Lebedele pe timp de iarnă - au nevoie de ajutor?
natura.md
Dec 21, 2023 09:04
703
0
Toamna anului 2023 ne-a lăsat la plecare un cadou neașteptat: două zile de ninsori și viscol, urmate de un pui de ger zdravăn. Ce să mai, o adevărată anticameră din biroul Iernii, un preludiu al jocului pe care coana Iarnă l-a pregătit pentru noi.
Pentru natură, acum e perioada odihnei, a somnului, iar pentru oameni iarna reprezintă o ocazie de a ne potoli din alergat, de a sta la căldură și de a ne ajuta unii pe alții atunci când crivățul își face de cap. Ajutorul nostru e binevenit și în cazul păsărilor care mai rămân iarna pe la noi, expuse temperaturilor scăzute din ultima vreme și nevoite să își caute hrană.
În localități, mai ales pe lacurile care încă nu au înghețat, vedem mai des rațe și lebede, și cuprinși de panică în fața gerului, încercăm să ajutăm aceste păsări, să le salvăm de la temperaturile reci. Societatea Pentru Protecția Păsărilor și a Naturii a primit mai multe apeluri legate de siguranța lebedelor aflate pe lacurile din capitală sau din jurul ei. De obicei sesizările au în comun faptul că păsările îngheață pe apă și că trebuie de făcut ceva pentru a le salva. În acest context, e necesar de explicat care sunt cazurile când ajutorul nostru e justificat.
Lebedele, și în general păsările acvatice, se adună iarna pe lacuri, deplasându-se mereu în căutare de hrană. Ele se simt bine în apă, este elementul lor, iar gheața care cucerește gradual suprafața lacului nu le deranjează pentru că se adună fără probleme cu zecile în ochiurile de apă neînghețate. Pescărușii, de exemplu, stau fără nici o grijă pe gheață, rațele la fel, iar atunci când nu le mai place locul în care stau, se ridică în stoluri mari căutând alte lacuri unde pot să găsească hrană sau adăpost. Pentru păsări, o distanță de o sută de kilometri e o nimica toată pentru aceste păsări care realizează de două ori pe an migrații pe distanțe mult mai mari. Întrucât țara noastră e mică, păsările se pot deplasa oricând pe bazinele de acumulare de pe Prut și Nistru, care nu îngheață, sau să își caute în fiecare noapte un alt loc de dormit. Când gerul e mare sau vântul își face de cap, păsările caută lacurile care au centuri bogate de stuf, adăpostindu-se acolo și de vremea nebună, și de prădători. Stuful izolează foarte bine termic, de aceea este important să nu îl tăiem sau să nu-i dăm foc.
Dacă vedem păsări pe lac, este important să ne uităm atent dacă nu au traume fizice care să le pună supraviețuirea în pericol: aripi dislocate, pene rupte, răni sângerânde. Dacă arată bine și sunt sănătoase, păsările sunt perfect capabile să-și poarte de grijă de unele singure. Nu vă apropiați prea mult de păsările pe care doriți să le salvați: mai mult ca sigur își vor lua zborul sau, încolțite din toate părțile, vor încerca să-i atace pe cei care le strică liniștea. Deranjul nostru le poate face mai mult rău decât bine, pentru că energia atât de necesară menținerii căldurii corporale poate fi irosită pentru a apărarea de intruși.
Dacă vrem să le ajutăm, trebuie să le înțelegem metabolismul și stilul de viață. Penele și puful au un rol foarte important în izolarea termică, păstrând un strat de aer cald la nivelul pielii. Gândiți-vă doar la faptul că din penele și puful de gâscă se fac plăpumi și haine de iarnă pe care le purtăm noi, oamenii. De asemenea, temperatura corporală a păsărilor e mai mare decât a noastră: variază între 38 și 40 grade C, iar țesutul adipos le ține de cald. De obicei, cazurile de îngheț printre păsări sunt puține, și asta când animalul e rănit, are dificultăți să zboare sau îi lipsesc multe pene. Abia atunci intervenția noastră e justificată.
Atenție, dacă vedem că lacul a înghețat, nu ne apucăm să spargem gheața de sinestătător, ca să le facem loc păsărilor pe apă. Acest lucru e periculos în primul rând pentru noi, pentru siguranța noastră. Stratul de gheață nu este uniform peste tot și poate ceda unde nici nu ne așteptăm, inclusiv sub picioarele noastre. Păsările sunt mai înțelepte, ele pleacă spre alte locuri, poposind și revenind acolo unde le-a plăcut, pentru că în fond asta e natura lor: dinamică și nefixată de nimic.
În perioada rece a anului, lebedele consumă bucăți de plante subacvatice, aceasta fiind dieta lor firească. Omul nu trebuie să le hrănească cu pâine sau alte produse de patiserie, deoarece digerarea aluatului este foarte problematică pentru păsări și nu e potrivită pentru un animal sălbatic. Pâinea creează o senzație falsă de sațietate, dar nu oferă nici un element nutritiv și nu generează energia necesară. Când temperatura de afară coboară sub -15 C, le putem hrăni cu orz fiert, grâu sau arpacaș. Putem să adăugăm și preparate alimentare vegetale: cartofi cu tot cu coajă, morcovi, fructe proaspete.
Așadar, cel mai potrivit mod de a ajuta lebedele este să nu le deranjăm. Să le lăsăm să stea cât vor ele pe lac, să le hrănim cu mâncarea cu adevărat potrivită pentru ele, și să privim atent pentru a vedea dacă printre ele se află indivizi răniți care au cu adevărat nevoie de ajutor.
Autor: Silvia URSUL,
Articol publicat în revista NATURA, nr. 382
Susține Natura.md: Devino Patron!
