Tătăreşti
natura.md
Oct 27, 2023 07:18
1359
1
Sat, reședință de comună în raionul Cahul. Este situat în partea se sud a zonei naturale Colinele Tigheciului, pe valea râului Salcia Mare. Datat controversat cu anii 1621 și 1770. Coordonate geografice: 46°01′38″ lat. N, 28°20′49″ long. E. Altitudinea localității față de nivelul mării – 100 m. Suprafaţa satului – 3, 65 km2, perimetrul localității – 16, 49 km. Gospodării individuale (2004) – 542. Populaţia –2156 loc. (2004), 1724 loc. (2015). Structura etnică (2004): 95,50 % români, 1,30 % bulgari, 1,30 % ruși, 1,21 % ucraineni ș.a. Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (1845). Distanţe: 37 km până la Cahul, 194 km până la Chişinău. Staţie de cale ferată la Cahul (37 km). MD-3931.
Cadrul geografic. Relief colinar și de câmpie, cu înălțimi dealuroase între 115 și 130 m. Vegetație de stepă și silvostepă. Faună specifică zonei de câmpie. Rețeaua hidrocrafică o constuie apele curgătoare, râulețele și pâraiele care se varsă în râul Salcia Mare, afluent de dreapta al râului Ialpug din bazinul hidrografic de nord al Dunării. Se cultivă cereale, plante tehnice, legumicole și furajere. Productive sunt podgoriile de vie și livezile.
Mențiuni documentare. Cartografii ruși i-au păstrat denumirea turanică (tătaro-nogaică), nu pe cea autohtonă românească cum s-a fi numit satul în trecut. Tendința destrămării românismului în toponimia basarabeană încă de pe atunci ni se trage. Noles, volens, urmează să prezentăm mențiunile din documentele vremii. Pe harta topografică din 1770 localitatea figurează cu denumirea Tatar Baurci.
Cu această denumire satul apare notat în tote documentele de limbă rusă din secolul al XIX-le: Tatar-Baurci, sat pe valea râului Salcia Mare (1806); Tatar-Baurci, sat în ţin. Greceni, ocolul Cahul, 22 gospodării ţărăneşti, moşia aparţinând spătarului Ioan Sturza, având 2300 fălci de pământ, dintre care 1680 fălci lucrător, 250 fălci de pădure, 350 fălci de păşune, 20 fălci sub vatra satului, o moară de vânt şi una de apă pe Salcia Mare (1817); Tatar-Baurci, reşedinţă de comună în jud. Cahul, având în componenţa sa satele Luceşti şi Trifeşti, cu un total de 89 case şi 137 familii de ţărani români (1859); Tatarbaurci, sat în jud. Ismail, 91 case, 474 loc., 4312 desetine de pământ, 30 cai, 146 vite, 1040 oi, 5 mori, 5 prisăci, grădini, livezi (1878); Tatar-Baurci, sat în jud. Ismail, 711 loc., 364 bărbaţi şi 347 femei (1897).
Prima sursă de atestare din secolul al XX-lea este ,,Dicționarul geografic al Basarabiei” (București, 1904): Tătărești, sat în jud. Ismail, întemeiat de ţăranii români care au populat vechea selişte de tătari cu numele Baurci; 98 de case, 1102 locuitori, 172 cai, 217 vite, 337 oi, 4 mori de vânt, câteva prisăci). Date statistice din următorii ani: Tătăreşti, 296 de locuitori din sat au fost împroprietăriți cu 1830 ha de pământ la reforma agrară din 1918-1924 (1922); Tătăreşti, sat în jud.
Cahul, pls. Cahul, 495 clădiri, 1440 loc., primărie, biserică, şcoli primare, agenţie de percepţie, agent sanitar, poştă rurală, post telefonic, gospodării boiereşti, moară de aburi, grădini de zarzavat, 4 cârciumi (1923); Tătăreşti, sat în jud. Cahul, plasa Ioan-Voievod, 1005 loc., dintre care 711 români, 277 ucraineni şi ruşi, 12 bulgari (1930); Tătăreşti, sat în jud. Cahul, reşedinţă de comună, având în componenţa sa satele Luceşti şi Huluboaia, cu 2485 loc., 3 şcoli primare, biserică de cărămidă, 5800 ha de pământ, 9 prăvălii (1937). Dinamica demografică a satului: 2439 loc. în 1959 și 2662 loc. în 1970, 1833 loc. în 1979 şi 1896 loc. în 1989.
Statisticile de mai târziu ne informează asupra satului: 549 gospodării casnce, 1995 loc., dintre care 1871 români, 81 ucraineni, 13 bulgari, 11 ruşi; 2252 ha terenuri agricole, ambulatoriu, şcoală medie, grădiniţă de copii, casă de cultură, bibliotecă, poștă rurală (1994); Populaţia – 2180 loc. Şcoală gimnazială, grădiniţă de copii, casă de cultură, bibliotecă, oficiu de telecomunicaţii, magazine (2004). Informații de actualitate: 12 agenți economici activi în ultimii ani (SRL ,,Dacorama”, SRL ,,Bomitox”, ,,Nindonur”, SRL ,,Dirnasa–CV” ș.a.), organizații și instituții agroindustriale, gospodării agricole țărănești individuale; Centrul medicilor de familie, Gimnaziul „B. P. Hasdeu”, grădiniță de copii, biblioteci, cămin cultural, unităţi de prestări servicii, oficiu de telecomunicații, cantină, magazine, stadion.
Onomastica. Tătărești, formaţie onimică românească din etnonimul tătar şi sufixul colectiv -eşti. Numele comun al locuitorilori: tătăreștean, tătăreșteană (tătăreșteancă); tătăreșteni, tătăreștene (tătăreștence). Nume de locuri din hotarl satului: Cazancu, Dealul Burlacului, Dealul Săracului, Hăţaşul, Hârtopul lui Zavati, Huluboiţa, Movila lui Boboc, Pădurea Beldiman, Pârloaga, Podişul, Salcia Mare, Valea Luceştiului. Nume de familie frecvente în localitate: Aconi, Bratu, Bravu, Cambur, Cerga, Ciobanu, Donea, Dornea, Ghinea, Granici, Iepureanu, Iuraşcu, Lemnaru, Maidan, Mihai, Mitrofan, Mocanu, Moga, Moisei, Moraru, Moroianu, Mudrencu, Munteanu, Niculiţă, Prepeliță, Secrieru, Sorescu, Şoldău, Tătaru, Vătavu.
La Tătărești a fost înregistrată expresia idiomatică s-a strâns funia la par. Expresia îşi are originea în limbajul agricultorilor. Realitatea vizată de aceste cuvinte este treieratul. Pe vremuri, când nu existau batozele şi, cu atât mai mult, combinele, cerealele se treierau pe arie cu ajutorul cailor şi uneltelor agricole precum piatra de treierat și dicania sau duiumul. Se îngropa în mijlocul ariei un par.
De par se lega un capăt al funiei, de lungimea razei ariei, celălalt capăt fiind prins de căpăstrul unuia din cai. Caii, mânaţi din urmă, în mersul lor circular, zdrobeau cu picioarele spicele şi paiele, acestea fiind mărunţite şi de uneltele agricole menţionate. După mai multe rotaţii, funia, învârtindu-se mereu, ajungea, în sfârşit, cu capătul fixat de par, la însuşi parul din mijlocul ariei. În momentul acesta se spunea, că a ajuns funia la par sau s-a strâns funia la par.
După aceea caii erau întorşi în direcţie opusă, şi astfel funia se desfăcea de la par. Deci, expresia dată reprezintă la origine reflecţia unei realităţi obiective, a unui proces de muncă din timpul treieratului. Folosită apoi în alte împrejurări, ea şi-a lărgit treptat înţelesul, exprimând astăzi ideea de încheiere a unei acţiuni, de un sfârşit neaşteptat sau, în cel mai bun caz, de un moment critic.
Personalităţi: I. Balbareu (n. 1987), inginer, profesor universitar la Politehnica din Bucureşti, realizatorul podului de peste Prut la Leuşeni-Albiţa; Ion Bloşenco (n. 1949), om de stat, ex-preşedinte al Consiliului raional Cantemir; Ana Vulpe (Vătavu, n. 1954), lingvist, doctor în filologie, cercetător ştiinţific coordonator la Institutul de Filologie al AŞM.
Autor: Anatol Eremia,
specialist în onomastică
Articol publicat în revista NATURA, nr. 380
Susține Natura.md: Devino Patron!
