Oraşul-leu
Astăzi, albastrul senin se regăsește, mai degrabă, pe steagul ucrainean, ca simbol al păcii, și în vechile fotografii-amintiri cu frumusețile Ucrainei, decât pe cerul ce străjuiește teritoriul său, orizonturi frânte de scânteile violente, negreața sufocantă și țipetele asurzitoare ale rachetelor. Ale războiului. Se găsește și-n...sufletele sângerânde, însă invincibile, pline de vervă, încredere și speranță ale cetățenilor săi care, de neconceput pentru secolul al XXI-lea, trăiesc ororile unei agresiuni militare masive, apărându-și statul de invadatorii ruși.
Monument dedicat Renașterii Naționale din Ucraina pe Bulevardul Libertății, Liov. Foto: Sorenela Reniță
Mulți, constrânși de circumstanțe, își abandonează casele ori, în anumite cazuri, ce-a rămas din ele și, cel puțin temporar, țara, în căutarea unor vieți mai sigure. Cuprinși de durere, își înghesuie câteva lucruri într-un rucsac și pornesc la un drum, deseori, necunoscut. Unii cu cei mici de mână ori în brațe și părinți vârstnici. Alții, inclusiv cu prietenii lor patrupezi, privirile cărora sunt la fel de grăitoare precum ale oamenilor care au grijă de ei. Între timp, aceștia își îndreaptă ajutorul, în limita posibilităților, către semenii rămași acolo sau refugiați, ca și ei, alături de comunitățile în care, momentan, se integrează. O parte dintre cei care au plecat din cauza beligeranței, își promit să se întoarcă acasă în curând.
Într-o zi în care cerul își va recăpăta, câtuși de cât, culoarea de odinioară, iar lanurile – auriul grâului copt. Acum, însă, multe localități mici, medii, mari, de importanță strategică, pentru a-și proteja pământurile, ființa națională, aspirațiile și valorile democratice, pro-europene, îmbracă, prin cetățenii săi, în condiții greu de imaginat, curajul, determinarea, demnitatea, puterea, rezistența leilor. Astăzi, fiecare oraș, apărându-și, prin toate mijloacele disponibile, inclusiv patrimoniul național – baricadând cu saci de nisip monumentele și edificiile de o valoare culturală, istorică, sentimentală inestimabilă, evacuând sau ascunzând prețioasele exponate din muzee etc. – a devenit un oraș-leu.
Departamentul de Stat pentru Situații de Urgență al Ucrainei în regiunea Liov. Foto: Sorenela Reniță
Unul dintre ele poartă chiar acest nume – Liov (L'viv, transliterat din limba ucraineană; Lwów, în limba poloneză), regele animalelor fiind prezent nu doar în denumire ori în cadrul stemei, încă de la începuturile sale, ci și pe străzi, sub formă de statuete. Fondată în secolul al XIII-lea de către Daniel al Galiției, aflată la intersecția căilor comerciale dintre Marea Neagră și Baltică, actuala
capitală vestică și culturală a Ucrainei a cunoscut o dezvoltare impunătoare de-a lungul veacurilor, dar și vremuri extrem de tumultoase sau violente, fiind, deseori, prinsă în jocurile regatelor, imperiilor, statelor și „jonglată”, practic, pe harta Europei de către actorii respectivi.
Monumentul poetului Adam Mickiewicz. Foto: Sorenela Reniță
Cu toate acestea, trecutul turbulent trăit la confluența diverselor civilizații, epoci, curente, pare a fi contribuit la formarea personalității sale puternice și complexe, Liovul transformându-se într-un oraș demn de admirat și un veritabil nucleu cultural, aici fiind concentrate peste jumătate din piesele patrimoniului ucrainean. Mai mult decât atât, caracterul remarcabil al acestuia a fost recunoscut, așa cum era firesc, luând în considerare particularitățile sale, și de către UNESCO, centrul istoric fiind inclus, din 1998, pe lista patrimoniului mondial.
Orașul studenților, bibliotecilor și cărților. Prima tiparniță din Ucraina a activat la Liov. Foto: Sorenela Reniță
Înaintea perioadei de război, frumoasa gară feroviară era, mai degrabă, un loc al zâmbetelor și lacrimilor de fericire decât a celor de profundă amărăciune. Vizitatorii ajunși în inima capitalei vestice, iar ea, cu siguranță, în inima lor, obișnuiau să se delecteze cu spectacolul fațadelor și, dacă era posibil, interioarele ele- gante ale construcțiilor în stil neo/ renascentist, neo/gotic, neo/baroc din Piața Centrală – Primăria, Casa Neagră, Casa Venețiană, Casa Heppner, Palatul lui Korniakt, Capela familiei Boim, Muzeul Farmaciei, ansamblul bisericii „Adormirea Maicii Domnului”, Catedrala Armeană, dar și din zone adiacente, ca, de exemplu, cea a Bulevardului Libertății – Teatrul Național Academic de Operă și Balet, Muzeul de Etnografie și Artizanat, Casa Oamenilor de Știință, Palatul Potocki, Hotelul George etc. Până li se făcea foame. Însă, chiar și atunci, explorau cu pasiune...bucătăriile savuroase ale localurilor numeroase.
Turnul-clopotniță „Korniakt” al ansamblului bisericii „Adormirea Maicii Domnului” (Biserica Valahă), ctitorie a domnitorului moldovean Alexandru Lăpușneanu. Foto: Sorenela Reniță
Din perspectiva peisajului arhitectonic, carismaticul Liov, lesne de înțeles, ținând cont de povestea sa, are un aspect general, am putea afirma, destul de diferit față de majoritatea orașelor din Ucraina. Călătorind cu tramvaiul și plimbându-te la pas pe multiplele drumuri pavate cu piatră cubică; studiind detaliile stradale – felinarele, decorațiile, sculpturile; observând chipurile, vorba, obiceiurile și activitățile localnicilor; privind cu bucurie variatele aranjamente florale și revigorantele spații verzi; descoperind arhitectura caselor și instituțiilor publice perindate prin culoarele istoriei, asemenea zidurilor fortăreței, ți se crea senzația că înaintai printr-o imensă carte în volume, întorcând fascinantele-i pagini caligrafiate cu mâinile epocilor sau scoase la prima tiparniță a țării, apărută chiar aici, pe hârtii care poartă amprenta timpurilor.
Pe fundal - zidul fortăreței medievale din orașul Liov. Foto: Sorenela Reniță
Filele Orașului/orașelor-leu continuă și vor continua să curgă neobosite, iar pe ele, sper din tot sufletul, va scrie cu cerneală albastră deschisă: „Am reușit, am învins!”.
Sorenela RENIȚĂ
Articol publicat în Revista NATURA în numărul 361
Susține Natura.md: Devino Patron!