PLATA PENTRU ÎNTÂRZIERE
Am intrat în anul 2019 împovăraţi de neliniști, confuzii, spaime și multe, foarte multe întrebări.
Nu avem răspunsuri clare nici la una, și în primul rând, la întrebarea fundamentală - ce viitor ne așteaptă după alegerile parlamentare din 24 februarie? În haosul creat de sistemul nou electoral, de debandada organizată de clanurile oligarhice și mafiote, de a buimăci lumea, vor avea timp alegătorii să se orienteze și să se descurce în listele încâlcite? Cine va prelua puterea și guvernarea în R. Moldova în următorii patru ani? Care va fi orientarea politică a Parlamentului? Chișinăul va merge spre România și Uniunea Europeană sau R. Moldova va fi distrusă prin federalizare, tiraspolizare și dodonizare? Va fi anulat Acordul de Asociere RM-UE și regimul de liberă circulaţie a moldovenilor în Europa? După 24 februarie va înceta limbajul agresiv al politicienilor, limbaj care cultivă românofobia, dezbină cetăţenii și îi incită la ură? Va exista voinţă politică pentru a scoate din dușmănie, răutate, marasm și prăbușire morală societatea moldovenească și instituţiile statului?
Se vor găsi parlamentari înţelepţi să lanseze programe de responsabilizare și educare civică a grupurilor marginale, fanatizate care folosesc democraţia pentru a împinge în Parlament criminali, trădători, șarlatani, oligarhi, demagogi și nulităţi? În ce măsură deputaţii noi-vechi vor avea curajul, înţelepciunea și voinţa să facă schimbările necesare pentru a demonta sistemul corupt și a construi statul de drept? Există motive întemeiate să credem, examinând lista candidaţilor, că va apărea o altă clasă politică? De ce, fiind atât de ageri și pricepuţi în toate, am ajuns să nu prea avem pentru cine vota? Fără patimi și prejudecăţi insultătoare, dispunem de capacităţi suficiente să examinăm bolile adevărate ale societăţii moldovenești, să stabilim cu exactitate diagnosticul și, prin programe naţionale și europene, să începem tratamentul? Nu am răspunsuri-reţetă nici la una din întrebări.
Le caut, mă frământ, nu etichetez pe nimeni, nu alerg după ţapi ispășitori și nu dau înapoi. Și totuși, se cere să înţelegem – de ce timp de trei decenii R.Moldova nu și-a rezolvat nici una din problemele ei de bază – recunoașterea oficială a adevărului istoric despre furtul teritorial din 28 iunie 1940 și originea românească a moldovenilor; crearea statului de drept și pacea socială internă; încrederea și bunăstarea cetăţenilor; reîntregirea naţiunii române și integrarea ei în spaţiul civilizaţiei europene.
Sunt trei cauze principale, care ne-au ţinut încremeniţi în statutul de colonie sovietică și, astfel, ne-au scos în afara proceselor istorice de pe continentul european. Prima ar fi – confiscarea Mișcării de Renaștere Naţională a moldovenilor din anii 1986-1992 de către serviciile secrete rusești și vechea nomenclatură comunistă, care, împreună, după războiul de pe Nistru, organizat de Moscova, au preluat întreaga putere în R. Moldova și o deţin până în prezent;
A doua cauză ţine de – curmarea oricăror începuturi de apariţie a unei clase politice românești, patriotice și oneste, devotată idealurilor de reîntregire naţională și de aderare la spaţiul de dezvoltare și securitate euroatlantic;
O a treia cauză vine din – mentalităţile colective deformate și nostalgiile populaţiei după Uniunea Sovietică; din lipsa de voinţă a moldovenilor de a se rupe definitiv de trecutul comunist și a-și lua destinul în propriile mâini.
În consecinţă, o pendulare devastatoare și ridicolă între Est și Vest, între Rusia imperială și Europa civilizată, fapt care a garantat menţinerea neîntreruptă a mafiei la putere, a paralizat orice proiect intern de dezvoltare, izgonindu-i pe moldoveni din casele lor și împrăștiindu-i în cele patru zări ale lumii.
Lucrurile nefăcute la timpul lor te îngroapă de viu sau îţi aduc mari pierderi și supărări. Dacă nu ai semănat pământul în zilele bune de primăvară, nu aștepta roadă în toamnă. Și dacă nu vii pe peron la ora exactă, - trenul pleacă, nu te așteaptă să-ţi cauţi încălţările. Când tună și fulgeră în lume, când se pornesc vijeliile istoriei și se năruiesc imperiile, nu te ascunzi sub masa pe care se croiesc hărţile viitorului, ci lupţi pentru ca Ţara ta să fie așa cum a fost – liberă și întreagă. Dacă ai văzut că Tricolorul românesc a fost înălţat peste Basarabia ta natală, de ce te-ai oprit la jumătate de drum? Aștepţi vremuri mai bune? Ei, iată, ele nu au mai venit. Ceasul nostru stă oprit în alte timpuri, iar noi, mumificaţi în așteptare, privim cum ne crește iarbă în papuci. Ne temem cumplit să luăm decizii cruciale, batem pasul pe loc și întârziem fatal să ne facem dreptate, să ne împlinim idealurile și destinul. Ţările din fostul imperiu nu au cerșit dezlegare de
la Kremlin. Balticii și-au rezolvat problemele - au intrat în Uniunea Europeană. Georgia și Ucraina varsă sânge pentru a fi libere și a adera la NATO, iar moldovenii au Totul, au Ţara lor mare și frumoasă, dar caută potcoave de cai morţi, amână de la o zi la alta să treacă pragul casei părintești și să devină stăpâni în vatra lor milenară, să înceapă și ei să trăiască o viaţă normală. Șovăielile, indeciziile și întârzierile în istorie pustiesc ţările, sărăcesc popoarele și distrug soarta a milioane de oameni. Factura sau plata pentru întârziere ruinează și slăbește state bogate, mite pe cele artificiale.
România, Europa, SUA, Japonia ne ajută să recuperăm anii pierduţi, ne oferă miliarde de dolari pentru proiecte, șosele, grădiniţe, școli, infrastructură și modernizare, ne întind mâna frăţește și ne consideră parte din familia lor. Însă nicio ţară nu dorește, cu excepţia Kremlinului, să ne facă fericiţi cu tancul ori să ne tulbure minţile cu propagandă mincinoasă. Lumea civilizată vrea cu adevărat să ne smulgă din subdezvoltare, sărăcie și întuneric. Cel mai important e să dorească și moldovenii să iasă din mocirlă, să se ridice în picioare și să spună deschis României și lumii civilizate, CE VOR EI, CARE E VOINŢA LOR DE VIITOR.
Fără făţărnicie, fără șmecherii răsuflate, fără povestea mielului blând care suge la două mame. Să vorbească moldovenii responsabili, fiindcă guvernanţii de la Chișinău mint și acasă, și la București, și la Bruxelles. Să-i auzim, în primul rând, pe candidaţii care vor forma viitorul Parlament al R.Moldova. Să ne spună, fără demagogie, dacă au numai pașaport românesc sau și voinţă de a înlătura frontiera de pe Prut, de a lichida restanţele, bâlbâielile politice și întârzierile acumulate
timp de un sfert de veac.
Să luăm aminte: oligarhia, mafia, clasa politică nu pot face nimic pe 24 februarie, iar alegătorii pot hotărî totul. Inclusiv să sară peste întârzierile de trei decenii și să iasă pe drumul cel mai scurt, care duce spre România și Europa civilizată. Or, parafrazându-l pe Petre Ţuţea, vă îndemn: „Moldoveni, nu vă mai alegeţi deputaţi și conducători, care vă dispreţuiesc, care nu-și iubesc Ţara și sunt împotriva reîntregirii naţiunii române.”
Susține Natura.md: Devino Patron!