Lumea, un labirint de oglinzi
natura.md
Mai 19, 2025 05:35
277
0
Se pare că imaginea omului din secolul al XXI-lea arată cam așa: din zece persoane, de exemplu - în transport, la volan, în ospeție, la petreceri, vizitând un bolnav, acasă, la birou etc. -, doar una (e doar o ipoteză) nu stă cu ochii pe un ecran, zâmbind absent la ceea ce vede acolo sau schimbând după câteva secunde reels-uri care de care mai deșănțate. Mai rar poți vedea pe cineva cu o privire concentrată, citind o carte. Astăzi, cu toții suntem prinși în realitatea virtuală, fiindcă aproape orice muncă intelectuală, și nu doar, este indispensabilă de rețeaua la internet. Nu te poți exclude din era digitalizării și nu cred că beneficiile rețelelor, folosite cu sens, nu merită apreciere într-o lume când toți sunt grăbiți, când parcă timpul te mână să faci lucrul care nu are șansa de a mai aștepta.
Ce se întâmplă însă cu sufletul nostru atunci când mintea e confiscată de lumea reprezentată pe ecran, iar mintea nu mai discerne nimic din ce se arată acolo. Astfel suntem prinși într-un labirint al iluziilor și începem să comunicăm cu cineva, nu contează cu cine anume, ne dăm cu părerea, care credem că doar a mea contează, dăm sfaturi sau arătăm după ce soluții geniale trebuie să se conducă ceilalți.
Rețelele de socializare modifică omenescul de câteva decenii. Specialiștii bat alarma, profesorii sunt îngrijorați că în clasă nu mai sunt elevi, ci niște umbre cu gândul la un dispozitiv cum să-l aibă cât mai repede și pe durată lungă în față, ca să se proiecteze în altă lume decât aceasta. E o lume care nu-ți cere să gândești, să socotești, să judeci, să înveți, să fii responsabil. Nici medicii nu mai știu de ce numărul pacienților este în creștere. Odată refugiat, mai bine zis, răpit de un labirint de oglinzi, încă din copilărie, ne proiectăm într-o lume pe care o credem mai bună, fiindcă aici nu este mama că te certe, nu este profesorul să-ți ceară temele învățate, nu există griji și responsabilități. În lumea virtuală te împrietenești cu o entitate artificială și tot ce faci este aprobat.
Unii părinți, care vor să-și ferească copiii de efectul devastator al rețelelor sociale, îi cresc și-i țin departe de ispitele lumii virtuale. Ei sunt propriul exemplu de cititori pentru odraslele lor, călători și exploratori ai lumii frumoase, adevărate în care trăim fără să ne credem nemuritori. Iluzia unora, mai ales a adulților, fiind antiexemple pentru copii, care cred că-și înveșnicesc imaginea de creatori în lumea virtuală, arătând cât au slăbit, își dau importanță, afișând fotografii în care sunt alături de vedete, lăudându-se cu poze de călătorie din anii trecuți, ținând în mână o diplomă cumpărată etc., este reprezentarea de sine a omului actual care-i cere mediocrității să fie adulcorat, care crede că pe un suflet gol imaginea se înveșnicește.
Au dispărut lumea simplă, oamenii inteligenți și morala din oameni? Cum vor arăta dragostea, școala și libertatea în viitorul apropiat. Fur un gând din reflecțiile gânditorului Mihnea Măruță, prof. univ. la Universitatea „Babeș-Bolyai”, ca să intuiesc răspuns la întrebarea de mai sus: „Ceea ce vor vinde marile platforme tehnologice în curând va fi acces la intențiile noastre și posibilitatea de a ne propune viitoruri”. Intuiția despre „viitorurile” aduse de noile tehnologii virtuale se vede cam așa, scrie cu mari precizii matematicianul M. Măruță în cartea sa „Identitatea virtuală: „Așa cum astăzi nu ne putem concepe viețile fără telefon mobil, în curând nu ni le vom putea concepe fără un asistent virtual de tip A.I.. Tot mai mulți copii și adolescenți se vor îndrăgosti, la propriu, de acest asistent, cu care vor petrece ore întregi în fiecare zi”.
Autor: Silvia Strătilă
Articol publicat în revista NATURA, nr. 399
Susține Natura.md: Devino Patron!
