Devino Patron!

Le (mai) pasă tinerilor de învățătură și cultură?

Le (mai) pasă tinerilor de învățătură și cultură?

Suntem în secolul al XXI-lea, dar dezinteresul tinerilor față de învățătură și studii este mare. Probabil nu toți înțeleg valoarea cunoștințelor. Dacă ar cunoaște contextul istoric poate și-ar schimba direcția. 

Pentru prima dată, oficial, învățământul în spațiul românesc a apărut în secolul al XII-lea, la Sibiu. Școlile erau amplasate, de obicei, lângă biserici și mănăstiri sau se practica învățământul la domiciliu. Din cauza costurilor mari, la școală aveau posibilitatea să meargă doar copiii de boieri sau din familii înstărite. După Revoluția din 1821, condusă de Tudor Vladimirescu, a apărut și sistemul de învățământ național. Au fost dezvoltate diverse instituții de învățământ bazate pe regulamente, de exemplu, școli elementare, gimnazii, colegii, universități. Mai târziu, posibilitatea să studieze o avea fiecare copil, indiferent de statutul social sau de bugetul părinților. Totuși, copiii țăranilor erau mai mult obligați să muncească ogoarele părinților, decât să meargă la școală, din cauza sărăciei și foametei de atunci.

Ajunși în secolul al XX-lea, copiii basarabenilor învățau doar ceea ce le oferea statul și cei de sus. Dorința lor de carte însă era arzătoare. Ei voiau să învețe în limba lor maternă, adică română, voiau să scrie în limba română, voiau să-l învețe pe Eminescu și pe clasicii români, pe care generația mea îi studiază acum fără piedici. Regimul nu le permitea, fiindcă școala de atunci era ideologizată. Și totuși, învățau pe ascuns ceea ce le era interzis. Știau că sufletul și mintea nu le pot îndoctrina cu minciuni, chiar dacă erau conștienți că pot fi deconspirați și pedepsiți. Profesorii în școli și universități erau obligați să le predea copiilor materia impusă. Uniforma, purtată de elevi în trecut, sub motivul disciplinei, era impusă și ea cu scopul de a le crea și educa un principiu al nivelării.  De tocuri și tone de machiaj nici nu putea fi vorba. 

Suntem generația sec. al XXI-lea. Avem posibilitatea să ne exprimăm liber, indiferent de situație, dreptul de a învăța istoria neamului nostru, și nu una străină. Avem acces la informație, cărți, biblioteci și internet. Și totuși suntem cei care nu vrem să învățăm, nu avem niciun interes de carte și de tot ce înseamnă cultură națională. Probabil e din cauza libertății pe care o avem sau cum spun alții: „din cauza materiei învechite, programei de studiu greoaie și nefolositoare”. M-am convins încă o dată că prea multă libertate strică, prea multe posibilități ne fac rău și ne îndreaptă spre lumi și drumuri complet greșite. Ne numim patrioți, dar cu prima ocazie în loc să vorbim despre oamenii noștri de cultură, noi alegem pe cei străini. Versurile din fabula lui Gheorghe Asachi „Momița la bal masche” „Fără crier, turmă oarbă,/Tot e bun ce e strein,/Vezi la cine te închini!” ne demonstrează nepăsarea și indiferența noastră, a tinerei generații față de cultură și patriotism.

E timpul să deschidem ochii și să alegem totuși calea corectă. Nu e mai importantă navigarea pe aplicații, care nu aduce niciun folos, decât o carte bună. 

Studiile au un rol foarte important în dezvoltarea și formarea noastră. Copilul are nevoie de părinți buni, care să-i explice asta de când e mic, și de profesori buni, care să-l îndrepte pe calea cea bună și corectă. 

Andreea MOCANU, elevă, 

s. Todirești, r. Anenii Noi 

 

Susține Natura.md: Devino Patron!