In memoriam
AUTOBIOGRAFIE (fragment)
În 2014 am revăzut, după exact 70 de ani, Chișinăul. Oamenii cu care am făcut cunoștință acolo: scriitori, istorici, jurnaliști, preoți, artiști, medici și juriști – o intelectualitate excepțională aflată între două lumi, trăind în nesiguranță și sărăcie materială, m-a impresionat adânc. Nu mi-a fost greu să mă decid atunci ca să ajut cât pot „așchia de popor român“ din adevărata mea mică patrie. Așa se explică faptul că am scris câteva cărți pentru Basarabia. Prima a fost „Părinții războaielor“, apoi „Din istoria veche a Basarabiei“, încă una privind vina sau vinovățiile din anii 1900-1950 pentru tot ceea ce s-a petrecut în lume și, mai ales, în Europa, având titlul „Istorie și Adevăr“. Am scris tocmai acele adevăruri de care chiar intelectualitatea și clasa politică știu foarte puțin. Pentru că, după 1944, în Basarabia oamenii au trăit într-o lume sovietică izolată cu scop precis, mai ales, față de România. Iar știința istoriei, etnologia, arheologia și toată școlarizarea sovietică erau obligate să dovedească imposibilul – cum că Moldova dintre Prut și Nistru este pământ slav dintotdeauna. În ziua când împlineam 90 de ani, am lansat la Chișinău, în sala de festivități a Uniunii Scriitorilor, cartea „Înstrăinarea Basarabiei“ – în secolul XIX, prin colonizare forțată cu neamuri aduse.
Toate aceste cărți ale mele au fost editate nu pentru vânzare, ci pentru a fi donate, întâi de toate, școlilor și bibliotecilor din R. Moldova. Am mai crezut că este necesar să reîmprospătez memoria istorică, reeditând cărți vechi, dar valoroase despre Basarabia, precum „Studii istorice asupra Chiliei și Cetății Albe” scrisă de Nicolae Iorga, la 1899; cartea academicianului Ștefan Ciobanu „Basarabia” din 1940, dar și lucrarea „Basarabia Românească” a marelui istoric basarabean Alexandru Boldur din anul 1943. La 100 ani de la moartea prea devreme a părintelui Alexie Mateevici am editat excepționala lui carte „Versuri” cu splendida sa creație „Limba Noastră”. Iar în toamna lui 2015 a apărut la Chișinău opera grupului de istorici din Republica Moldova, cartea „O ISTORIE A BASARABIEI” care să stea sus și să spună adevărul fată de tot ce s-a scris în perioada stăpânirii sovietice din anii 1944-89 și apoi după 1990 – de către „nostalgicii” comunismului falimentar, dar și de moldoveniștii antiromâni. Este pentru mine o onoare că academicieni și profesori ca Andrei Eșanu, Ion Niculită, Ion Eremia, Ion Gumenâi, Gheorghe Palade, Anatol Petrencu, Ion Șișcanu și Anatol Țăranu au răspuns chemării mele de a restabili și argumenta științific dreptul nostru istoric de a fi stăpâni, aici unde am fost și vom rămâne!
În anul 2017 am reușit să aducem la Chișinău cu mari greutăți 500 de exemplare a excepționalei cărți a ac. Florin Constantiniu „O istorie sinceră a poporului român” scrisă de marele istoric în ultimii săi ani de viață. Reputatul jurnalist Alecu Reniță, editorul revistei „Natura”, m-a ajutat ca această carte să treacă – aproape ilegal – granița spre Republica Moldova. Era atunci odiosul Dodon președinte.
Am ajutat prin sponsorizare mai mulți autori să-și publice lucrările ce pot contribui la afirmarea unui patriotism sănătos, la cultivarea ideilor de dreptate socială, de respect, inclusiv față de acele minorități conlocuitoare, mai ales rușii veniți după 1945, care nu de mult au dominat și au încercat să ne dezbine pe cei de un neam și o limbă, asta conducând la situația încordată din zilele noastre. Iar azi această minoritate încă „sovietică” se opune, fiind susținută din afară.
Cititorii, vreau să cred, vor înțelege că în viața mea nu am urmărit vreun scop ascuns și nici propria-mi glorie. Cu atât mai mult acum, când, la vârsta mea, cu gloria nu aș mai avea ce face. Ceea ce doresc sunt: binele și dreptatea, cinstea și libertatea tuturor. Dar, fără îndoială, și realizarea, într-o bună zi, a speranței adânci a Românilor din Basarabia – de reunire cu Patria. Realizare care, însă, presupune, mai întâi, ca Reunirea să devină scopul majorității covârșitoare a Moldovenilor din Republica Moldova.
Așa să ne ajute Dumnezeu!
München, de Crăciunul trist al anului „coronarian” – 2020
Autor: Eugen Statnic
Articol publicat în revista NATURA, nr. 387
Susține Natura.md: Devino Patron!