Devino Patron!

Învățăturile unui părinte

Învățăturile unui părinte

Prima mea amintire-i Dumnezeu. Apoi, dincolo de toate cerurile Lui, mi te-a arătat pe tine și mi-a spus: Iată, el va semăna lumină-n inima ta! Și atunci mi-ai umplut existența cu lumină. 

M-ai învățat să văd nevăzutul și să mă bucur de fiecare primăvară. Mi-ai bandajat inima de fiecare dată când aceasta se umplea de spini și de cuie. Iar când observai că nu mai suport tristețea, mă ascundeai în sufletul tău, ca s-o poți purta în locul meu. 

M-ai învățat că adevărata bunătate nu-i decât în preajma lui Dumnezeu și-i arma cea mai puternică pe care o are un om. Și fără credință suntem nimic. M-ai învățat să mă gândesc la nemurirea poemelor și cărților care urmează a fi scrise. Atenționându-mă că poeții pot muri și-ntr-o singură zi, de multe ori. 

M-ai lăsat să greșesc, ca apoi să mă mângâi. Să fiu eu însămi și să nu uit niciodată drumul spre casă și de cei care nădăjduiesc în ajutor. Dar, și înainte de a judeca vreo întâmplare sau vreun om, să mă judec mai întâi pe mine. Și să nu cântăresc niciodată durerile nimănui. Pentru că fiecare dintre noi își consideră durerea lui – a fi cea mai mare. 

M-ai învățat că toate lucrurile pot înmuguri, doar să credem în ele. Și că fără iubire, un om nu-i capabil să fie fericit. Pentru că și-o singură clipă de iubire, dacă știm s-o păstrăm în interiorul nostru, aceasta poate anihila toate celelalte clipe în care am fost nefericiți. M-ai învățat să nu urăsc, pentru că ținând în sufletul meu acest sentiment, cu el aș frânge aripile îngerului meu, și acesta, de tristețe s-ar topi în umbra mea ca o lacrimă. 

Iar la nunta mea, mi-ai poruncit să fiu fericită și când vor țipa în mine deznădejdi, să nu uit că numai Dumnezeu îmi poate umple 29 sufletul de speranță. Și doar rugându-mă voi putea deosebi binele de rău. 

M-ai învățat să-i iert și pe cei care nu iartă și să-mi cer iertare și pentru greșelile lor. Și de câte ori m-am simțit învinsă… numai tu mai întrebat ce mă doare. Ca și atunci în copilăria mea când m-am împiedicat și m-am lovit pentru prima dată. Și acum, îmi amintești în fiecare zi că nu sunt singură. Și nu voi fi niciodată. Doar să nu-mi împietresc inima și să iubesc. 

Pentru că atunci când voi uita de iubire, voi muri întâia oară!    

Doina DABIJA 

 

 

Susține Natura.md: Devino Patron!