Lebede pe timp de iarnă: cum le ajutăm
În sfârșit avem o iarnă adevărată, cu geruri, ninsori și viscol. Pe alocuri lumea mai cade în ridicol și schițează peisaje apocaliptice legate de gerul de afară, dar majoritatea din noi înțeleg că trăim o vreme normală pentru sezonul considerat a fi cel mai rece din an.
Pentru natură, e perioada odihnei, iar pentru noi iarna reprezintă o ocazie de a ne potoli din alergat, de a sta la căldură și de a ne ajuta unii pe alții atunci când crivățul își face de cap. Ajutorul nostru e binevenit și în cazul păsărilor care mai rămân iarna pe la noi, expuse temperaturilor scăzute din ultima vreme și nevoite să își caute hrană.
Pe lacuri și râuri vedem mai des rațe și lebede - aceste păsări pot fi văzute în fiecare iarnă pe bazinele acvatice din diverse locații. Cuprinși de panică în fața gerului, încercăm să ajutăm aceste păsări, considerând că trebuie să le salvăm de la temperaturile reci.
Rațe mari (Anas platyrhynchos) și un ferăstraș mare (Mergus merganser) pe fluviul Nistru. Foto: Jonathan Hecke, SPPN
La redacție au ajuns diverse mesaje legate de siguranța lebedelor aflate pe lacuri și râuri. Oamenii care ne scriu sunt îngrijorați de faptul că păsările îngheață pe apă și că trebuie să facem ceva pentru a le salva. De aceea am decis să explicăm în acest articol cum anume putem ajuta aceset păsări.
De ce n-au plecat?
De regulă, lebedele sunt păsări migratoare, acoperind mii de kilometri în fiecare an pentru a se deplasa în zonele unde cuibăresc sau unde iernează. Majoritatea lebedelor vin la noi în sezonul cald, pentru a se reproduce, și pleacă odată cu venirea toamnei. Însă de asemenea avem lebede care vin să stea la noi pe timpul iernii, poposind din țări nordice unde iarna e mai aspră.
Poate nu știați, dar în Republica Moldova avem mai multe specii de lebădă, nu doar una singură. Prima și cea mai comună este lebăda de vară, cu numele său latin de Cygnus olor. Specia cuibărește pe aproape toate lacurile, canalele, râurile lente, și este foarte obișnuită cu prezența umană. Iarna migrează spre sudul Mării Caspice, în Delta Nilului și în estul Mării Mediterane, dar mulți indivizi rămân și la noi în țară sau chiar vin din nordul continentului.
Lebedele de iarnă (Cygnus cygnus) au și ele un penaj alb imaculat, fiind imposibil la o primă vedere să le deosebești de lebedele de vară. Dar o privire atentă asupra ciocului ne va confirma specia: acesta trebuie să fie galben cu o bandă neagră în vârf, pe când lebăda de vară ciocul trebuie să aibă culoarea roșu-portocaliu cu o umflătură neagră la bază. Lebăda de iarnă cuibărește în extremitatea nordică a Europei (Islanda, țările Scandinave), în tundra Siberiei, preferând un climat mai răcoros. Când frigul devine insuportabil și hrana dispare, lebăda de iarnă coboară spre latitudini mai sudice, fiind mai sfioasă și mai retrasă decât lebăda de vară.
Două specii de lebădă în aceeași poză: lebădă de vară (dreapta) și lebădă de iarnă (stânga). Foto: Gheorghe Țîcu, SPPN
Cum se descurcă pe timp de iarnă?
Lebedele, și în general păsările acvatice, se adună iarna pe lacuri, deplasându-se mereu în căutare de hrană. Ele se simt bine în apă, este elementul lor, iar gheața care cucerește gradual suprafața lacului nu le deranjează pentru că se adună fără probleme cu zecile în ochiurile de apă neînghețate. Pescărușii, de exemplu, stau fără nici o grijă pe gheață, rațele la fel, iar atunci când nu le mai place locul în care stau, se ridică în stoluri mari căutând alte lacuri unde pot să găsească hrană sau adăpost. Pentru păsări, o distanță de o sută de kilometri e o nimica toată, și întrucât țara noastră nu e mare, ele pot oricând sta pe bazinele de acumulare de pe Prut și Nistru, care nu îngheață, sau să își caute în fiecare noapte un alt loc de dormit. Un zbor până în Delta Dunării sau până la Costești-Stânca este cât se poate de normal pentru aceste păsări care realizează de două ori pe an migrații pe distanțe mult mai mari.
Când gerul e mare sau vântul își face de cap, păsările caută lacurile care au centuri bogate de stuf, adăpostindu-se acolo și de vremea nebună, și de prădători. Stuful izolează foarte bine termic, de aceea este important să nu îl tăiem sau să nu-i dăm foc.
Lebede de vară fotografiate în rezervația „Prutul de Jos”. Foto: Gheorghe Țîcu, SPPN
Cum le putem ajuta?
Dacă vedem păsări pe lac, este important să ne uităm atent dacă nu au traume fizice care să le pună supraviețuirea în pericol: aripi dislocate, pene rupte, răni sângerânde. Dacă arată bine și sunt sănătoase, păsările sunt perfect capabile să-și poarte de grijă de unele singure. Nu vă apropiați prea mult de păsările pe care doriți să le salvați: mai mult ca sigur își vor lua zborul sau, încolțite din toate părțile, vor încerca să-i atace pe cei care le strică liniștea. Deranjul nostru le poate face mai mult rău decât bine, pentru că energia atât de necesară pentru menținerea căldurii corporale poate fi irosită pentru a se apăra de intruși.
Dacă vrem să le ajutăm, trebuie să le înțelegem metabolismul și stilul de viață. Penele și puful au un rol foarte important în izolarea termică, păstrând un strat de aer cald la nivelul pielii. Gândiți-vă doar la faptul că din penele și puful de gâscă se fac plăpumi și haine de iarnă pe care le purtăm noi, oamenii. De asemenea, temperatura corporală a păsărilor e mai mare decât a noastră: variază între 38 și 40 grade C, iar stratul de grăsime le ține de cald. Poziția corpului este esențială pentru economisirea căldurii, de aceea multe păsări stau nemișcate cu picioarele sub ele, iar noi presupunem din start că pasărea a înghețat. De obicei, cazurile de îngheț sunt puține, și asta când pasărea e rănită, are dificultăți să zboare sau îi lipsesc multe pene. Abia atunci intervenția noastră e justificată.
Atenție, dacă vedem că lacul a înghețat, nu ne apucăm să spargem gheața de sine-stătător, ca să le facem loc păsărilor pe apă. Acest lucru e periculos în primul rând pentru noi, pentru siguranța noastră. Stratul de gheață nu este uniform peste tot și poate ceda unde nici nu ne așteptăm, inclusiv sub picioarele noastre. Păsările sunt mai înțelepte, ele pleacă spre alte locuri, poposind și revenind acolo unde le-a plăcut, pentru că în fond asta e natura lor: dinamică și nefixată de nimic.
Lebădă de vară. Foto: Andrei Lazarchevici, SPPN
În perioada rece a anului, lebedele se hrănesc cu bucăți de plante subacvatice, aceasta fiind dieta lor firească.
Specialiștii recomandă să ne abținem de la hrănirea lebedelor și rațelor. În primul rând, păsările s-ar putea învăța repede cu ajutorul primit și ar continua să rămână pe lacul respectiv chiar dacă acesta continue să înghețe. Din cauza faptului că lebedele rămân pe loc în așteptarea hranei, ele riscă să nu mai plece de acolo chiar dacă gheața înaintează vizibil, și din acest motiv păsările riscă să rămână prinse în gheață și să nu mai poată zbura atunci când este cu adevărat necesar (de exemplu când se apropie un prădător).
În al doilea rând, mulți oameni nu știu cum să hrănească corect păsările sălbatice. Este ABSOLUT INTERZIS oferirea de pâine sau alte produse de patiserie: digerarea aluatului este foarte problematică pentru păsări și nu e potrivită pentru un animal sălbatic. Pâinea le oferă o senzație falsă de sațietate, dar nu furnizează nici un element nutritiv și nu generează energia necesară. Aflați mai multe detalii la acest capitol AICI.
Captură foto. Sursă: www.facebook.com
Când temperatura de afară coboară sub -15 C, le putem hrăni din când în când (nicidecum frecvent!) cu orz fiert, grâu sau arpacaș. Putem să adăugăm și preparate alimentare vegetale: morcovi, foi de varză, foi de salată, coji de cartof, fructe proaspete. Putem să le hrănim odată la câteva zile anume în perioada aceasta geroasă, când se înregistrează recorduri de -15 C și gheața persistă. Când gerul scade și temperaturile devin mai blânde, renunțăm la hrănirea lebedelor.
ATENȚIE: cel mai potrivit fel în care putem ajuta lebedele este să nu le deranjăm. Să le lăsăm să stea cât vor ele pe lac, să le hrănim cu mâncarea cu adevărat potrivită pentru ele, și privim atent pentru a vedea dacă printre ele se află indivizi răniți care au cu adevărat nevoie de ajutor.
Silvia URSUL
Susține Natura.md: Devino Patron!