Ajută vitaminele la creşterea imunităţii împotriva COVID-19?

Rolul vitaminelor C, D și a zincului în creșterea imunității împotriva COVID-19 este încă studiat, însă rolul medicului este esențial în administrarea unui tratament corespunzător și a unor doze de vitamine adecvate vârstei și condiției medicale ale pacientului.

Ajută vitaminele la creşterea imunităţii împotriva COVID-19?
Imagine simbol. Sursă: www.healtheuropa.eu

Vitamina C
Vitamina C (acidul ascorbic) este o vitamină hidrosolubilă, fiind un agent antioxidant și de eliminare a radicalilor liberi, cu proprietăți antiinflamatorii, influențând imunitatea celulară și integritatea vasculară. Fiindcă oamenii pot avea nevoie de mai multă vitamina C în stări de stres oxidativ, suplimentarea organismului cu acest compus organic a fost evaluată în numeroase stări de boală, inclusiv infecții grave și septicemie. 

Deoarece coronavirusul poate provoca sepsis și sindrom de detresă respiratorie acută (SDRA), se studiază rolul potențial al dozelor mari de vitamina C în ameliorarea inflamației și a leziunilor vasculare la pacienții cu COVID-19. Până în prezent, nu există date suficiente pentru a fi nici pro, nici contra utilizării vitaminei C în tratamentul împotriva COVID-19.

Pacienții care nu sunt grav bolnavi sunt mai puțin susceptibili de a experimenta stres oxidativ sau inflamație severă, în consecință, rolul vitaminei C în acest cadru este necunoscut. Studiile asupra utilizării acidului ascorbic în cazul persoanelor cu septicemie sau cu SDRA au raportat eficacitate variabilă. Administrarea acestei vitamine fără indicația medicului are foarte puține efecte adverse, fiind un compus hidrosolubil cu eliminare renală a tot ce înseamnă supradoză.

Ar putea fi o imagine cu fructe


Zincul
S-a demonstrat că zincul, unul dintre cele mai importante minerale din organismul uman, mărește citotoxicitatea și induce apoptoza (moartea celulară) atunci când este utilizat in vitro.

Relația dintre zinc și COVID-19, inclusiv modul în care deficiența de zinc afectează evoluția și severitatea urmărilor produse de agentul patogen, este în curs de investigare. Nivelurile serice de zinc sunt dificil de măsurat cu precizie, deoarece zincul este o componentă a diferitelor proteine și acizi nucleici. Creșterea concentrațiilor intracelulare de zinc afectează în mod eficient replicarea virusurilor de tip ARN (SARS-CoV-2 fiind un virus de tip ARN).

Consumul suplimentelor de zinc pentru prevenirea și tratamentul COVID-19 este, în prezent, evaluat în studiile clinice. Doza optimă pentru tratamentul în contextul coronavirusului nu este stabilită. Doza recomandată pentru zincul elementar este de 11 mg zilnic pentru bărbați și 8 mg pentru femeile care nu sunt gravide. Dozele utilizate în studiile clinice înregistrate pentru COVID-19 variază între studii, cu o doză maximă de sulfat de zinc de 220 mg (50 mg de zinc elementar) de două ori pe zi.

Administrarea pe termen îndelungat a suplimentelor de zinc poate provoca deficiență de cupru cu defecte hematologice reversibile ulterioare (adică anemie, leucopenie) și manifestări neurologice potențial ireversibile (adică mielopatie, parestezie, ataxie, spasticitate). În plus, zincul oral poate reduce absorbția anumitor medicamente, de aceea bolnavii care urmează tratamente cronice pot primi suplimente de zinc doar cu avizul medicului curant.

Imagini pentru zinc


Vitamina D
Vitamina D este fundamentală pentru metabolismul osos și mineral. Deficitul de aceasta (definit ca o concentrație serică de 25-hidroxivitamina D ≤20 ng / ml) este comună în lume, mai ales în țările care nu beneficiază de un regim de însorire pe parcursul întregului an, cum este România. Deficitul de vitamina D este, de asemenea, mai frecvent la persoanele vârstnice, la cele care suferă de obezitate și hipertensiune (exact persoanele care au și risc mai mare de a dezvolta complicații în cazul infecției cu SARSCoV-2).

În studiile observaționale, nivelurile scăzute de vitamina D au fost asociate cu un risc crescut de pneumonie dobândită în comunitate la adulții în vârstă și copii. Suplimentele pot crește nivelul celulelor T reglatoare la persoanele sănătoase și la pacienții cu boli autoimune. În cadrul unor multiple cercetări, s-a demonstrat că suplimentarea cu vitamina D protejează împotriva infecției acute a tractului respirator. Nivelurile ridicate de acest compus organic sunt, însă, extrem de dăunătoare, putând conduce la hipercalcemie și nefrocalcinoză, mai ales în cazul copiilor. Este important să fie respectate dozele recomandate pentru fiecare pacient în parte și să fie aleasă forma farmaceutică potrivită vârstei (pentru copiii mici soluțiile dozabile în picături fiind cele mai potrivite).

Rolul suplimentării cu vitamina D în prevenirea sau tratamentul COVID-19 nu este pe deplin cunoscut. Rațiunea utilizării acesteia se bazează, în mare parte, pe efectele imunomodulatoare care ar putea proteja potențial împotriva infecției cu SARS-CoV-2 sau ar putea reduce severitatea bolii. Unele studii de investigație privind administrarea vitaminei D la persoanele cu COVID-19 sunt planificate sau adună, deja, participanți. O cercetare publicată la sfârșitul lunii august în “The Journal of Steroid Biochemistry and Molecular Biology” demonstrează că dozele mari de 25-OH vitamina D (metabolitul activ al vitaminei D) la nivel seric reduce riscurile pacienților infectați cu COVID-19 de a avea nevoie de terapie intensivă. Sunt, totuși, necesare analize mult mai elaborate pentru a trage o concluzie valabilă statistic.

Ar putea fi o imagine cu mâncare


Recomandarea medicului este esențială
Având în vedere faptul că nu există până în acest moment un tratament specific pentru infecția cu respectivul virus, se poate lua în considerare administrarea unor suplimente alimentare care, fiecare în parte, sunt inofensive în majoritatea cazurilor. Adesea, însă, nu este vorba doar de o pastilă, ci de o mulțime de alte suplimente și medicamente care pot interacționa între ele, fără ca medicina să fi stabilit prin diverse studii adevărata lor eficiență.

Recomandarea medicului și monitorizarea bolnavului, adaptarea tratamentului în funcție de patologia preexistentă a fiecărui pacient rămân aspecte extrem de importante în alegerea schemei de tratament în perioada aceasta atât de complicată.


Dr. Irina COSTACHE,
medic primar pediatrie

Articol publicat în Revista NATURA în numărul 348