Vadul Rașcov - târg odată

Vadul Rașcov - târg odată
Clopotnița veche din Vadul Rașcov. Sursă: www.vadul-rascov.weebly.com

Curiozitatea, nu altceva, m-a adus şi pe mine la Vadul-Raşcov, o curiozitate de-a dreptul poate copilărească, de-a vedea locul unde îndrăgitul poet, dramaturg şi prozator Dumitru Matcovschi s-a născut, a copilărit, a umblat la şcoală şi unde-şi duce dorul mereu.

Ajuns aici, ce-mi văzură ochii? Frumoase locuri, pitoreşti. Farmecul nepereche ce împrejmuieşte Vadul-Raşcov ţine cu mult drag în braţe această aşezare omenească, alinată prin veacuri de bătrânul Nistru. Aflându-se la intersecţia drumurilor comerciale Suceava – Cernăuţi– Soroca – Podolia, deveni altădată târg, – un centru comercial destul de important. Actualmente e doar un sat…

Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.
Drumul din vechime spre Vadul Rașcov. Foto: Alexandru Gutsaga (www.kayakingtours.md)

Desigur, ca şi oricare călător, ajuns vreodată aici, am fost încercat şi de curiozitatea de a afla, atât vârsta, cât şi destinul acestei localităţi cu oamenii săi. Dar, precum Nistrul curge la vale şi nu mai ştie nimeni când şi-a început cursul, astfel prin scurgerea timpului nu se ştie când anume stră-strămoşii vieţuitorilor de azi ai Vadul-Raşcovului au populat această vatră de-a lungul  vremurilor şi mai bune şi mai rele. O legendă spune că Vadul-Raşcov, ce se află astăzi în componenţa raionului Şoldăneşti, a fost întemeiat de un polonez, care, mai întâi a pus temelia satului Raşcov, de vizavi, adică situat pe cealaltă parte a Nistrului, apoi s-a mutat aici, în dreapta râului şi a fondat această vatră strămoşească. 

Ar putea fi o imagine cu lac şi natură
Satul Rașcov, vis-a-vis de satul Vadul-Rașcov. Foto: Alecu Reniță

 

Cercetătorii nu pot stabili nici ei cu exactitate câţi ani o fi având această localitate. Unii susţin că pentru întâia oară a fost menţionată documentar la 1447, alţii afirmă că data întemeierii satului nu e alta decât anul 1472, iar o seamă dintre savanţi sunt de părerea că ar fi corect a se considera anul atestării localităţii – anul 1608. Dar orice-ar zice unii sau alţii, Vadul-Raşcov e o veche vatră strămoşească, cu secole multe la număr, vizitat şi cunoscut de o lume întreagă.

Mai ales în acele vremuri, când îşi avea statutul de târg, situat la răscrucea unor însemnate artere comerciale. I-a reţinut atenţia această vatră şi celui care a fost Zamfir C. Arbure, autorul monumentalei lucrări, întitulată Basarabia în sec. XIX, editată la 1898, în care menţionează: „Vadul-Raşcovului [Vadul-Raşcov] se află în judeţul Soroca, aşezat pe malul drept al Nistrului, şi posedă o trecătoare comodă peste râu, care se face cu ajutorul unui pod plutitor funicularTârguşorul acesta, prin situaţiunea sa între Bălţi şi Balta, orăşel din guvernământul Herson, ar fi putut să devină un punct important de activitate… Târguşorul Vadul-Raşcovului [Vadul-Raşcov] aparţinea Mănăstirii Golia de la Iaşi. Poporaţiunea târguşorului, după recensământul din anul 1892, este de 2.917 suflete; locuitorii se ocupă cu agricultura şi cărăuşia, iar evreii, cu negoţul de grâne şi cherestea. Numărul curţilor e de 312; Târguşorul are o biserică şi sinagogă. Azi… doar cimitirul evreiesc din Vadul-Raşcov, care face impresia unui orăşel din piatră albă, mai aminteşte lumii că aici au locuit de-a lungul veacurilor generaţii şi generaţii de evrei, au locuit în bună pace şi înţelegere cu băştinaşii.” 

Poposind aici, doar atunci poţi spune că ai fost la Vadul-Raşcov, dacă n-ai trecut cu vederea cele două simboluri ale localităţii: Clopotniţa Veche şi Cimitirul evreiesc. Ele atâtea şi atâtea mai glăsuiesc prin vremi şi atâtea poţi auzi…, dacă ai inimă, care aude. 

Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.
Cimitirul de la Vadul-Rașcov, cel mai mare cimitir evreiesc dintre Nistru și Prut. Foto: Vadim Șterbate

Atunci, când a venit vorba despre convieţuirea neamurilor la Vadul-Raşcov, doamna Vera Luca n-a întârziat să spună: Da, ce mai vorbă? am trăit bine cu dânşii, cu evreii, am avut şi o moară pe Nistru, împreună cu jupânul Moşcu…

Cine în sat n-a auzit de Anatol Gieriu, renumit butnar prin părţile locului? Dar ştiţi ce mi-a spus el despre meseria lui? 

- Meseria de butnar am însuşit-o de la tata, iar tata a însuşit-o de la bunicul, pe când bunicul, la rândul său, a însuşit- o de la jupânul Leiba…

Totuşi, dintre cele mai vechi, dar şi neuitate îndeletniciri ale băştinaşilor au fost şi rămân a fi păstoritul şi pescuitul… Altfel cum? Când Nistrul e în poală…

Dragostea de muncă, dragostea de aproapele său, sfânta credinţă în bunul Dumnezeu au făcut să dăinuie prin secole această comunitate de oameni, unde am aflat atâta şi atâta bucurie şi mângâiere pentru sufletul meu. Dar şi întristare… Ca să vedeţi, dacă la 1892 Vadul-Raşcov era târg şi avea o populaţie de 2.917 suflete, astăzi nu-i decât un sat ce numără doar 1600 de suflete, după cum afirmă domnul Sergiu Guţan, actualul primar al comunei Vadul-Raşcov. 

Ar putea fi o imagine cu în aer liber
Răstignire de la o răscruce din satul Vadul Rașcov. Foto: Silvia Ursul

 

Tăvălugul urgiilor – război, foamete organizată, colectivizare, destrămare, tranziţie dărâmătoare, pradă la nivel de stat, iarăşi foamete organizată, fuga de sărăcie care şi încotro – tăvălugul acesta nemilos n-a ocolit nici această localitate, precum n-a ocolit întregul nostru neam.

Vadul-Raşcov de-a lungul vremii era mai deosebit decât multe alte sate basarabene, aflate sub ciubota ţarismului rus. E destul a spune că la sfârşitul secolului al XVIII-lea aici funcţionau două şcoli parohiale. În secolul al XIX-lea, din banii mănăstirii Golia din Iaşi (deoarece moşia satului acesta îi aparţinea) aici, la Vadul-Raşcov, în anul 1897 a fost deschisă o şcoală nouă. Unde, în care alt sat din această parte de lume, asemenea Vadul-Raşcovului, încă în 1923, mai activa o şcoală medie? S-o spunem cum este: nici chiar în secolul XXI multe sate din republică nu se pot bucura de o şcoală medie. E aşa sau nu?

M-am bucurat nespus, trecând pragul Liceului din localitate ce-i poartă numele marelui poet, dramaturg şi prozator Dumitru Matcovschi. E o instituţie cu tradiţii vechi, unde se face carte serioasă. Se vede. Instruirea şi educaţia e la nivel. E pusă bine la punct şi educaţia ecologică. M-am convins. Când e vorba de plantat arbori, arbuşti pe teritoriul localităţii, cine-s primii la datorie? Elevii, desigur. Cu al cui ajutor curăţim valea Nistrului de fel de fel de gunoaie, rămase după revărsarea râului? Cu al elevilor, - o spune cu dragoste şi recunoştinţă domnul Sergiu Guţan, primarul comunei Vadul-Raşcov. 

Ar putea fi o imagine cu natură
Vedere asupra Nistrului din vârful stâncii Socola. Foto: Alecu Reniță

 

O contribuţie aparte privind ecologia sufletului – ecologia plaiului o are desigur biserica. Aici, la Vadul-Raşcov lăcaşul Domnului cu hramul Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil şi-a ţinut uşile deschise şi în toţi anii de prigoană comunistă, de prigoană a credinţei în Cel de Sus…

Purtându-mi paşii prin satul dorurilor toate ale celor ce ar vrea să revină aici, unde lumina zilei au văzut, m-am bucurat de ospitalitatea dumnezeiască a băştinaşilor. Şi totuşi…un gând ascuns, şi din adâncul sufletului, mă ducea la cei ce au plecat de-acasă. În lumea mare. Din acest colţ frumos şi drag…

Odată ajuns aici, pe lângă dorinţa de a lua cunoştinţă de această localitate cu pitorescul ei nepereche, pe lângă vrerea de a vedea cum e ocrotită natura aici şi plăcerea de a mă întâlni cu cititorii “Naturii”, am ţinut cu tot dinadinsul să ajung la cuibul părintesc, la casa unde Dumitru Matcovschi s-a născut. Mă aşteptam să văd o Casă-muzeu, aşa precum îmi şi închipuiam. Dar am văzut o casă dosită parcă de ochii lumii, înstrăinată nu ştiu cum de celelalte case, cu o lăcată grea, ce atârna încuiată la uşă. Era parcă aceeaşi lăcată, pe care am văzut-o mai ieri la uşa casei din satul Pererita, unde s-a născut şi a copilărit un alt mare poet al Neamului, Grigore Vieru…

De Ziua Limbii Române la Vadul-Rașcov, satul de baștină al poetului Dumitru  Matcovschi – Ziarul de Gardă
Casa natală a poetului Dumitru Matcovschi. Sursă foto: Ziarul de Gardă

 

Doi poeţi… două sate – unul pe malul Nistrului, altul – pe malul Prutului, dar aceeaşi lăcată. Aducând vorba despre o Casă-muzeu „Dumitru Matcovschi”, domnul primar de Vadul-Raşcov mi-a spus pe şleau: Din păcate, primăria n-are bani nici pentru a amenaja o gunoişte autorizată, a satului. 

Ştiu: gunoişte oricum va fi, memorie de am avea. De nu ne-ar părăsi… Şi meleagul ar înflori.


Ionel CĂPIŢĂ

Articol publicat în Revista NATURA în numărul 207