte, vin, borș acru, apa de la izvor. Refolosite la maxim, întotdeauna sunt binevenite în gospodărie. Recipientele din sticlă, de la bere, vin spumant sunt un bun material izolant și ajungeau de multe ori în construcții.

Oalele care nu mai erau folosite la bucătărie deveneau un vas de apă sau mâncare pentru păsări și animale, iar cele sparte deveneau ghivece pentru flori.

Așa erau bunicii noștri. Reparau totul. Haine, papuci, case, relații, prietenii.

Noi ne grăbim să aruncăm tot ce am putea avea: cărți, mobilă, frigidere, televizoare, prieteni, sentimente, amintiri, iubiri... Bunicii noștri știau să repare totul!

Ludmila HÂRJĂU, 

septembrie 2019, revista NATURA