Basarabia de ieri în imagini: Colecţia de fotografii a lui Zaharia Cuşnir

În 2016 un tânăr cinest străbătea satele Moldovei pentru o documentare video la teza de licență la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău. Scopul lui era să filmeze localitățile părăsite sau aflate în curs de depopulare, iar ochiul său format știa să găsească locuri frumoase pierdute în cumplitul peisaj al satelor lăsate de izbeliște. Într-o zi, pe când se afla în satul Roșietici (raionul Florești), a intrat la nimereală într-o casă care sta să se dărâme și a găsit o comoară neprețuită. 

Basarabia de ieri în imagini: Colecţia de fotografii a lui Zaharia Cuşnir

Tânărul se numește Victor Galușca și este cel care a descoperit lumea uitată a fotografului necunoscut pe nume Zaharia Cușnir. „Filmam documentarul de licență în satul lui, unde sunt multe case abandonate, și la un moment dat am intrat în a lui. Pe jos, printre gunoaie, erau aruncate niște negative fotografice. Erau vreo 15. Le-am luat și am plecat la Chișinău. Peste o săptămână am revenit fix în acel loc și iar am găsit vreo 15” a declarat Victor. Era ca și cum cădeau de undeva din cer. „Am privit în sus în gaura de la pod, am urcat acolo și am găsit toate fotografiile: erau aproape 4000”. Acest tezaur fusese probabil urcat în pod de cineva dintre moștenitorii familiei, iar acum fotografiile erau mânate de curenți de aer în jos, la picioarele celui care a știut să le dea o nouă viață.

Victor a ieșit în stradă și a început să întrebe lumea:
„- A cui e casa asta?
„- A lui Zaharia Cușnir
„- Nu știți, îi plăcea să fotografieze?
„- Da, avea un aparat, dar nu știm ce a făcut cu fotografiile. A murit în 1993”.

Victor a zis că în pod erau mii de negative, laolaltă cu plicuri speciale pentru hârtie fotografică și rolele unor filme late. Indiciile acestea arătau clar că aici locuise un fotograf pasionat, al cărui tezaur a încăput pe mâini bune. Tânărul i-a prezentat descoperirea profesorului său, Nicolae Pojoga, care predă cursul de Fotografie Generală la Academia de Arte din Chișinău. În lunile care au urmat, cei doi au găsit-o pe fiica lui Zaharia Cușnir, Ioana, care le-a povestit despre viața tatălui său și despre pasiunea sa pentru fotografie. Ea a oferit detalii despre evenimentele și satele unde Zaharia era chemat ca fotograf, iar Nicolae Pojoga împreună cu Victor au cutreierat aceste sate, găsind fotografii prin albumele familiilor făcute de Zaharia Cușnir.

Timp de mai multe luni tânărul și mentorul său au îngrijit negativele: le-au spălat și curățat, sortat, indexat. Treptat, în echipă a intrat și fotograful Ramin Mazur, grație căruia procesul a fost  accelerat. Multe fotografii restaurate și curățate au fost scanate și puse în plicuri speciale. 204 fotografii au apărut în albumul „Lumea lui Zaharia”, editat de „Cartier” din Chișinău, cu contribuția celor deja amintiți, cărora li s-a alăturat fotografa Elena Donciu.

Între timp Victor și-a dat teza de licență cu filmul „Cine iubește și lasă” – un film în care se vorbește pe larg despre această colecție impresionantă de fotografii ce ilustrează atât de bine viața Basarabiei sovietice. Fotografiile lui Zaharia Cușnir au fost prezentate la câteva expoziții naționale și internaționale, iar din anul 2019 Victor administrează o pagină de Facebook intitulată „Zaharia Cușnir”, unde postează fotografiile scanate. Pe data de 3 ianuarie 2020 a fost lansat chiar și un site web unde sunt postate toate fotografiile lui Zaharia Cușnir în rezoluție bună: www.zaharia.md. Atât Victor Galușca, cât și mentorul său Nicolae Pojoga, susțin că eforturile lor de restabilire a acestor fotografii sunt gratis și au ca scop reabilitarea acestui tezaur prețios pe care trebuie să-l cunoască toți locuitorii Republicii Moldova.

Colecția de fotografii găsită de Victor Galușca are astăzi o valoare inestimabilă, pentru că acestea reprezintă documente prețioase despre nunțile, înmormântările și viața de zi cu zi din Basarabia sovietică. Zaharia Cușnir, acest modest fotograf din Roșietici, a știut să surprindă în mod artistic viețile oamenilor alături de care a trăit: rude, vecini și țărani din alte sate, copii jucându-se, adolescenți dansând, bărbați cu acordeoane, femei cu prunci în brațe. Prin obiectivul aparatului său de fotografiat, putem vedea cum se desfășurau momentele importante din viața satului (praznice sătești, hore, adunări) sau putem vedea cum civilizația a pătruns în sat (copii pe biciclete și triciclete, tractoare și camioane care transportă miri la nunțile lor. 

Nuntă sărbătorită iarna la Roșietici.

Privind la aceste fotografii, m-am surprins gândindu-mă că protagoniștii din ele sunt deja bătrâni sau poate că nici nu mai trăiesc – dar ochiul lui Zaharia Cușnir i-a „îmbălsămat” pentru veșnicie. Cine a bănuit că la 50 ani distanță va fi posibil să privim și noi prin acest ochi istoric?

 

  • Zaharia Cușnir s-a născut în 1912, fiind mezinul unei familii cu 16 copii din satul Climăuți, actualmente Roșietici.
  • A copilărit în Imperiul Țarist, a trăit în România Mare ca adolescent (a învățat la Colegiul Pedagogic din Iași), iar aproape întreaga viață de adult și-a trăit-o în Uniunea Sovietică. Ultimii trei ani din viață și i-a petrecut în noul stat Republica Moldova.
  • A lucrat ca profesor la clasele primare înainte de al doilea război mondial.
  • A trecut prin toate experiențele traumatizante ale comunismului − foametea, colectivizarea forțată, sărăcia, deznaționalizarea. O vreme a stat în închisoare din cauza convingerilor sale politice.
  • A lucrat în diverse locuri, așa cum reiese din carnetul său de muncă: „săpat pământ înghețat, salahor la zidit, scos piatră, cărat lut 1 km, mânat vite”. A fost pe rând fierar, zidar și lucrător de rând la colhoz.
  • În timpul liber Zaharia Cușnir se urca pe bicicletă, străbătea satele din împrejurimi și fotografia.
  • În perioada 1955-1970 a făcut peste 4000 de fotografii alb-negru care documentează viața în Basarabia sovietică.
  • A avut o viață grea, iar prăbușirea Uniunii Sovietice l-a prins bătrân și în agonie. S-a stins în 1993.