O școală ca o bijuterie

O școală ca o bijuterie
Gimnaziul Țiplești. Foto: Silvia Strătilă

Istoria Gimnaziului Țiplești din raionul Sângerei mi-a trezit bucuria să scriu despre el. Actualmente a rămas o școală mică, a cărei clădire veche seamănă cu o bijuterie, frumoasă și bine îngrijită, care asigură educația celor 50 de elevi din sat. Cândva aici învățau sute de copii, în ultimii ani însă au rămas puțini, din cauza migrației populației.

Ca să aflu mai multe despre Gimnaziul Țiplești, ghid mi-a fost tânăra și rafinata profesoară, Aliona Covalciuc, absolventă a Liceului „Vasile Alecsandri” din Chișinău, al cărei portret stă și astăzi pe tabla de onoare a școlii. De la ea aflu că prima școală înființată în sat a fost una parohială, care și-a început activitatea în 1897, iar în 1900 aici învățau 70 de copii. În anul 1935, în localitate se construiește o clădire pentru școală, prin contribuția financiară a avocatului Teodor Păduraru, a doctorului C. Ceapă, a primarului Dumitru Ceinac și a localnicilor. Primul director al școlii primare a fost Vasile Morari. După al doilea Război Mondial devine școală incompletă de 7 ani, iar mai apoi școală incompletă de 8 ani. În perioada 1989-1990, școala devine incompletă de 9 ani, iar mai apoi - gimnaziul Țiplești.

Aliona îmi povestește cu drag despre primii dascăli, care au rămas legende ale educației din satul ei: Primul învățător a fost Nicolae Păduraru, cel care a deservit și biserica, în calitate de cântăreț, în anii 1918-1920. După înființarea școlii din 1935, printre primii învățători au fost Ion Beșeti, care preda toate disciplinele la clasele primare, Gicu Niculin, profesor de geografie și Ion Ciobanu, profesor de educația tehnologică. Școala a fost cu predare în grafia latină, iar după război, în urma invaziilor rusești, a devenit cu predare în grafia chirilică. Din spusele bătrânilor, era tradiție ca în fiecare sâmbătă copiii să facă baie și să dezinfecteze hainele. Educație se făcea și cu vărguța, pedeapsa însă era pentru cei neascultători. Bătaia, menționează Aliona Covalciuc,  u i-a împiedicat pe profesorii de atunci să educe copii capabili, puternici, cetățeni buni pentru societate.

Astăzi în Gimnaziul Țiplești activează 13 cadre didactice. Echipa managerială este alcătuită din profesoara de istorie Nina Blid, directoarea gimnaziului, Marina Țurcan, director adjunct pe instuire, și Aliona Covalciuc, director adjunct pe educație. Cu o vechime mare de muncă, a căror experiență și pregătire sunt mai eficiente decât toate tegnologiile noi, sunt Larisa Solcan, prof.  de matematică, Efrosinia Zbanțu, învățătoare, Maria Suhin, prof. de limba și literatura română. 

În această oază de lumină cu deschidere spre carte, elevii învață frumos și intră în competiții obținând premii, așa cum își amintesc cei din clasa a IX-a de mențiunea în cadrul concursului raional ,,Cea mai performantă Revistă Școlară”. Pentru cultivarea volorilor și tradițiilor satului, precum și a responsabilizării elevilor, gimnaziul are o colaborare frumoasă cu parteneri educaționali: Casa de Cultură, Biblioteca Publică Țiplești, Biserica ,,Nașterea Maicii Domnului”, poliția Comunei Alexandreni, asistența socială a Comunei Alexandreni.

Până la noul învățământ de la distanță, elevii se implicau în diverse activități educative: „Mă închin în fața ta, iubite profesor”, „Obiceiuri și tradiții de Crăciun”, „Întâlnirea cu absolvenții”, „Un ghiocel pentru mama”, „Aprindeți lumina Învierii”, „Adio, drag Abecedar”, ,,Prin istorie spre victorie”, ,,La Francophonie- un vaste pays de la langue française”, ,,Ziua Pământului” ș.a. Gimnaziul Țiplești parcă are dotarea necesară studiilor: teren de sport, cantină, sală de calculatoare, bibliotecă. Sunt puține săli de clasă, de aceea elevii învață în două schimburi. Totuși, prof. Aliona Covalciuc are mari speranțe că „profesorii nu încetează să cultive în inimile copiilor destoinicie și intelect, curiozitatea de a cunoaște și trebuința de a învăța toată viața. Este un gimnaziu vechi, dar are o istorie frumoasă, el reprezintă sufletul satului nostru, templul unde se făuresc oameni, până la urmă ,,nu zidurile fac o școală, ci spiritul ce domnește într-însa”, ia drept călăuză didactică Aliona teza Regelui Ferdinand I.

 

Silvia STRĂTILĂ

Articol publicat în Revista NATURA în numărul 341