A.I. Cuza (Cuza-Vodă)
Sat, reședință de comună în raionul Cahul. Este situat în sud-estul Câmpiei Cahulului, pe valea râului Cahul. Datat documentar cu anul 1770.
Coordonate geografice: 45°35’51’’ lat. N, 28°26’59’’ long. E.
Altitudinea localității față de nivelul mării – 30 m.
Suprafaţa satului – 4,41 km2.
Populaţia – 2 653 loc. (2004), 2 630 loc. (2014). Structura etnică (2004): 94,46% români, 0,27% ucraineni, 0,94% ruși, 2,80% găgăuzi, 0,54% bulgari ș.a. Biserica Sfântul Ierarh Nicolae (1845).
Distanţe: 37 km până la Cahul, 194 km până la Chișinău.
Staţie de cale ferată la Cahul (30 km) și Vulcănești (17 km).
Cadrul geografic. Relief colinar și de câmpie, cu înălțimi de dealuri între 115-135 m. Vegetație de stepă și silvostepă. Faună specifică zonei de câmpie. Rețeaua hidrografică o constuie apele curgătoare, râulețele și pâraiele care se varsă în râul Cahul. Prin sat trece o ramificație a șoselei Comrat-Vulcănești-Reni. Teritoriul satului reprezintă o enclavă administrativ-teritorială a raionului Cahul, formată la delimitarea geografică a localităților din componența așa-zisei Unități Teritoriale Autonome Găgăuze. Populația satului și-a exprimat în unanimitate dorința ca localitatea Cuza-Vodă să fie inclusă în cadrul hotarelor județului Cahul.
Repere istorice. În trecut, acest teritoriu a fost populat de geto-dacii lui Burebista și Decebal (sec. I î.Hr.- sec, II d.Hr.), de romanicii preromâni (sec. II-IV), de românii vechi (sec. V-XI), de românii din perioadele medievale (sec. XII-XVIII) și moderne. În antichitate, coloniile nord-pontice și nord-dunărene i-au găzduit pe grecii milezieni și pe romanii legiunilor militare, aceștia însoțiți de numeroșii administratori, negustori și meseriași, cu care populația băștinașă a întreținut strânse legături economice, culturale și comerciale. Localnicii au înfruntat invaziile triburilor nomade asiatice și prin lupte victorioase s-au menținut în istorie. În sec. al XIV-lea, pe timpul dinastiei domnești a Basarabilor, aceste meleaguri s-au aflat în componența Țării Românești, ca după 1359 să facă parte din componența Țării Moldova. După numele dinastiei de domni a Basarabilor, sudul provinciei istorice dintre Prut și Nistru a fost denumit Basarabia. În 1812, Basarabia, cu toate județele sale de nord și de sud, a fost ocupată de Rusia.
Mențiuni documentare. Altfel se va fi denumit în trecut localitatea noastră, nu Hagi Abdul, cum apărea notată ea pe hărțile străine de la sfârșitul sec. al XVIII-lea. Cartografii ruși i-au păstrat denumirea turanică (tătaro-nogaică), nu pe cea autohtonă românească cum s-ar fi numit satul în trecut. Tendința destrămării românismului în toponimia basarabeană încă de pe atunci ni se trage. Volens-nolens, urmează să prezentăm în continuare mențiunile din documentele vremii. Recensământul din anul 1817 indică pentru satul Hagi Abdul următoarele: 97 de gospodării țărănești, precum și trei gospodării ale clericilor locali (un preot, un diac și un țircovnic).
Într-o descriere a Bugeacului din 1827 se arată că satul avea 148 de familii, cu 745 de locuitori, majoritatea români – 611; o biserică construită din bârne de lemn și împletituri de nuiele, 6 mori de apă și de vânt, 6 493 desetine de pământ, inclusiv 6 218 desetine de pământ lucrător și de fâneață, precum și 1 940 de vite cornute mari și mici.
Atestări documentare din a doua jumătate a sec. al XIX-lea:
- 1859 ianuarie 5. Populația localităților din cele trei județe basarabene participă la alegerea lui A.I. Cuza ca domn al Moldovei. Și țăranii din comuna Hagi Abdul au beneficiat de pe urma reformelor privind împroprietărirea țăranilor cu pământ și introducerea învățământului general gratuit și obligatoriu, realizate de A.I. Cuza și M. Kogălniceanu;
- 1878. Hagi Abdul, sat în jud. Ismail, deja după realipirea celor trei județe la gubernia țaristă: 225 case și 1 577 loc.;
- 1897. Satul avea 2 078 loc., moșia măsurând 6 217 desetine de pământ, câteva mori de apă și de vânt, grădini, livezi, vii, și un efectiv de 900 vite cornute mari, 330 de cai și peste 4 000 de oi. Sătenii îmbinau munca câmpului și creșterea vitelor cu alte ocupații și îndeletniciri: albinăritul, pescuitul, vânatul, cărăușia.
Secolul XX aduce cu sine unele schimbări în viața oamenilor de la țară: se diversifică forțele de muncă, avansează tehnica agricolă și procesele de lucrare a pământului, anumite progrese intervin și în domeniile culturii și învățământului.
Onomastica. Numele actual al localității este un oiconim comemorativ, evocă numele lui Alexandru Ioan Cuza (1820-1873), domnul Moldovei (1959), primul domnitor al Principatelor Unite (1859-1862) și al Statului Național România (1862-1866). A.I.Cuza a fost un participant activ la mișcarea revoluționară de la 1848, inițiator și realizator, împreună cu Mihail Kogălniceanu, al unui vast program de reforme: desființarea clăcii și împroprietărirea țăranilor, adoptarea unei noi constituții, introducerea învățământului gratuit și obligatoriu, înființarea universităților de la Iași, București ș.a.
Bustul lui A.I. Cuza în satul care-i poartă numele.
Denumirile localității de odinioară și de astăzi: Hagi Abdul (până în 1924 și în 1945-1960), Cuza- Vodă (1924-1940, 1941-1944), Suvorov (în perioada sovietică, 1960- 1990), A. I. Cuza (din 1990). În trecut, în vorbirea populară locală, satului i se mai zicea Hageaptula, o variantă adaptată pe teren autohton a vechii denumiri.
Nume de familie frecvente în localitate: Aldea, Apostol, Bălănescu, Bogdea, Bragagiu, Bucur, Caraman, Cărăușu, Ciobanu, Chiriţă, Dâmbu, Dobrică, Ene, Fărâmă, Gălăţeanu, Hioară, Iliade, Laiu, Magearu, Maranda, Matei, Mazilu, Mereuţă, Mincu, Neguţă, Niţă, Pascal, Pascaru, Pâslaru, Radu, Șerban, Vântu, Zidu, Zugravu.
Crâmpeie din viața materială și spirituală a băștinașilor reprezintă și numele de locuri din hotarul satului: Ariile, Brazda, Ceairul, Cișmeaua, Dealul Mare, La Mincu, Movila lui Cuza, Movila Piramidei, Moviliţa, Podeţul, Podișul, Podul Gălăţeanului, Suhatul, Șesu, Șleahu, Toloaca, Valea Pădurii, Zarea Dealului, Zăvoiul.
Personalităţi:
Mihail Vântu (1873-1943), publicist, editor, deputat în Sfatul Țării;
Nicolae Chiosa (1924-1998), bariton liric, profesor de canto, compozitor;
Pavel Petrov (1935-1997), profesor de istorie, pedagog emerit;
Alexandru Carapascal (n. 1936), doctor în știinţe matematice, colaborator știinţific la Centrul de dirijare a zborurilor cosmice (or. Moscova);
Iuliu Cârchelan (n. 1936), scriitor, publicist, traducător;
Gheorghe Hioară (n. 1948), ex-deputat în Parlamentul Republicii Moldova, ex-Ambasador al Republicii Moldova în Bulgaria;
Ana Guţu (Petrov, n. 1962), doctor în filologie, profesor universitar, deputată în Parlamentul Republicii Moldova în anii 2009-2014;
Eugenia Mincu (n. 1976), doctor habilitat în filologie, cercetător științific superior, director adjunct al Institutului de Filologie Română ,,Bogdan Petriceicu-Hasdeu” (Chișinău).
prof. Anatol EREMIA
Articol publicat în Revista NATURA în numărul 351
Susține Natura.md: Devino Patron!