PRIETENII NOȘTRI ADEVĂRAȚI
Bucuria, ca și prietenia adevărată, nu poate fi măsurată la cântar sau în bani. Bucuria își ține izvoarele curate în sufletul, inima, ochii, zâmbetul și chipul omului de omenie care, mai întâi, se gândește la pâinea altora, apoi la bucățica sa. Nu răutatea, lăcomia și nepăsarea îl înnobilează pe om, ci dărnicia, bunătatea și lumina din interiorul lui, pe care le împrăștie cu generozitate peste lumea disperată, flămândă și împovărată de necazuri. Nu fățărnicia lui Iuda, care începe să domine societatea moldovenească, ne va salva din dușmănie, invidie și prăbușire morală, ci iubirea aproapelui și surâsul nevinovat al copiilor. Nu piatra din sân e comoara omului, ci frumusețea sufletului său. Nu vorbele siropoase și viclene naște prietenia între oameni, ci dragostea, altruismul, solidaritatea, curățenia intențiilor și faptelor, îți dăruiește căldura și inima celor din preajma ta.
Poți să stai ani în șir pe prispă sau în baruri și să-ți critici veninos comunitatea, așteptând să vină alții să muncească în locul tău, fără să miști un pai pentru localitatea ta și pentru cei de lângă tine. Societatea noastră nu-i altceva decât oglinda oamenilor, care o formează. Boala se cere vindecată, nu ascunsă sau fardată. Greu de crezut, dar avem părinți flămânzi și abandonați, care au copii bogați, cu statut de vip-uri, fără ca ei să le dea un ban de mâncare sau să le deschidă poarta. Cealaltă fațetă a medaliei ne arată că în sate și orașe, mii de micuți sunt părăsiți sau lăsați în grija rudelor ori vecinilor, fără să mai cunoască căldura mamei și educația părintească. La fel, se știe, în mai multe sate, există grupuri de zdrahoni de 18-30 de ani care terorizează populația și, în loc să-i ajute pe bătrânii neputincioși, le intră în casă și le fură ultima bucățică de la gură. Cine să pună plugul în brazdă și să are la timp, să semene semințele binelui și să aducă roada în casele oamenilor nedreptățiți? Cine să vină să vă aducă o scrisoare-revistă în fiecare lună, cine să vă deschidă ușa, să vă aprindă lumina, să vă mângâie tristețile și singurătatea?
E urâtă grădina, transformată în paragină, dar, v-ați întrebat vreodată, ce mai rămâne din sufletul omului, dacă nu-l îngrijește cu anii? Când am pornit la drum, acum 31 de ani, știam cât de mult le lipsește moldovenilor pâinea cea de toate zilele – pâinea spirituală. Ardeam de dorința să trezim poporul, să-i spunem adevărul, să-i adunăm pe toți într-un front unit și să aducem dreptatea pe
pământul Moldovei. În acele zile de primăvară, de înviere și deșteptare națională, apărea dintr-o mare dragoste pentru neamul românesc din Basarabia, publicația periodică, purtând cel mai cuprinzător și frumos nume – NATURA. Botezul primului număr avea loc în zi de mare sărbătoare, sub ochii umezi de bucurie a peste un milion de români de pe ambele maluri ale Prutului care, după o separare antiumană de o jumătate de secol, s-au unit la „Podul de flori”, la 6 mai 1991.
De atunci și până astăzi am avut sute de mii de cititori, generații întregi și-au potolit setea din izvoarele curate ale „NATURII” și ne-au susținut, fiindcă pe fiecare abonat l-am considerat și îl considerăm parte din colectivul redacțional și prietenul nostru. Îndemnul biblic – „Bucurați-vă cu cei care se bucură și plângeți cu cei care plâng” – a fost și a rămas sufletul fiecărui număr de revistă, a constituit și constituie cea mai trainică punte de legătură cu abonații noștri. Repetăm de fiecare dată sincer și cu plăcere: am fost și suntem una cu cititorii noștri; creștem, luptăm, credem, plângem și ne bucurăm împreună cu toți abonații – adevărații prieteni ai revistei „NATURA”.
Ca în orice familie unită, nu poți ascunde de ai tăi, oricât ai vrea, unele greutăți și pericole majore. Constatăm cu regret că în mai multe domenii vitale pentru păstrarea și dezvoltarea identității românești, au ajuns specimene sinistre, oportuniști cu diferite carnete de partid, demnitari fără demnitate națională, care îndrăznesc să ne dea lecții de neomarxism și pretins europenism, fără să fi trăit măcar o singură zi în Uniunea Sovietică și în Basarabia ocupată. Pragmatici până la ridicol, cu studii făcute pe sub fustele Chiriței, cu tupeul cominterniștilor staliniști, cu aere de superioritate și dispreț față de tot ce e românesc, ei se aliniază cu adunătura de românofobi și, își permit, cu „unelte moderne”, să atace simbolurile Basarabiei luptătoare. În urma unor asemenea abordări iresponsabile și atitudini răuvoitoare, strangulată economic, revista „NATURA” a ajuns în 2021 la un pas să-și suspende apariția și, în consecință, să-i lipsească de accesul la publicația preferată pe zeci de mii de cititori. Sperăm, cât mai curând, să fim salvați de astfel de „salvatori”...
Nu vrem ca viitorul revistei „NATURA”, cu apariție permanentă timp de 31 de ani, să depindă vreodată de demnitarii fără demnitate românească, de Chirițoaiele cu papioane muscălești sau „europene”, de pragmaticii îmbrățișați cu oligarhii de la Chișinău și criminalii de la Tiraspol. Nu vom permite nimănui, sub o formă sau alta, să atenteze la promovarea adevărului istoric, să ne impună substituirea valorilor românești cu surogatele toxice ale pretinsei „corectitudini politice neomarxiste”, să ne dea lecții despre libertatea de exprimare și independența redacției în formarea politicilor editoriale, să limiteze dreptul inalienabil al jurnaliștilor de a selecta subiectele și a informa veridic opinia publică.
Știm foarte bine: soarta de mai departe a publicației „NATURA” se află în mâinile prietenilor noștri adevărați, în mâinile abonaților. Facem apel către marii noștri promotori-sufletiști, către toți cititorii, să ne susțină masiv în campania de abonare pentru anul 2022. Doar împreună putem mări frumoasa familie „NATURA” și asigura mai departe apariția publicației îndrăgite. Să fim solidari!
Alecu RENIȚĂ
Articol publicat în Revista NATURA în numărul 356
Susține Natura.md: Devino Patron!