Zestrea de la Tudora

În praful încins al începutului de vară copiii își sărbătoresc startul vacanței mari, iar adulții ies pe Valea Nistrului să-și ducă la capăt muncile agricole. Nistrul trece la vale și îi salută pe toți, pregătindu-se să se piardă în propria sa deltă care ține până la Cetatea Albă și puțin dincolo de ea.

Pe malul acestui fluviu, în tovărășia apelor și a mlaștinilor, își duce zilele satul Tudora, o localitate veche și pitorească, cu căsuțe acoperite de stuf și desene murale deosebite. Nistrul clipocește în vale, la picioarele satului, iar dincolo de el o fâșie de pădure ascunde privirilor o întindere uriașă de smârcuri, mlaștini, canale, trestii, în mijlocul cărora tronează lacul Tudorove (un nume prea asemănător ca să nu-l considerăm în legătură strânsă cu satul de care vom vorbi azi).

Tudora este din start locul unde artele frumoase se adună. Oamenii prețuiesc tradițiile, se îndeamnă unul pe altul să aibă grijă de lucrurile frumoase, materiale sau imateriale, pe care le-au moștenit de la cei care au creat istoria satului. La o primă vedere n-ai bănui că aici pictura, meșteșugăritul, cântecul și dansul se împletesc într-o cunună frumoasă care poartă mai departe numele de „vatra satului”. Și totuși, localitatea își impresionează fiecare oaspete prin noblețea cu care își duce mai departe tradițiile și prin inventivitatea cu care găsește noi forme de a arăta lumii întregi că la Tudora există o zestre bogată. Satul găzduiește tabăra de pictură „Ștefan Culea”. Centrul Social „Casa Nadejda”, fondat în 2008, a devenit gazda acestei tabere numită astfel în onoarea marelui artist originar din Tudora. Crainicul și talentatul artist, pe veci îndrăgostit de meleagurile natale, a murit la numai o săptămână de la obținerea acordului Centrului Social pentru înființarea acestei tabere. De atunci, pictori din toată țara se adună la Tudora și, inspirați de locurile frumoase și de căldura chipurilor localnicilor, redau prin intermediul pensulei frumusețea pe care o văd ei în jur. Atenția la detalii, migala și dragostea pentru lucrurile fine se transformă pe pânză în reprezentări care arată autenticitatea portului popular, arhitectura tradițională a căsuțelor din regiune, trăsăturile fețelor sătenilor. Fiecare tablou își are povestea sa, ascunde cifrat în el un mesaj pe care pot să-l înțeleagă doar cei îndrăgostiți de arta neamului nostru: că au în față o încercare de a salva ce a mai rămas pentru un viitor îndepărtat. 

În centrul satului, pe o străduță de lângă biserică, o altă căsuță atrage oaspeți în căutare de tradiție și frumusețe. Mică și dulce ca o bomboană, casa acoperită cu stuf și încinsă cu un brâu albastru zâmbește prin cele două ferestre cochete. Aici se află Muzeul multifuncțional „La bunici”, un loc cu tradiții și cu multă istorie ascunsă prin colțuri. În cele trei camere și o tindă s-au înghesuit comori ale lumii rurale, iar cel care trece pragul căsuței descoperă un univers al lumii sătești, o cronică a istoriei satului, o idilică reprezentare a vieții casnice de pe malul Nistrului. Peste 300 de piese îmbogățesc camera de istorie a acestui muzeu: covoare țesute la război și la druc, fiare de călcat vechi, opinci, colecții de acte și certificate vechi, fotografii, pomelnice. Piesa de rezistență este un patefon vechi din 1940, care încă funcționează și este gata să depene muzica anilor trecuți. 

Cărțile, monografiile și lucrările scriitorilor și persoanelor remarcabile originare din acest sat stau cuminți pe rafturi și așteaptă să fie răsfoite. Casa Mare, nelipsită din nicio gospodărie, colorată,  vibrantă și, bineînțeles, răcoroasă, încântă ochii și sufletul prin gustul simplu care se ghicește din fiecare bucată de țesătură trecută prin mâinile femeilor din acest sat. Fețele de pernă, păretarele, covoarele, țoalele, prosoapele, șalincile, cămășile vorbesc oaspeților despre portul de zile mari al buneilor și străbuneilor, poartă în ele povestea sătenilor care le-au purtat.

Casa Mare. Foto: Silvia Ursul

Din dorința de a perpetua meșteșugăritul tradițional, ca un plus de valoare față de obiectele colectate, muzeul funcționează și ca un atelier de lucru pentru toți cei care vor să-și descopere talente noi. Astfel, sub bagheta îndemânaticei Tatiana Barbăneagră – Bunica Tatiana – sunt confecționate podoabe din scoici, lozie, paie, pănușe – materiale tradiționale și caracteristice acestei regiuni. Copiii de la grădinița și de la gimnaziul satului vin aici să învețe arta țesutului, croșetatului, brodatului și, nu în ultimul rând, a olăritului, scop pentru care muzeul a fost dotat cu
ustensile de lucru în lemn, lut și materiale necesare croșetatului sau brodatului. Exponatele decorative făcute de copii îmbogățesc sălile muzeului și pot fi procurate pentru a susține financiar
acest nucleu al meșteșugăritului. 

Cu ajutorul bunicii Tatiana am încercat și noi să meșterim obiecte din lut, atunci când i-am vizitat muzeul împreună cu 33 de copii din satele Talmaza și Copceac. Acești copii, veniți să cunoască frumusețea și diversitatea regiunii lor în cadrul unei excursii instructive, au fost selectați în baza unui concurs de desene și eseuri pe tema „Biodiversitatea din Moldova, așa cum o văd eu” – mai multe detalii găsiți și în pag. 4 al ediției curente.

Purtați prin cele mai frumoase zone ale raionului Ștefan-Vodă, copiii au ajuns și la Tudora, localitate aflată în zona de desfășurare a Proiectului de mediu al Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD) „Integrarea priorităţilor de conservare a biodiversităţii în politicile de planificare teritorială și practicile de utilizare a terenurilor din Moldova”.

Micii exploratori au aflat tainele meșteșugăritului și au văzut cu ochii lor care sunt etapele de pregătire a unui obiect din lut și au admirat obiectele decorative meșterite de alți copii de vârsta lor. La final, unii au plecat înapoi acasă cu obiecte confecționate de propriile mâini, nu înainte de a gusta din renumitele plăcinte în foi pentru care satul Tudora este renumit.

Doamna Barbăneagră, neîntrecută cunoscătoare a tradițiilor autentice și dornică să reînvie altele noi, a făcut parte și din Comitetul organizatoric al expoziției-târg „Hai la piersici!”, un festival inedit al cărui primă ediție a avut loc în anul 2016 în Tudora. Fiind situată într-o regiune vestită pentru livezile de piersici, localitatea a găzduit expoziția invitând agenții economici locali să-și laude diversitatea soiurilor și a produselor culinare din piersici. Zona „Cămara fermecată” a atras oaspeții răsfățându-i cu gustul delicios al plăcintelor cu umplutură din piersic, al compotului din piersici, dulcețurilor, gemurilor,  marmeladelor sau a renumitei „persicate” de Tudora. Întreg festivalul a fost un omagiu adus acestui fruct care a purtat faima regiunii de sud a Nistrului. Piersicul a fost la mare cinste în acele zile, oamenii împărtășind cunoștințe despre cultura acestui pom fructifer și despre istoria apariției acesteia în Tudora. Festivalul va avea loc an de an, își propun organizatorii.

Cu siguranță că cei care apreciază lucrurile fine și frumoase sau timpul petrecut în compania datinilor, nu au cum să se plictisească la Tudora. Indiferent de anotimp sau de natura ocupației, muzeele, festivalurile, taberele își așteaptă oaspeții să-i cucerească cu cea mai autentică experiență rurală de pe malul Nistrului. Evident, și fluviul ne cheamă să-l urmărim în drumul său leneș și meandros până la Marea Neagră.

Silvia URSUL

Articol publicat în numărul 304

Susține Natura.md: Devino Patron!