Oul roşu - magie, legendă şi tradiţie
natura.md
Apr 16, 2020 04:47
3284
0
Este de neconceput ca ouăle roşii să nu se găsească pe masa de Paşti. Fără ele marea sărbătoare creştină aproape că nu are însemnătate, iar simbolul ouălor roşii este strâns legat de Patimile lui Iisus.
Legenda spune că Sfânta Maria, venind să-şi vadă Fiul răstignit, avea la ea un coş plin cu ouă, pe care l-a lăsat chiar lângă cruce când a început să-L plângă. Se spune că sângele acestuia a
înroşit ouăle, iar de atunci s-a păstrat obiceiul vopsirii de ouă roşii de Paşte. Ouăle de Paşti se vopsesc în Vinerea Mare (sau Vinerea Seacă), în această zi nu este voie să se lucreze prin casă sau să se gătească, ci se ţine post negru până la amiază, după care se pot vopsi ouăle de Paşti. Acest obicei s-a păstrat mai mult în Ardeal. În Dobrogea şi Moldova, ouăle se vopsesc în Joia Mare (sau Joia Neagră).
În ziua de astăzi, gospodinele au la dispoziţie două posibilităţi de a vopsi ouăle, ori în mod natural, ori cu ajutorul pliculeţelor cu vopsea pentru ouă. În mod natural procedura este mai migăloasă, în schimb sunteţi siguri că nu vă afectează deloc sănătatea. Pentru ouă roşii ai nevoie de coji de ceapă roşie. Se fierb bine până la extragerea totală a pigmentului. Se toarnă soluţia peste ouăle fierte în prealabil împreună cu 100 ml de oţet alb şi se lasă câteva ore. Se verifică periodic culoarea.
• roşu intens - foloseşte sfecla roşie. Cubuleţele de sfeclă se fierb un sfert de oră.
• roz pastelat - ţine ouăle în suc concentrat de zmeură.
• oranjul - se obţine din fiertura de coji de ceapă albă, morcovi sau coji de portocale.
• galben strălucitor - prin fierberea frunzelor de pătrunjel sau a florilor de păpădie.
• tentă aurie - cojile de mere galbene.
• nuanţă albăstruie - varza roşie.
Fierbe-le împreună cu câteva frunze tocate de varză roşie. Scoate frunzele după fierberea ouălor şi aşteaptă aproximativ o oră. Rezultatul va fi uimitor.
• albastru - este dat şi de afine.
• verde - orice frunze sau plante intens pigmentate. Spanacul, urzicile şi frunzele de nuc sunt cele mai utilizate.
• maron - cafea sau ceai negru. Este indicat să foloseşti cafea proaspăt măcinată şi să dai focul cât mai mic pentru a nu colora şi aragazul.
Ouăle se mai pot decora cu frunze de pătrunjel, de mărar sau trifoi. Pe ouăle umede se lipesc frunzuliţe mici, apoi se pune fiecare ou astfel decorat într-un tifon curat şi se leagă fiecare bucată ca într-o punguţă. Operaţia se poate face şi cu un ciorap de nailon. Partea de coajă acoperită cu frunză va rămâne nevopsită. La sfârşit se lustruiesc şi acestea.
Cele mai frumoase ouă de Paşti, care fac şi acum faima Bucovinei, sunt ouăle inchistrite, numite impropriu ouă încondeiate. Pe la noi această tradiţie frumoasă, din păcate, cade în umbră. Tehnica utilizată este aceea a păstrării culorii de fond şi constă în trasarea pe ou a unor desene, cu ajutorul cerii de albine topită, şi scufundarea succesivă în băi de culoare (galbenă, roşie şi neagră). Pentru încondeiat, se pregăteşte, într-un ibric, ceara curată de albine, care se topeşte şi se păstrează mereu caldă cât se lucrează. Cu un mic tub metalic, legat pe o pană de lemn, se ia ceara şi se desenează pe fiecare ou flori, cercuri suprapuse, figuri geometrice. Apoi se fierb ouăle direct în baia de vopsit.
Puteţi folosi şi creion cerat pentru a desena pe ouă, desenele rămânând albe după vopsire. Unealta folosită se numeşte chisită şi este un beţişor de lemn ce are fixată la unul din capete o pâlnie minusculă confecţionată din alamă, prin care este petrecut un fir de păr de porc.
La sfârşit, după “scriere” şi “îmbăiere”, oul se încălzeşte puţin şi, cu ajutorul unei cârpe, de asemenea uşor încălzită, se îndepărtează straturile de ceară, punându-se în evidenţă desenul.
Cele mai răspândite motive folosite la inchistrirea ouălor sunt crucea Paştelui, floarea Paştelui, cărarea ciobanului sau cărarea rătăcită, brâul şi desagii popii, brăduţul, frunza de stejar, albina, peştele, coarnele berbecului, cârja şi steaua ciobanului, inelul ciobanului, fluierul ciobanului, “patruzeci de clinişori”, vârtelniţa, creasta cocoşului, broasca, fierul plugului, uliţa satului, grebla, etc.
Realizarea ouălor inchistrite începe de pe la mijlocul Postului Mare. De regulă, ele nu se mănâncă. După ce se sfinţesc în noaptea de Înviere, sunt dăruite rudelor şi celor dragi şi sunt păstrate în apropierea icoanelor până la Paştele următor.
Ornamentica ouălor decorative este extrem de variată, ea cuprinde simboluri geometrice, vegetale, animale, antropomorfe şi religioase. Iată câteva simboluri şi semnificaţii utilizate:
• linia dreaptă verticală = viaţa;
• linia dreaptă orizontală = moartea;
• linia dublă dreaptă = eternitatea;
• linia cu dreptunghiuri = gândirea şi cunoaşterea;
• linia uşor ondulată = apa, purificarea;
• spirala = timpul, eternitatea;
• dubla spirală = legătura dintre viaţă şi moarte.
Ciocnitul ouălor semnifică sacrificiul divinităţii primordiale şi se face după reguli precise: persoana mai în vârstă (de obicei, bărbatul) ciocneşte capul oului de capul oului ţinut în mână de artener, în timp ce rosteşte cunoscuta formulă “Hristos a înviat!”, la care se răspunde “Adevărat a înviat!”. În tradiţia populară de la noi, oul roşu de Paşti ar avea puteri miraculoase, de vindecare, de îndepărtare a răului, fiind purtător de sănătate, frumuseţe, vigoare şi spor.
Susține Natura.md: Devino Patron!
