Pandemia COVID-19 şi Diaspora: o provocare inedită

Pandemia COVID-19 şi Diaspora: o provocare inedită

Criza mondială cauzată de pandemia COVID-19 lovește în primul rând în populațiile cele mai vulnerabile. Nu ne referim aici la criza economică generată de pandemie – despre ea vom avea ocazia să ne expunem în articolele viitoare. Discutăm aici în primul rând de criza umanitară și socială, care este un efect imediat al crizei sanitare și care afectează, așadar, populațiile cele mai fragile. Bineînțeles, efectele sunt diferite de la o țară la alta.

În cazul Republicii Moldova într-o situație extrem de complicată s-au pomenit mulți dintre cei care au părăsit țara în căutarea unui trai demn și decent în străinătate. Învinuiți de aducerea și răspândirea epidemiei pe teritoriul Republicii Moldova, migranții moldoveni s-au pomenit de-a lungul ultimelor săptămâni în centrul atenției întregii societăți. Tributară a unui trecut totalitar, în care spiritul toleranței și al pluralismului de opinii era marginalizat, societatea noastră a dat dovadă în această situație de foarte puțină reținere și cumpătare. La foarte mulți oameni a lucrat de minune reflexul „cetății asediate” – este lucru bine știut, că în orice situație de criză este mult mai ușor să dai vina pe un dușman abstract și aflat la depărtare, decât să analizezi și să identifici cauzele adevărate ale dificultăților. Deficitară sub aspect moral și lipsită de expertiză și capacități în domeniul Diasporă, Migrație și Dezvoltare, guvernarea actuală a răspuns de fiecare dată într-un mod inadecvat provocărilor legate de cetățenii săi migranți în contextul crizei sanitare.

Indirect, guvernarea i-a făcut pe migranții moldoveni responsabili de starea precară a sistemului sanitar din țară, impunându-i pe cei care se reîntorc acasă în această perioadă dificilă să plătească polița de asigurare medicală obligatorie. Evident, nu negăm faptul că în cadrul unui sistem medical de tip social, bazat pe solidaritatea tuturor beneficiarilor, achitarea poliței de asigurare socială este o obligație morală a fiecărui cetățean. Doar că în situația actuală guvernanții au neglijat în totalitate legile și regulamentele existente, care permiteau, de exemplu, ca migranții moldoveni reveniți pentru o perioadă de câteva luni în țara de origine să achite pentru polița medicală o sumă proporțională cu timpul petrecut în Republica Moldova. De asemenea, guvernul a refuzat să extindă în această situație de urgență perioada în care polița medicală pentru perioada unui an poate fi achitată la jumătate de preț. Nu s-a ținut cont nici de acordurile bilaterale cu privire la protecția socială pe care Republica Moldova le-a semnat cu un șir de țări europene și care ar fi trebuit să conțină clauze referitoare inclusiv la recunoașterea reciprocă a polițelor de asigurare medicală.

Problemele legate de asigurarea medicală obligatorie, dar și alte aspecte referitoare la modalitățile de reîntoarcere a cetățenilor noștri aflați în situație de urgență umanitară peste hotare au generat un val uriaș de acuzații reciproce. Am fost martorii unei avalanșe de afirmații denigratoare, discriminatorii și indecente. În mod evident, au existat și reacții violente din partea unor membri ai Diasporei care și-au exprimat într-un limbaj nu tocmai diplomatic opinia vizavi de modul în care guvernarea gestionează această perioadă de criză. Practic, asistăm la o adâncire a fracturilor sociale care caracterizează societatea noastră. Liniile de demarcare se transformă în veritabile fronturi ideologice, taberele beligerante de „ai noștri” și „ai voștri” constituindu-se tot mai mult pe criteriul aflării geografice. Ai noștri, cei din Diasporă – împotriva alor voștri, cei de acasă. Sau invers. 

Conform unor scenarii optimiste peste câteva luni pandemia de COVID-19 nu va fi decât o amintire a unui coșmar mondial. Omenirea va supraviețui, va trece și peste această năpastă. Nu știm însă dacă va supraviețui și omenia, nu știm dacă societatea noastră va fi capabilă să-și regăsească după criză acele rămășițe de coeziune, de solidaritate și de empatie reciprocă. Se zice că vremurile grele unesc oamenii, îi fac mai buni și mai înțelegători. Vom trăi de acum încolo cu speranța, că dificultățile pe care le traversăm nu ne vor învrăjbi și dezbina definitiv. Ruptura între cei din Diasporă și cei rămași acasă trebuie evitată cu orice preț. Sper să înțeleagă acest adevăr atât de simplu și Igor Dodon.

 

Dorin Dușciac,

Paris, Franța

Articol publicat în numărul 338