Epuizarea stratului de ozon – gaură în cer

Cunoaştem cu toţii că aerul atmosferic este un amestec de gaze, partea cea mai mare revenind azotului şi oxigenului, celelalte gaze având cote-părţi incomparabil de mici faţă de componentele de bază. Rolul lor, însă, este esenţial întru menţinerea vieţii pe pământ. 

Epuizarea stratului de ozon – gaură în cer
Credit: www.earthhow.com/ozone-layer/

În primul rând este vorba de gazul numit ozon. Un gaz cu molecula din trei atomi de oxigen. Cantitatea acestuia în atmosferă formează 0, 0001%, ceea ce este de circa 1 milion de ori mai puţin decât conţinutul de azot şi oxigen din atmosferă. Această cantitate de ozon, în cea mai mare parte, este dispersată în partea de sus a atmosferei – în stratosferă, la altitudinea de 15-35 km. Dacă toate moleculele de ozon s-ar concentra deasupra atmosferei, ar forma un strat cu grosimea de 3 milimetri. De aici şi denumirea de „strat de ozon”.

Acest strat a influenţat mult evoluţia formelor de viaţă pe Pământ. Şi aceasta datorită proprietăţii ozonului de a absorbi o parte din radiaţia ultravioletă (RUV) a spectrului radiaţiei solare. Astfel, viaţa pe Pământ s-a format în prezenţa unui nivel mai scăzut de RUV faţă de cel care ajunge de la soare până la atmosfera globului. Dacă astăzi ar ajunge până la sol toată RUV, viaţa de pe pământ ar dispărea sau ar lua alte forme. Energia RUV poate distruge moleculele de ADN care formează genele organismelor vii. În a doua jumătate a sec XX (anii ‘70) a devenit reală această perspectivă apocaliptică. În anii 1984-85 specialiştii au constatat că primăvara conţinutul de ozon în atmosferă deasupra Antarctidei devine cu 40% mai redus faţă de anul 1977. Astfel s-a  constatat formarea unei „găuri în stratul de ozon”. Fenomenul a fost confirmat în anii următori. Mai mult ca atât, au fost detectate „găuri în stratul de ozon” şi deasupra Polului Nord, deasupra
altor regiuni de pe glob, inclusiv din cele locuite de om. Acestea uneori devin mai mari, uneori mai mici, uneori se strâng. Concluzia este una: ozonul din atmosferă se epuizează, stratul de ozon se deteriorează. S-a calculat că în medie cantitatea de ozon din atmosferă s-a redus cu 5%. Aceasta înseamnă creşterea RUV pe pământ. Consecinţele nu întârzie să se manifeste asupra mediului, dar şi a omului - sporirea cazurilor de arsuri pe piele şi retină, cataracte la ochi şi orbire, slăbire a imunităţii, cancer de piele.

Cauza principală a deteriorării stratului de ozon se consideră a fi poluarea atmosferei cu compuşi chimici din clasele de hidrocarburi halogenate. Dintre aceştia în cantităţi mai mari s-au utilizat şi, respectiv, s-au eliminat în atmosferă, aşa-numiţii freoni - agenţi de răcire în frigidere, refrigeratoare, climatizoare etc. Concomitent cu descoperirea acestor fenomene nocive pentru om, se identifică şi acţiuni de protejare. Noi, oamenii, ne putem apăra de radiaţia ultravioletă prin aplicarea unor soluţii sau creme de protecţie solară – fotoprotectoare. Acum se produc multe asemenea preparate. Puterea lor de protecţie a pielii de RUV se caracterizează cu indicatorul SPF (Factorul de Protecţie Solară), care variază între 1-50, uneori şi mai mult. Cu cât este mai mare valoarea SPF, cu atât e mai efectiv preparatul.

Însă nici un preparat nu va salva ecosistemele, mediul înconjurător, şi nici chiar viitorul omului. Compuşii chimici cu proprietăţi de deteriorare a stratului de ozon trebuie excluşi din utilizarea industrială, substituiţi cu compuşi cu aceleaşi proprietăţi utile, însă lipsiţi de efecte negative. Aceste măsuri sunt prevăzute de Convenţia de la Viena (1985) şi Protocolul de la Montreal (1987) adiţional la Convenţie - documente consacrate protecţiei stratului de ozon, elaborate şi acceptate de toate statele lumii.

Până se va ajunge la atingerea obiectivelor Convenţiei, e bine să cunoaştem problema şi să ne protejăm prin metodele existente: în primul rând evitarea excesului în expunerea la razele solare.

 

Valentin BOBEICĂ

Articol publicat în numărul 256