Câte voci, atâta frumusețe în casa familiei Savciuc
natura.md
Iul 6, 2021 05:19
4218
0
Astăzi se vorbește tot mai mult despre familie. Sunt câțiva termeni referitor la familie, pentru a o caracteriza și a-i da anumite accente – familie naturală, familie tradițională, familie modernă. În jurul acestor termeni se creează discuții, dar și mai mult ele se transformă în dispute.
De fapt, poate că denumirea nu ar avea atâta relevanță dacă familia ar fi creștină și s-ar raporta la valorile morale, păstrând rădăcinile patriarhale. S-ar părea că vechea comparație – familia este celula societății – s-a cam uzat, dar nu există motive să nu fie folosită și în continuare, tocmai pentru faptul că ea duce mai departe existența umană prin procreare.
Să ai și să crești într-o familie numeroasă, cu vreo patru decenii în urmă, era ceva firesc sau poate o mândrie, pentru cei care își întemeiau familii sau erau membri ai ei. Nu era ușor în trecut, nu este ușor nici în prezent să crești și să educi mulți copii. Greutățile și dificultățile sunt de ordin
economic. Statul nostru nu a încurajat niciodată material ca familia, în general, să fie o celulă sănătoasă, pentru a-i forma societății un nucleu bun. Și totuși, mai sunt oameni binecuvântați, deci puternici și frumoși, care regenerează viața și-i oferă tinerețe ca să-i amâne bătrânețea.
Sunt multe familii a căror părinți generoși și dătători de lumină își trăiesc de mai multe ori viața, dând naștere la prunci. O familie creștină, pentru că în ea trăiește pacea Domnului, frumoasă, pentru că în ochii celor opt copii vezi o lumină curată, modestă, pentru că nu cere mai mult decât ce le ajunge, este a soților, Valeriu și Rodica Savciuc din Criuleni. Povestea părinților cu cei mai fericiți copii din lume, preotul Valeriu și preoteasa Rodica, a început, cum ar fi și firesc pentru doi oameni înduhovniciți, într-un lăcaș de cult, dar care urma să se înscrie aici, pe pământ.
Pavel (Savciuc) este primul copil și prima bucurie în familie. Pasionat de muzică și cu un simț artistic prea fin, sunetul și armonia probabil l-au câștigat pentru toată viața. Este laureat la concursuri și festivaluri internaționale. Acum, Pavel își instruiește talentul la Centrul de Excelență în Educație Artistică „Ștefan Neaga”. Apicultura este doar o pasiune. Cine știe dacă simfonia albinelor ar face concurență muzicii de la care părinții așteaptă ca fiul lor să o îmbrățișeze ca o profesie.
Serafim (Savciuc), cel de-al doilea fiu, este student la Facultatea de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu” din Chișinău. Pe viitorul doctor parcă l-a furat acest domeniu. Este determinat să studieze tot ce îi cere specialitatea, iar instruirea în online îl întristează că îi periclitează siguranța unei bune pregătiri de viitor. Se mai refugiază în sport, așa încât, Serafim știe că, pe lângă bunătatea lui sufletească, un doctor trebuie să aibă și o pregătire fizică, un reper pentru a o sprijini pe cea morală.
Ciprian (Savciuc), elev la Liceul „Boris Dânga”, a cules deja multe premii și medalii la competiții naționale și internaționale. Este campion la lupte libere. Ciprian, considerat de tata „mâna dreaptă a sa”, își manifestă bărbăția, câștigată în jocuri grele de lupte, prin gospodărie cu părintele său, dar și să meșterească opere de artă. Visul lui este să devină un inginer calificat, ajutat de aceste talente.
Ștefan (Savciuc), vesel, glumeț și descurcăreț, elev în clasa a VIII, la liceul din Criuleni, gustă de pe acum din sfera culin ăriei. Îi place să-și răsfețe frații cu diferite bucate, gătite cu măiestrie chiar de el. Crescând într-o casă, unde pianul, vioara, chitara și vocea dumnezeiască a mamei lor sunt cele mai frumoase acorduri, pentru Ștefan trei ore de spectacol la Teatrul de Operă și Balet, unde îi place să meargă, sunt clipele frumoase ce-l fac să admire arta.
Savelii (Savciuc), zice mama Rodica, este soarele casei. El se bucură când familia este reunită ca să-și împartă bucuria și dragostea cu ceilalți. E ditamai bărbat înalt și zvelt cu rădăcini puternice moștenite de la tata. Savelii este binecuvântat cu atâta dragoste de Sus, încât cu iubirea sa poate dezarma orice durere a familiei.
Nicu (Savciuc) este un copil frumos mai ales când de sub bărbia-i fragedă vioara scoate cele mai frumoase sunete. Este elev la clasa profesoarei Lidia Roman și țintește ca vioara să-l urce pe scene înalte la concursuri și festivaluri. Deocamdată, împarte bucuriile și jocurile cu semenii săi.
Măriuța (Savciuc), singura soră între șapte frați, s-a născut să fie, deocamdată, mica prințesă a casei. Pianul este instrumentul care i-a descoperit talentul și acest adevăr îl confirmă și profesoara ei, Nina Ilieș. Talentul Măriuței în artă l-a găsit și în pictură.
Mezinul, asemenea lui Prâslea cel voinic, Anastasie, a terminat clasa întâi. A moștenit vocea de aur a mamei Rodica, știe să citească Abecedarul, promite lui tata Valeriu că va citi și din cărțile sfinte, știe să scrie și, din când în când, mai cântă cu vocea lui de clopoțel. Își explorează curiozitățile și crește frumos.
Să educi, și nu doar să îi crești, mai mulți copii, spune mama acestor copii minunați, Rodica Savciuc, este frumos, dar este și greu. „Când crești și educi cu evlavie atâția copii, înveți să dăruiești, iar răsplata vine inevitabil mai târziu”, spune preoteasa Rodica.
Poate numele frumos de floare, ce i-a fost destinat să nu-l compromită, poate dreapta ei credință cu care-și slujește familia, poate bărbatul ei Valeriu, un preot chemat să semene pace și înțelepciune aici, pe pământ, poate toate dimpreună, sunt motivele și reperele morale ale familiei Savciuc din Criuleni cu care-și onorează moștenirile spirituale.
Silvia STRĂTILĂ
Articol publicat în Revista NATURA în numărul 352
Susține Natura.md: Devino Patron!
