„...Întreabă-te, ce-ai făcut tu pentru Țară?!”
natura.md
Iul 12, 2023 04:40
963
0
...De câte ori mă poartă pașii pe strada Serghei Lazo, de fiecare dată mă opresc, barem pentru câteva clipe, în fața casei cu nr. 13, unde se află sediul redacției revistei „Natura”. Pe peretele din fața acestei clădiri, situate nu departe de Uniunea Scriitorilor, stă fixată placa memorială, ce consemnează că aici a activat mulți ani scriitorul, dramaturgul, publicistul și cineastul, fondatorul Mișcării Ecologiste din Moldova „Alianța Verde” - Gheorghe Malarciuc. Un om integru, de o aleasă ținută, o personalitate venerată de mai toți contemporanii săi de bună credință și, bineînțeles, nu prea agreată de dușmanii pe care îi avea, la fel, de ajuns și de rămas. Începând cu nedemnul de pomenire, antinaționalul Ivan Bodiul și toată grămada lui de trepăduși...
Exact în acea perioadă de la începutul anilor ”70 ni s-au intersectat drumurile: eu, proaspăt absolvent al Universității de Stat, șef de secție la ziarul „Tinerimea Moldovei”, numit de Tudor Țopa, pe atunci președinte al Uniunii Jurnaliștilor, să fiu din partea organizației „mai marele” pe Ecologie - și Domnia Sa, scriitorul și cineastul Gheorghe Malarciuc, devenit între timp unul din cei mai combativi corespondenți zonali (pentru Moldova) al faimosului săptămânal unional „Literaturnaia Gazeta”.
Era în perioada de la începutul anilor ”70 , când nebunaticul prim-secretar al comuno-bolșevicilor moldoveni umbla cu ideea... de a lichida satele Moldovei. Din ce motiv? În opinia dânsului, ele, satele (unde, afirmația celebrului Lucian Blaga, s-a născut veșnicia!) ocupau prea mult spațiu din cel mai bun cernoziom din lume, pe care, în aberațiile sale, ar fi fost bine să se sădească livezi de meri cât mai întinse, podgorii cât mai roditoare, pășuni cât mai grase pentru patrupedele cornute sovietice și să pună cât mai multe roșii și alte legume pentru mereu nesăturata gură a necuprinsei uniuni de pe vremuri. Iar localitățile pitorești ale plaiului mioritic, de asemenea în concepția „marelui veterinar”... să fie amplasate între cer și pământ, în blocuri a câte 10-12 etaje. Adică, 2-3 „zgârie-nori” bodiuliste pentru un sat de mărime medie, vor da, chipurile la scara republicii, sute de mii de hectare în plus pentru fructe și legume, atât de necesare imperiului.
Noroc că la celălalt capăt al năstrușnicei idei bodiuliste de la cumpăna anilor ”60 -”70, era corespondentul pentru Moldova a menționatului mai sus săptămânal... Gheorghe Malarciuc. Anume el, prin intervențiile sale publicistice, care au răscolit întreaga Uniune, de la Republicile Baltice până la Sahalin, i-a pus zăbală nesățiosului pretendent la Steluța de Erou al Muncii Socialiste, pe care o râvnea deosebit de bolnăvicios Ivan Bodiul. Unde mai pui că în același timp, i-a sărit în ajutor confratelui de penel și Ion Druță, care se bucura de o binemeritată popularitate în mediul intelectualității moscovite și unionale de pe atunci (fără niciun dubiu, și dânsul „onorat” cu titlul de „dușman nr.1” al lui Bodiu).
Astfel, ambii condeieri de seamă ai scrisului moldav – Gheorghe Malarciuc și Ion Druță – au vorbit deschis despre experimentele aceluiași bos de partid în „opera” sa criminală de tratare a solului nostru cu miile de tone de chimicale, deosebit de toxice; implicit, otrăvirea treptată a întregii populații a republicii, angajându-se astfel în niște bătălii, literalmente pe viață și pe moarte cu odiosul prim-secretar, în domeniul Ecologiei. Domeniu care se afla pe atunci, se poate afirma cu certitudine, în fașă atât în Moldova, cât și în întreaga URSS.
O altă confruntare crâncenă, dusă de publicist cu Ivan Ivanovici din „ilegalitate” – construcția unei stații atomice pe teritoriul Moldovei, la Grigoriopol, deosebit de dorită de țarul moldovean, era inițial secretizată. De data aceasta domnul Malarciuc a fost asistat fățiș de un temerar viceministru al Sănătății din acea perioadă, Petru Iarovoi, specialist de elită în ramura sănătății, dar și un patriot de zile mari. În final, și această bătălie crucială a fost câștigată, spulberându-se, deci, în neant o altă „idee” a respectivului Ivan Bodiul - eventuala construcție în partea stângă a Nistrului a unei stații atomice. Slavă Domnului că propunerea despotului de la Chișinău a rămas undeva în sertarele Gosplan-ului de la Moscova până la destrămarea totală a monstrului de la Răsărit.
Ecologiștii diriguiți de Gheorghe Malarciuc, fiind foarte puțini și hăituiți de KGB, nu le-a reușit să stopeze proiectul criminal de distrugere a bălților Prutului de Jos menționate de Dimitrie Cantemir în „Descrierea Moldovei” ca un loc excepțional al Principatului moldav - plin de vânat, pește, apă pentru irigare și stufăriș, atât de necesar băștinașilor în gospodărie, de sute și sute de ani. Atunci Bodiul s-a înarmat cu aprobarea savanților de la Academia de Științe a Moldovei, condusă de despotul adus de la Moscova, pseudosavantul Alexandr Jucenco (nimeni altul decât cumnatul lui Ivan Ivanovici, abuziv numit la Chișinău în fruntea AȘM.
Bălțile „valorificate” din preajma Cahulului l-au săturat parțial pe Bodiul și acoliții săi de roșii și vinete, dar numai pentru câțiva ani. În rest, ceea ce a făurit natura în sute și mii de ani în lunca Prutului de Jos, cu nămolul lor purificator fără de preț, dar și beneficiile adiacente... vorba cântecului: ce-a fost verde s-a uscat. Se vor scurge milenii (afirmația specialiștilor), până ecosistemul din arealul Șcheiei (denumirea străveche a urbei), să renască. Și, nu se știe, ce va mai fi, ce se va mai întâmpla peste secole peste aceste meleaguri atât de supuse experimentelor devastatoare...
Iată câteva episoade cu care s-a confruntat de-a lungul scurtei și zbuciumatei sale vieți omenești, distinsul scriitor, dramaturg și cineast, publicistul și ecologul Gheorghe Malarciuc, supranumit cu drag de contemporani și Molier-ciuc.
... De câte ori aș invoca, chiar și în câteva rânduri lapidare, numele vreunui înaintaș de vază al neamului nostru, mereu îmi răsar în memorie celebrele cuvinte ale marelui filosof german Friedrich Nietzsche: „Un popor nu se caracterizează atât prin oamenii pe care îi are, ci mai mult prin felul în care îi recunoaște și îi apreciază pe aceștia”.
Or, compatriotul nostru Gheorghe Malarciuc, căruia îi marcăm zilele acestea 88 de ani din ziua nașterii și care a plecat prematur dintre noi cu peste trei decenii în urmă – pentru tot ce a făcut, merită din plin atât recunoașterea, cât și aprecierea noastră. A Neamului din care și-a luat, acum aproape 90 de ani, zborul spre dăinuire și neuitare.
Acum și pururi, după cum e scris în Sfânta Scriptură!
Autor: Liviu BELÂI
P.S.: Probabil că laconica evocare de mai sus a celui care a fost Gheorghe Malarciuc, ar fi ușor incompletă, dacă nu am aminti de un principiu al său, după care se conducea în viață și ne îndemna și pe noi s-o facem. Principiu preluat, pare-se, de la președintele american Kennedy: „Nu întreba ce poate face țara pentru tine, întreabă ce poți face tu pentru țară!”
Și preciza – atunci!: „Voi știți care Țară am eu în vedere”!
Susține Natura.md: Devino Patron!
