Istorie, dragoste și patrimoniu cultural la Criuleni
Criuleni cu cele mai frumoase criulence
Legendele genealogice ale localităților, de obicei, au conținut istoric sau erotic (a se înțelege prin erotic dragostea spirituală originară), chit că la originea creării lumii, respectiv, a omului, istoria nu se asociază numai cu războaie, dar Cineva a mai suflat și dragoste. Criuleniul, un orășel frumos, curat și liniștit, așezat pe malul Nistrului, îl poți străbate pe jos, iar din Chișinău ajungi în două sferturi de oră.
Denumirea urbei mici împacă cele două legende: prima tălmăcește povestea a doi tineri îndrăgostiți, Crio și Leana, a căror nume le purtau două localități, unificate mai apoi datorită visului de iubire al tinerilor, înecat în Nistru, iubirea lor nefiind binecuvântată de părinți, iar a doua este legată de istoria lăsată de Ștefan cel Mare. Domnitorul, după cum se știe, și-a iubit oștenii, iar din dorința ca memoria să le păstreze patriotismul, Ștefan a poruncit ca numele viteazului Criu/Crio sau Crin, căzut la datorie, să îl poarte așezarea de pe Nistru. Oricare din aceste două legende ai atribui-o localității Criuleni, ambele certifică în 2022 reminiscențe ale trecutului nostru încărcat de istorie și frumos.
Oamenii acestui orășel, la prima vedere, nu ies din normele cotidianului. Și totuși, legendarul Crin a lăsat urme de frumusețe, așa încât asta se poate vedea în locuitorii de aici. Câteva doamne, descendente din frumosul și fermecătorul Crin, pregătite oricând să povestească cu drag despre localitatea lor, despre locurile încărcate de istorie, păstrate în orășelul lor, despre viața activă, reflectată prin activități culturale, mi-au atras atenția, și nu cred că o asemenea constatare a frumuseții feminine îmi aparține doar mie. Cea care a confirmat că la Criuleni oamenii mai păstrează esența legendară a localității – frumusețea și iubirea – a fost Rodica Savciuc, femeie frumoasă în ale cărei brațe încape pacea lumii întregi, iar asta o face să cunoască și să recomande pe alte ființe, purtătoare ale aceluiași crez. Așa le-am cunoscut pe criulencele Elena Frumosu, Natalia Cangea, Valentina Bobeico, Aurelia Rotaru și Melania Sclifos, doamne apreciate în raion pentru că stăpânesc, din perspectiva funcției lor, domeniul culturii, poate, dacă nu chiar si(n)gura modalitate ca societatea să fie angrenată în direcția cea bună.
Autogara poate fi un reper că în Criuleni cultura nu e compromisă Situată la intrare în orășel, autogara nu pare să fie aglomerată în zilele obișnuite. Asemenea unei curți îngrijite, cu o atenuată restaurare, împrejmuită din două părți, aici, unde pasagerii vin sau pleacă, autogara Criuleni nu compromite imaginea frumoasă, curată și liniștită a orașului. Există câteva dovezi că aici, confirmă mai mulți locuitori, etichetele morale sunt o dovadă a culturii. Câteva rute își așteaptă pasagerii, aceștia urcă liniștit în direcțiile lor, iar cea mai lungă distanță este spre Chișinău. Din capitală, dacă vii, fie că pașii te îndreaptă spre niște curiozități neînsemnate de călătorie sau ești într-o deplasare rapidă, sau vrei să vezi cum mai curge Nistrul la mărgioară. Strada principală 31 August o străbați fără nervi, iar liniștea străzii, mai ales dacă ai o țintă, te duce unde îți este direcția. Firescul țintit este să știi dacă viața culturală din raion influențează direct și benefic asupra frumuseții și liniștii localității.
Popas la vatra horelor
Aceste indicii le poți afla doar la Centrul Raional de Cultură și Tineret „Grigore Sîrbu” Criuleni, Secția cultură și turism. Aici, câteva doamne, frumoase și culte, te pot ajuta să cunoști despre viața culturală a criulenenilor, respectând și perpetuând tradițiile, resuscitând obiceiurile, retrăind prin activitățile frecvente eposul popular de odinioară. Întregul demers cultural din Criuleni îl știe și te ghidează să-l cunoști specialistul principal în domeniul patrimoniului de la Direcția Cultură, Elena Frumosu. Relatarea doamnei Frumosu, într-o formulă coezivă și cuprinzătoare să nu omită cumva vreun amănunt estetic despre sectorul pe care-l stăpânește, este un adevărat periplu imaginar și lesne să-ți închipui cum demarează activitățile culturale. „Secția cultură și turism, care face parte din autoritatea publică a Consiliului Raional Criuleni monitorizează activitatea căminelor culturale, muzeelor, bibliotecilor, organizează și monitorizează diferite evenimente culturale și acordă suport metodologic”, așa începe Elena Frumosu raportul activității sale. Povestește cu pasiune, ca și cum în Criuleniul ei, pe care l-a adoptat prin alianța împrejurărilor vieții, cultura trebuie să fie mereu ca un foc aprins în vatră, iar horele de altădată să fie un popas într-o zi de sărbătoare. Împreună cu echipa sa de femei frumoase, talentate și profesioniste, Aurelia Rotaru și Valentina Bobeico, Secția cultură și turism este organizatoarea multor evenimente culturale tradiţionale: Festivalul Internaţional de Folclor „Meșterul Manole” și Festivalul de romanţă românească
„Petale de trandafir” (or. Criuleni); Festivalul-concurs Naţional al interpreţilor fluierari și al Formaţiilor de fluieriști din s. Corjova; Festivalul rapsodului popular „Pe dealul Chihlăului” din s. Mașcăuţi; concursuri și saloane literare pentru tineri sau adolescenți, sărbători tradiționale sau tabere de pictură etc. Toate aceste activități constituie patrimoniul cultural turistic, incluzând aici, cu titlu de excepție, atelierul meșterului popular Natalia Cangea, despre care Elena Frumosu are doar cuvinte de admirație.
Meșterița populară care suflă viață peste păpuși din pănuși
Cu nelipsita-i diademă pe cap, de data aceasta de culoare verde sau de culoarea verii, împletită exact de frumos ca gâța Ilenei Cosânzeana, meșterul popular din Criuleni, Natalia Cangea ar avea nevoie de câteva zile să-și împărtășească experiența. Munca inedită a meșteriței este o recunoaștere internațională. Confecţionează obiecte din pănuși de porumb sau fân și împletește diferite obiecte din nuiele de răchită, papură sau pai. Obiectele ei din fibre vegetale sunt îndrăgite și apreciate atât de admiratorii autohtoni, cât și de cei străini.
Cu aceeași dibăcie și pricepere a meșteșugului pe care-l stăpânește în arta împletitului din fibre naturale, Natalia Cangea povestește cu drag despre munca în atelierul ei cu discipolii de-o viață. Din 2011, meșterul popular N. Cangea stăpânește două temple pe care la construiește zi de zi prin munca, devenită o profesie și un har. Primul este Atelierul de Creație de pe lângă Centrul de cultură și turism Criuleni unde îi învață pe copii arta împletitului din fibre naturale. În mai bine de zece ani, Natalia Cangea și-a expus munca la diferite expoziții sau festivaluri de creație cu obiecte, suvenire, statui, unele de mărime naturală, ce semnifică chipuri de oameni sau personaje fabuloase din basmele românești, chipuri de animale, cum ar fi un mamut gigantic. O expoziție inedită a fost cea cu o colecție de îngeri. Crearea acestor ființe, mărturisește dna Natalia, a fost că „după ce a trebuit să-mi imaginez cum zboară, mi-am văzut rostul muncii reale”. Mai confecționează panouri decorative, diferite obiecte funcţionale, colorate natural, mărțișoare, dar păpușile de pănuși rămân preferatele ei. Câtă dragoste și talent pune Natalia Cangea în munca ei de creație, atâta susținere morală și colegială, respect și promovare, copertate cu o laudatio managerială are dna Elena Frumosu pentru angajații ei, semn că la excepții ajungi doar atunci când echipa are drept crez - cultura. Și Atelierul de creație Criuleni, unde Natalia Cangea, împreună cu tinerii, mai dă pănușilor sau fânului o altă viață, poartă din 2011 titlu model, reiterează E. Frumosu. Există două destinații turistice pentru a vedea roadele muncii în expoziții de colecție: Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală și Casa Cangea din Zolonceni, Criuleni, amândouă sunt dovezi că patrimoniul cultural românesc prolifică și azi.
Periplu prin istoria Criulenilor
O destinație aparte, dar și convingătoare că istoria orașului Criuleni ține în spate o cultură veche, este Muzeul de Istorie și Etnografie, acolo unde poți merge peripatetic prin istoria localității cu muzeografa Melania Sclifos, directoarea muzeului. Ceea ce poate fi apreciat chiar cum urci prima treaptă în istoria ghidată a Criulenilor este să afli că instituția are 30 de ani de existență, dar, de fapt, înființarea ei este la sfârșitul anilor ’70 ai secolului trecut. Muzeul are aproximativ 11289 de piese, exponate vechi de uz casnic și articole agricole. Cartea de vizită a muzeului, cartografiată pe perete, este covorul triplet cu legenda localității „Criul și Leana”, țesut din fibre naturale de Domnica Cervaciuc, atrăgând aceeași atenție și alte trei covoare cu o valoare istorică, artistică și socială: „Opt curcani”, care datează din 1700, alt covor al surorilor Caraman din 1814 și „Pomul vieții” din 1797 țesut de călugărițele de la Mănăstirea din Vărzărești, r. Nisporeni. Muzeul are o galerie cu oameni valoroși, a căror baștină a fost Criuleniul. Cele patru săli, încărcate și ele de istorie, amintesc de locuințele tradiționale ale moldovenilor, de Casa Mare, de portul popular al strămoșilor, de evenimentele și obiceiurile noastre.
După o vizită la muzeu, ghida Melania Sclifos te poate conduce și pe alte trasee turistice din or. Criuleni: spre biserica din piatră „Arh. Mihail și Gavriil”, Peștera Surprizelor, galeria pictorilor din holul Casei de Cultură, galeria de sculpturi în piatră de pe străzile or. Criuleni și Galeria de Artă a pictorului Iurie Grajdian. Mai e nevoie de o oră, atât cât durează o lecție în școală, ca să vizitezi aceste obiective turistice în siguranța că vei obține clasă. Să ai clasă înseamnă că bunele maniere însușite, astăzi pe traseul Chișinău-Criuleni, te ajută să valorifici frumusețea și dota spirituală a acestui oraș minunat de pe malul Nistrului.
Silvia STRĂTILĂ
Articol publicat în Revista NATURA în numărul 366
Susține Natura.md: Devino Patron!