Sterilizarea câinilor: o problemă urgentă
Castrarea sau sterilizarea animalelor de companie este una dintre cele mai responsabile decizii pe care trebuie să le ia un posesor de câine. Această intervenție aduce cu sine o serie de beneficii, atât pentru patruped, cât și pentru societate în general. Însă, tema este în continuare controversată, pentru că nu există comunicare suficientă.
Atunci când discutăm despre câini, se folosesc următoarele noțiuni: „sterilizare” în cazul femelelor (înseamnă extirparea ovarelor și a uterului), și „castrare” în cazul masculilor (vizează îndepărtarea testiculelor și a structurilor asociate). Ambele noțiuni se referă la o procedură chirurgicală prin care sunt înlăturate organele reproductive ale animalului, astfel încât acesta să nu mai poată da urmași.
Ciclul reproductiv
Câinele domestic există și se înmulțește ca urmare a faptului că strămoșul acestuia – lupul preistoric – a fost îmblânzit de către om încă din zorii civilizației. Lupul locuia pe atunci în vastele păduri din zona temperată, unde trăim acum, fiind supus unui anumit ciclu reproductiv ce se baza pe disponibilitatea luminii și a hranei. La câinii sălbatici, ca și la lupul preistoric, ciclurile de reproducere sunt puternic sincronizate cu mărirea numărului de ore de lumină, care survine primăvara. În această perioadă, anumite părți din creierul animalului trimit semnale chimice către glandele suprarenale, iar acestea secretă hormoni specifici. Ca urmare, animalul începe să-și caute un partener. Lupii se reproduc strict o dată pe an – primăvara, iar organismul lupoaicelor se pregătește doar pentru o singură sarcină pe an. Acest lucru înseamnă că substanțele nutritive sunt absorbite în cantități diferite, chiar dacă sunt disponibile multe alimente. De exemplu, absorbția calciului în concentrații corecte e crucială: dacă se absoarbe prea puțin, atunci oasele și laptele matern vor slăbi, iar dacă se absoarbe prea mult, atunci se declanșează artrită și gută. Așadar, totul este interconectat și interdependent și funcționează cu precizia unui ceas elvețian.
Lupul - strămoșul speciilor de câini
Deși au trecut mii de ani de la îmblânzirea lupilor și domesticirea câinilor, totuși, din punct de vedere evolutiv e prea puțin pentru ca animalele noastre de companie să se adapteze la mediul în care le-am adus. Ele continuă să se conducă de legile fundamentale din sălbăticie. Sursele de lumină constantă pe care le folosim cauzează creierului canin o stare de perpetuă confuzie, nu mai înțelege ce perioadă a anului este și este supus în permanență dorinței urgente de a se înmulți. Această nevoie fiziologică determină ca organismul câinilor să se uzeze mai repede. Femelele se confruntă și cu riscul apariției de tumori canceroase la nivel de uter și ovar. Dacă nu se găsește nici un mascul disponibil pentru reproducere, ovulul pur și simplu nu este eliminat, rămâne captiv în ovar și se transformă într-un microchist. Cu cât sunt mai multe chisturi, cu atât cresc șansele de apariție a tumorilor ce ajung să afecteze și uterul și, în final, provoacă moartea.
Spre deosebire de oameni, care spre sfârșitul vieții au la dispoziție o perioadă liniștită în care nu sunt activi sexual, câinii obișnuiesc să moară repede, deoarece sfârșitul fertilității pentru ei este aproape sinonim cu sfârșitul vieții, chiar dacă restul sistemelor din organism sunt în ordine.
Beneficiile sterilizării/ castrării
Odată cu sterilizarea, tot acest mecanism delicat de lucru între creier, glande suprarenale, ovare și testicule este rupt. Hormonii sexuali continuă a fi eliberați, însă creierul încetează să mai fie febril, iar câinele trăiește liniștit ca și cum nici nu a intrat încă în pubertate. În plus, animalul își revine repede după o operație de sterilizare, și uită de instinctele de reproducere. O femelă sterilizată va avea totodată un risc redus de cancer mamar sau ovarian, piometrite sau endometrite. Castrarea masculilor reduce agresivitatea și tendința de dominare a acestora în perioadele de reproducere, previne cazurilor de pierdere a patrupedului sau de mortalitate în accidentele rutiere în care sunt implicate animalele care hoinăresc în căutarea unei femele în călduri. La ambele sexe crește calitatea și durata vieții, întrucât animalul îmbătrânește la fel de încet și trăiește atâta timp cât sănătatea altor organe o permite.
Un câine sterilizat și îngrijit are parte de o viață lniștită și fericită.
Castrarea nu îngrașă și nu determină câinii să devină leneși. Acest mit s-a dezvoltat în urmă cu câteva decenii, înainte de invenția laparoscopiei, când operațiile erau foarte invazive și se efectuau fără anestezie, având efecte grave asupra corpului. Unii veterinari susțin că îngrășarea survenită după sterilizare se datorează proprietarilor plini de compasiune care hrănesc exagerat câinii operați.
Potrivit lui Mihai Lazăr, medic veterinar la o clinică privată din orașul Chișinău, procedura de sterilizare/ castrare nu prezintă riscuri majore dacă se respectă anumite cerințe. „Operația se face doar cu anestezierea totală a animalului și doar într-o clinică veterinară cu tot echipamentul necesar sau o clinică mobilă echipată corespunzător. Intervenția chirurgicală trebuie efectuată de un medic veterinar cu studii finisate și cu experiență în calitate de chirurg”, declară Mihai Lazăr.
Costurile diferă în funcție de sexul animalului. De obicei pentru o femelă intervenției costă mai mult din cauza că procesul de ovariohisterectomie este mai complex și presupune mai multe materiale utilizate, mai multă sedare și un timp de intervenție mai îndelungat, și comportă anumite riscuri în timpul operației și postoperator, mai ales dacă femela este însărcinată. Pentru un mascul de 10 kg costul intervenției este în medie între 350-900 lei. Pentru o femelă cu aceeași masă corporală prețul variază între 500-1000 lei. Medicul Mihai Lazăr susține că prețul depinde de asemenea și de masa corporală a animalului, de calitatea materialelor folosite, de anestezia administrată, de antibioticul utilizat sau alte medicamente.
Așa decurge o operație clasică de sterilizare într-un cabinet veterinar.
Ca orice intervenție chirurgicală, sterilizarea/ castrarea poate comporta riscuri în timpul operației sau post operator, indiferent de cât de dotată este clinica sau cât de profesionist este medicul chirurg. Însă potrivit lui Mihai Lazăr, câinii fără stăpân pot fi considerați cei mai expuși riscului, chiar dacă aparent sunt mai rezistenți: „Stresul la care este supus animalul, lipsa cunoașterii istoricului medical al câinelui și condițiilor de întreținere, stabilirea cu greutate a vârstei animalelor – toate reprezintă factori care influențează direct asupra riscului în timpul unei astfel de intervenții. Există posibilitatea ca animalul să dezvolte stop respirator, stop cardiac, hemoragii sau diferite infecții.”
Atâta timp cât stăpânul patrupedului nu are un act în care să dovedească puritatea rasei și un alt act/ licență care să-i permită înmulțirea câinelui, operația de sterilizare trebuie efectuată pentru prevenirea puilor nedoriți, prevenirea suprapopulării câinilor fără stăpân, chiar și abandonul. Din acest motiv, este important ca ambele sexe să fie supuse acestei proceduri chirurgicale.
Problema câinilor vagabonzi
Este un lucru bine cunoscut că fenomenul animalelor fără adăpost este generat de oameni. Noi am înmulțit și diversificat rasele de câini, am contribuit la răspândirea lor și apoi i-am abandonat din diverse motive. Mihai Lazăr spune că unii oameni omoară cățeii proaspăt fătați sau îi lasă să crească până pot mânca pentru ca apoi să fie abandonați la marginea drumului, în câmpuri sau în păduri, sporind astfel numărul câinilor vagabonzi.
Câini maidanezi găzduiți la Centrul de adăpost din Chișinău.
Castrarea și sterilizarea rezolvă o bună parte din prevenirea înmulțirii necontrolate, însă fără niște legi adiționale, practice și puse la punct, problema ar continua să se mențină. „Situația câinilor maidanezi și suprapopularea câinilor este una gravă. Pentru locuitorii din zonele rurale e complicat să asigure sterilizarea/ castrarea unui cățel. Chiar dacă există un medic veterinar în sat sau raion, mulți nu sunt pregătiți din punct de vedere profesional pentru a face o astfel de intervenție. O altă problemă este de ordin financiar: mulți oameni nu-și permit să achite intervenția și preferă mai degrabă să se dezică de căței. Alții în general nu văd nici o legătură între fenomenul câinilor vagabonzi și faptul că-și abandonează câinii. Cea mai dificilă parte este informarea oamenilor, care continuă să creadă în diverse superstiții sau consideră sterilizarea drept un act inuman. În lipsa unor campanii de sterilizare gratuită și obligatorie la nivel de republică, precum și a prevederilor legale de microcipare și înregistrare, pedepsirea abandonului, încurajarea adopției, aplicarea impozitului pe deținerea animalului, interzicerea înmulțirii și comercializarea raselor de câini fără o licență, problema câinilor vagabonzi nu se va rezolva”, susține veterinarul.
În Chișinău există câteva asociații care susțin și promovează sterilizarea animalelor fără adăpost. Majoritatea funcționează pe bază de donații pentru a putea achita costul operațiilor și a îngrijirilor post-operatorii. Una din voluntarii și donatorii grupului de inițiativă „Moldova. Sterilizarea Umană a Animalelor Fără Adăpost” este Natalia Ciobanu, care promovează puternic această cauză pe rețelele de socializare. Ea susține că prin sterilizarea animalelor fără adăpost se poate evita înmulțirea necontrolată a acestora și perpetuarea fenomenului de câini vagabonzi. „În stradă nu e viață normală, acolo e o constantă luptă pentru supraviețuire. Chiar și atunci când câinii sunt hrăniți de vreo persoană miloasă ce îi îngrijește, mâncarea pe care o primesc nu este întotdeauna de calitate. Dar de cele mai multe ori câinii pier fiind măcinați de boli, alteori sunt împușcați sau otrăviți de oameni fără inimă, sau ajung sub roțile mașinilor. De aceea, din motive etice, susțin sterilizarea câinilor vagabonzi ca să nu îi văd cum se chinuie și mor în stradă”, este de părere Natalia.
Platforma pe care o susține acceptă donații prin intermediul site-ului www.sosanimals.md, iar banii colectați îi distribuie celor care au nevoie pentru a acorda servicii de sterilizare a animalelor fără adăpost. De asemenea, pe facebook există multe alte grupuri unde voluntarii fac anunțuri pentru a cere ajutor financiar: Clubul Iubitorilor de Animale Chișinău, Ajutarea animalelor fără stăpân, Îngrijirea animalelor fără adăpost Moldova și altele.
Diagramă explicativă.
Silvia Ursul
Articol publicat în Revista NATURA în numărul 349
Susține Natura.md: Devino Patron!