Lipsa de cultură este un handicap?
natura.md
Sep 21, 2022 01:59
1631
0
Se pare că astăzi există pentru mulți din noi o dorință arzândă să iasă în evidență pe orice căi. Și cum lecturile clasicilor nu mai sunt o prioritate pe agenda zilei, n-avem de unde să știm cum se termină romanul „Roșu și negru” de Stendhal sau poate nici nu ne interesează povestea alegorică de la sfârșit și nici în ce declin și-a băgat destinul personajul său, pentru greșeala să acceadă în carieră pe căi oportuniste. Să nu mai avem curiozități intelectuale când eroii cărții ne așteaptă în bibliotecile goale să-i citim, să excludem sau măcar să diminuăm greșelile noastre, învățând din greșelile lor?
Regresul unei societăți este legat de școală, de cultura învățării la momentul potrivit, de atitudinea intelectualilor la ce nivel alpin mențin instruirea și cât de mult le pasă și se implică în renașterea spirituală a școlii. Ritmul accelerat al noilor tehnologii, fiind într-un salt covârșitor (pentru mine el este într-un salt devastator) se răsfrânge asupra noastră, cu precădere asupra școlii, înlăturând metodele clasice. Nu putem stagna, este adevărat, nimeni nu dorește o întârziere a vieții, uităm însă că un om evoluat, conectat la provocările extraordinare ale tehnicii, nu trebuie să evacueze în totalitate trecutul. Device-urile își propun să înlăture efortul intelectual cerebral, iar noi ne bucurăm că omul viitorului va fi conectat la inteligența artificială fără să ne dăm seama de un eventual pericol.
Mânați de viteza timpului, ahtiați tot mai mult să devenim „super”-eroi, -inteligenți, -oameni, superinteligența la care râvnim credem că ne va crea o nemurire pământească. Expresia nu are o explicație lingvistică, decât dacă vom forța-o noi să fie artificial înțeleasă. Cam spre aceste realizări sau cum se spune azi, succes(-uri), se îndreaptă școala noastră, voind să importăm material instructiv din toată Europa, neglijând hotărâtor fundamentul educației clasice.
Dacă am citi mai des exegezele academicianului Ioan Aurel Pop, https://www.cotidianul.ro/academicianul-ioan-aurel-pop-o-falsa-problema-a-scolii-romanesti/ am constata la timp că este o grabă inexplicabilă să conectăm școala în totalitate la tot ce vine nou odată cu progresul social. Președintele Academiei Române dă semne de alarmă că eliminarea din curriculumul școlar a disciplinelor clasice și înlocuirea lor cu materii noi, cum ar fi educația sexuală sau financiar-bancară, antreprenorială sau managerială, este o falsă problemă. Cu ele, spune dl academician, „vor ca în școală să se dobândească nu cunoștințe, ci numai deprinderi, numai tehnici de viețuire și de supraviețuire, numai modalități de adaptare la mediu”.
Un om evoluat, civilizat sau suprainteligent, așa cum se pretinde că îl formează școala, nu ar trebui să știe „teorema lui Pitagora, volumul sferei, scrisul și cititul, Creangă și Eminescu, franceză ori spaniolă, mecanisme simple și vectori, compoziția chimică a materiei, viața plantelor și animalelor, Renașterea și umanismul, marile descoperiri geografice, deosebirea dintre Munții Alpi și Munții Anzi sau dintre limba latină și America Latină?” Nimic mai simplu să credem și să intrăm într-o polemică interminabilă, specifică omului nou cu drepturi, și acestea însușindu-și-le, fără prea multă conștiință, că fără materiile clasice - matematica, limba și literatura română, limbile străine, fizica, biologia, chimia, istoria, geografia, educația fizică, dacă mai adăugăm latina, greaca, literatura universală, sau dacă se va găsi un demnitar, furios pe educație, să le comaseze, fiindcă sunt prea multe, vor crește generații, exact cum menționează în articolul său domnul academician: „Există mulți oameni astăzi, mai ales dintre reprezentanții noilor generații, care nu simt niciun fel de handicap în lipsa lor de cultură, în ignoranța lor, în mintea lor vidată în mod intenționat și care – educați pentru contingent și obișnuiți cu trăirea clipei”.
Mulți spun că școala trebuie salvată de la declin. Pedagogi, care fac business pe digitalizarea rapidă a școlii, conducători habotnici pentru a fi în fruntea unei instituții, vociferând că urmăresc calitatea în educație, dar, de fapt, îi interesează funcția, iar dialogul între el și cadrul didactic lipsește cu desăvârșire, părinți neputincioși să îmbunătățească starea școlii, încurajând tacit prin ajutor financiar care, cred ei, că acesta este o plusvaloare a cunoștințelor, dar nu un proces de șpăguire. Rostul școlii este altul. Ea are nevoie de modernizare fără a arunca „peste bord valorile reale în favoarea unora iluzorii” (I. A. Pop), de a păstra consecutivitatea rămase de la Spiru Haret sau Mihai Eminescu, când poetul a fost profesor la catedră. Esența școlii noastre se citește în articolul Excelenței Sale, care, dacă ne pare plictisitor de lung, drumul nostru spre un învățământ performant, va fi mult mai anevoios: „Școala are rosturile sale care vin de demult și care se primenesc mereu, dar nu-și schimbă esența. A crede că disciplinele „clasice” trebuie acum abolite sau reduse drastic, pentru că ne obligă la aceasta modernitatea, societatea trepidantă în care trăim, schimbările năucitoare, reprezintă cel puțin o mare naivitate. Dar reprezintă câteodată și o lipsă acută de logică”, reiterează academicianul Academiei Române în anul 2022.
Silvia STRĂTILĂ
Articol publicat în Revista NATURA în numărul 367
Susține Natura.md: Devino Patron!
