Cele mai frecvente întrebări ale cititorilor iubitori de vin
Și în timpul prezentărilor, dar și prin e-mail, primesc multe întrebări din partea cititorilor noștri legate de fascinanta lume a vinului. Dintre cele mai frecvente am ales câteva, convins fiind că răspunsul interesează pe mult mai mulți pasionați. În continuare, dacă aveți întrebări, le așteptăm pe adresa redacției.
Ce sunt hibrizii
La sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX, aproape toate viile nobile ale Europei au fost atacate şi distruse de filoxeră, un dăunător venit aici din America. Încercând să găsească soluţii, până să fie descoperite port-altoiurile folosite azi, câţiva savanţi ai vremii au descoperit şi au promovat pe piaţă Hibrizii Direct Producători (HDP). Sunt soiuri rezistente la filoxeră, nu necesită tratamente şi nici lucrări de îngrijire. Dar nici nu dau vinuri de calitate.
Vinurile obţinute din HDP sunt vinuri extrem de slabe calitativ, care nu rezistă mai mult de câteva luni. Mai grav, în cazul unora dintre ele, conţin şi substanţe cancerigene. HDP sunt denumite şi „via puturosului”, deoarece nu necesită acele lucrări de îngrijire. Au fost promovate intens în anii regimului comunist, când majoritatea locuitorilor din mediul rural erau orientaţi către locuri de muncă în industrie şi nu mai aveau timp de pământ. Pe de altă parte, rămaşi ţărani în mentalităţi, trebuiau să aibă vinul lor, al casei, pentru consum propriu. Aşa au ajuns să facă o adevărată carieră Zaibărul (denumit aşa după Seibel, inventatorul acestui hibrid), 1001, ananasul, căpşunica şi alte tipuri de HDP. Azi sunt interzişi la cultivare în alte condiţii decât pentru consum propriu. Cu toate dezavantajele lor, mai au încă destui fani, dar toţi provin din mediul consumatorilor needucaţi şi neavizaţi.
Sunt vinurile tratate, sau nu?
Nu există vinuri netratate! Există vinuri făcute din struguri ecologici şi vinuri ecologice (diferenţa este mare). Dar chiar şi în viile certificate ca fiind ecologice, se fac tratamente, numai că substanţele permise sunt folosite în cantităţi mai mici. În cazul vinurilor ecologice, se folosesc tratamente dar numai cu substanţe ecologice, cum ar fi bentonita pentru limpezire. În schimb, aceste vinuri sunt extrem de rare, foarte scumpe şi nu rezistă mult în timp. În rest, toate vinurile, chiar şi cele mai exclusiviste (cum sunt vinurile bordoleze Chateau Margaux, sau Petrus) sunt tratate.
Sulfitarea, hulită, dar inevitabilă
Toate vinurile sunt tratate cu metabisulfit, pentru stabilizare. Altfel nu ar rezista în timp. Problema este limita legală maxim admisă prin HG 769/2010 în care această substanţă este folosită: 150 mg/l la vinurile roşii seci, 210 mg/l la cele albe şi rose seci, 260 mg/l la cele albe şi rose demiseci, 300 mg/l la cele roşii şi albe la care conţinutul de zahăr rezidual e mai mare de 45 gr/l, 350 mg/l la vinurile din struguri culeşi la supramaturare din arealele Cotnari, Murfatlar, Târnave, Pietroasa şi Valea Călugărească şi 400 mg/l la vinurile albe licoroase.
Ce este baricul
Baricul este un butoi de stejar de 225 litri (în Lumea Veche), sau 300 litri (în Lumea Nouă), ars pe dinăuntru în anumite trepte de ardere, ceea ce imprimă vinului anumite arome (vanilie, cacao, pâine prăjită etc.). Un baric este fabricat în timp de doi ani şi costă între 600 şi peste 2000 euro/bucată. Poate fi folosit timp de trei ani, după care îşi epuizează potenţialul aromatic şi devine butoi obişnuit. Vinurile nu se ţin la baric decât câteva luni maxim, altfel aromele baricului astupă identitatea soiului. Baricul explică şi costul mai ridicat al unui vin.
Somelier Ștefan TERIȘ
Articol publicat în Revista NATURA în numărul 342
Susține Natura.md: Devino Patron!