Biserica fortificată Prejmer

Biserica fortificată Prejmer
Foto: www.travel-the-world.ro

Arată ca o fortăreață, cu turn de poartă, două bastioane, ziduri groase de 5 metri și înalte de 12-14 metri, guri de foc fixate în ziduri, porți uriașe de fier, drum de apărare…

Când am intrat în curtea lăcașului mă simțeam ancorat întrun film istoric. Este vorba despre Biserica evanghelică fortificată din comuna Prejmer, județul Brașov, situată la o distanță de 18 km de orașul Brașov și la 161 km de Sibiu. În 1999, biserica a fost înscrisă pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.

Am intrat cu mult curaj în inima Bisericii evanghelice din Prejmer, construită în secolul al XIII-lea pe baza unei vechi bazilici romane datată din secolul al XII-lea. Construcția cetății a început înaintea anului 1300, iar a doua etapă este datată cu sfârșitul secolului al XV-lea. Se spune că această biserică are zidurile cele mai puternic fortificate în ansamblul cetăților bisericești din Transilvania.

Aflasem de la ghidul bisericii că poartă hramul „Sfânta Cruce” și că este cea mai bine păstrată biserică-cetate medievală din estul Europei. Ansamblul bisericii evanghelice fortificate este format din biserică, incinta fortificată, cu drum de apărare, două turnuri, două bastioane, un turn de poartă. Zidul de incintă de formă ovală a fost construit în secolul al XV-lea, iar turnurile se înalță puțin asupra zidului. Întreaga construcție a fost împrejmuită de un șanț de apă adânc de aproape 6 metri, iar malurile fiind formate de ziduri de piatră.

Foto: www.romaniajournal.ro

În curtea bisericii erau puțini turiști. Pe un zid mi-a atras atenția un scut alb care avea scris următoarele: Planul cetății sec. XVI. În jurul bisericii erau amenajate niște băncuțe din lemn, amplasate în apropiere de câțiva arbori uriași. În partea interioară a zidurilor bisericii erau 270 de cămări de refugiu și provizii, pe două până la patru nivele. Așezate ca niște faguri, fiecare cameră avea o ușă numerotată și câte o mică fereastră. Era un adevărat schelet din lemn amplasat pe mai multe etaje, cu scări și podețe din lemn. Aflasem mai târziu că aici erau adăposturile celor asediați. Când am ieșit din biserică am văzut lângă ușă o piatră-etalon de peste 28 de kilograme, care după vechea tradiție a fost folosită ca „Piatră a rușinii”. De această piatră erau legați hoții, iar cei care veneau duminica dimineață la slujbă îi batjocoreau. Ultimul caz s-a întâmplat în anul 1855.

Am plecat să văd și alte locuri din jurul bisericii. Am intrat într-un atelier de fierărie, apoi am vizitat o sală de clasă, cu bănci de lemn, asemănătoare celor de la Prima Școală Românească din Șcheii Brașovului. Acea încăpere poartă numele de „Școala veche”, păstrând resturile unor picturi murale vechi. Ulterior, am descoperit câteva colecții de textile și porturi populare, cu război de țesut, roată și furcă de tors, șuveică, darac și piepten pentru cânepă, vârtelniță și valț pentru îndesat pânza. În alte încăperi am văzut mai multe ustensile casnice și agricole: plug, sapă, coasă, grapă, albie pentru pâine, fier vechi de călcat, lămpi și multe vase de lut. Mi-am continuat plimbarea prin barbacana cetății, o galerie boltită, de 30 de metri lungime, închisă cu canaturi de stejar și la mijloc cu o hersă glisantă, care dădea acces la curtea interioară.

Fortăreața din Prejmer, înscrisă în lista patrimoniului UNESCO, vă așteaptă să-i cunoașteți frumusețea.

 

Mircea MITROFAN