Devino Patron!

TRICOLORUL LUI GHEORGHE MURUZIUC

TRICOLORUL LUI GHEORGHE MURUZIUC

Tricolorul este sufletul viu al Basarabiei românești. Pe cerul liber al Ţării, Tricolorul are nimbul sfinţilor biruitori, martiri și făuritori.

Când flamura tricoloră se întinde peste secolele de luptă ale înaintașilor întru apărarea și perpetuarea fiinţei românești, pe pânza răsfirată poţi vedea chipul marilor ctitori, domnitori și cărturari deopotrivă cu chipul tuturor generaţiilor, care au păstrat grămăjoară neamul și au înălţat România eternă.

În teritoriile românești ocupate de sovietici, însuși cuvântul tricolor fusese aruncat din manuale, cărţi și dicţionare. Devenise foarte suspect și cuvântul curcubeu, care era întors pe toate părţile de cenzura străină. Orice asociere sau invocare a Tricolorului însemna acuzaţii grave de naţionalism românesc, arest, exil, ospiciu sau ani grei de închisoare. Totuși, în anii de teroare, au
fost oameni, care au avut curajul să înfrunte deschis cruzimea și barbaria autorităţilor sovietice.

Unul, dintre cei foarte puţini, a fost Gheorghe Muruziuc, un erou al românimii basarabene, un erou neglijat, uitat și înghiţit de anonimat. O să vă spun pe scurt povestea lui ca s-o știţi și s-o transmiteţi urmașilor.

Biografia lui Gheorghe Muruziuc, până la 28 iunie 1966, nu se deosebea cu nimic de cea a milioanelor de români impuși să trăiască în Uniunea Sovietică. Născut la Fălești în 1930, el prinde clasele primare „la români”, iar după război, să nu moară de foame, a fost dus la o „școală de meserii”, un incubator de mancurtizare și îndobitocire a tinerilor. Pentru o bucăţică de pâine și un loc de muncă, argăţește pe întinsurile Rusiei și Caucazului, până se reîntoarce la baștină în 1962. Se angajează ca electrician la fabrica de zahăr de la Alexăndreni, unde vede pe viu discriminarea totală a moldovenilor.

Revoltat, scrie o plângere la Moscova, dar este acuzat de naţionalism. În curând, realităţile din colectiv și din republică, îl conving că moldovenii nu au nicio șansă să scape de discriminare și să devină stăpâni pe pământul lor. Ajunge la concluzia că singura salvare este în Unirea Moldovei cu România. Ca să nu fie divulgat, îmbracă haina luptătorului singuratic și își face un plan secret de o îndrăzneală nebunatică. E sigur pe sine, e sigur că va reuși. Așteaptă ora și ziua cu nerăbdare.

În zori de zi, pe data de 28 iunie 1966, când autorităţile comuniste urmau să serbeze în gubernie „eliberarea norodului moldovenesc de sub jugul ocupanţilor români”, pe cel mai înalt turn din nordul Moldovei, la fabrica de zahăr de la Alexăndreni, flutura falnic Tricolorul românesc. Sus, la înălţimea de 45 de metri, pe coș, Gheorghe Muruziuc, străjuia cu mândrie Drapelul României. 

Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.
Drapelul României arborat pe turnul de la Alexăndreni. Sursă: Morteanu Eleonora, profil de facebook

 

Imediat cum s-a aflat, în 10-15 minute, turnul a fost încercuit de miliţieni înarmaţi și KGB-iștii de la Bălţi. Unui „alpinist”militar  i s-a dat sarcină să urce pe turnul rotund, dar Gheorghe Muruziuc, după ce i-a sfătuit pe cei de jos să nu încerce escaladarea, a dat drumul la o cărămidă. Șefii locali se temeau să dea ordin din capul lor, să împuște Omul de sus. La șapte dimineaţa, sute de muncitori veniţi la serviciu, au văzut Tricolorul și pe colegul lor de muncă.

Foarte rapid, întregul orășel a sosit lângă fabrică să vadă minunea. Autorităţile se pierduse ră definitiv. Nici cei de la Bălţi, nici cei de la Chișinău nu știau cum să-l dea jos pe Gheorghe Muruziuc. Trecuse perioada lui Stalin – nu puteau să aducă „troica” și plutonul de execuţie să-l împuște pe eroul de pe turn. Iată așa, la 28 iunie 1966, au „serbat” ocupanţii ziua „eliberării” – cu Drapelul României înălţat pe cerul Basarabiei nesupuse.

Satrapii kaghebiști s-au răfuit crunt cu Gheorghe Muruziuc. În mod tradiţional, l-au declarat nebun și au încercat să-l interneze în spitalul de psihiatrie, însă medicii – atenţie mare!!! – l-au examinat și au constatat că este un om completamente sănătos mintal și au refuzat să dea KGB-ului un document fals. A urmat ancheta și judecata, după care Gheorghe Muruziuc a fost aruncat în odiosul lagăr de la Ivdellag, la munci silnice. A revenit acasă cu sănătatea ruinată și s-a stins din viaţă în septembrie 1998. Nici statul, nici societatea încă nu au găsit cuvintele de recunoștinţă pe care eroul Gheorghe Muruziuc le merita și le merită cu prisosinţă.

Ar putea fi o imagine cu 2 persoane
Gheorghe Muruziuc. Sursă: Morteanu Eleonora, profil de facebook

 

Înainte de a încheia, pe scurt, povestea Tricolorului înălţat la 28 iunie 1966, vă propun o mărturie foarte importantă a lui Gheorghe Muruziuc, care nu a fost distrusă de KGB. Citiţi și mândriţi-vă că în 1966 s-a găsit un Om, care să salveze demnitatea populaţiei resemnate din Basarabia ocupată:

„Prin fapta mea am încercat să arăt că Moldova este teritoriu al României și eu doresc ca Moldova să se unească cu România. Am demonstrat întregii lumi și conducerii dorinţa mea - că [Moldova] trebuie să se unească cu România. Anume pentru aceasta am ales ziua anexării Basarabiei. Ideea de a arbora drapelul mi-a venit după ce am privit la televizor o emisiune despre anexarea Basarabiei la 28 iunie. Moldova trebuie să se unească cu România, întrucât avem aceeași limbă, obiceiuri și, anterior, am fost împreună”. 

Tricolorul este sufletul viu al Basarabiei românești. Pe cerul liber al Ţării, Tricolorul are nimbul sfinţilor biruitori, martiri și făuritori. De câte ori vă ridicaţi ochii în sus și priviţi cu mândrie la frumuseţea Tricolorului nostru, amintiţi-vă de Gheorghe Muruziuc, eroul care a plătit cu preţul libertăţii înălţarea Drapelului României deasupra Basarabiei ocupate la 28 iunie 1966. 

Plecăciunea și recunoștinţa tuturor celor care simt românește: acum și de-a pururi, Gheorghe Muruziuc!

 

Alecu RENIȚĂ
Articol publicat în Revista NATURA în numărul 351

Susține Natura.md: Devino Patron!