„Noi, profesorii, suntem pregătiți să invingem un nou val de pandemie”

– Doamnă directoare a Liceului „Natalia Dadiani”, iată că începe un nou an de învățământ, iar lumea nu a scăpat încă de agresiva pandemie Covid-19. Probabil, cel mai tare aceasta a afectat sistemul de învățământ. Cum v-ați descurcat și ce ați acumulat din „învățământul cu mască” pe parcursul anului trecut pentru a înfrunta noile valuri de pandemie posibile în viitor? 

– Cu mare nerăbdare am așteptat deschiderea școlii și prezența fizică a copiilor în noul an de studii. Cunoaștem situația pandemică și sperăm să soluționăm problema respectivă pozitiv. În primul rând, cadrele didactice au conștientizat faptul că în fața copiilor trebuie să vină vaccinate. La noi, peste 90% din cadrele didactice sunt deja vaccinate... 

Anul trecut de învățământ a fost unul foarte problematic și greu. Din luna martie, trecusem la învățământul online. A fost pe neprins de veste și nu toți profesorii erau pregătiți să înfrunte așa ceva. Totuși, s-au încadrat foarte rapid în lucru, grație faptului că Primăria municipiului Chișinău, Direcția generală de învățământ și Ministerul Educației au organizat un ciclu de lecții digitale pentru profesorii din municipiul Chișinău și cei din republică, cu înregistrări video a orelor de învățământ. Zece profesorii de la Liceul „Natalia Dadiani” au mers în perioada pandemică și au prezentat pentru a fi înregistrate video lecții de chimie, fizică, matematică, literatură universală și limba franceză. Ne-a bucurat atitudinea de încredere față de profesionalismul profesorilor liceului nostru. 

Pe parcursul verii din primul an pandemic toate cadrele didactice, inclusiv directorul, am făcut cursuri online de studiere a platformei educaționale: cum să folosim tabla la lecțiile online, cum să evaluăm elevii. Am însușit foarte multe lucruri din domeniul tehnologiilor informaționale, apoi am continuat formările în comisiile metodice din instituția noastră de învățământ în domeniul realizării procesului educațional pe o platformă nouă, interesantă, productivă și calitativă. Am insistat cu o direcție clară: să nu complicăm platforma, ca să fie pe înțelesul copiilor. În primul rând, ne-am străduit să asigurăm toate cele 90 de cabinete din liceu cu calculatoare, camere video, imprimante, astfel încât toți elevii să poată munci, iar vara am verificat includerea în activități a elevilor, părinților și cadrelor didactice. 

Desigur că suntem îngrijorați și la începutul acestei toamne de posibilitatea sosirii unui nou val de infecții. Varianta de studii o zi acasă, o zi la școală nu este cea mai reușită. Am discutat cu profesorii și majoritatea sunt de părerea că, în caz de agravare a situației, ar fi mai bine să împărțim clasa în cinci grupe, iar copiii să frecventeze școala prin metoda rotației, ca o grupă să facă studii online doar o zi în săptămână. Calculatorul va fi deschis întotdeauna pe masa învățătorului și pus la dispoziția copiilor. 

Vreau să spun că, totuși, lecțiile online au și plusurile lor. Eu, de exemplu, asistând la ore, am avut o satisfacție deosebită să admir noile abilități ale profesorilor de predare a lecțiilor interactive. Pe parcursul perioadei de carantină m-am convins încă o dată că elevul care dorește poate să învețe bine și în regim online, iar pe cel leneș chiar și prezența fizică în clasă îl face absent. Totodată, menționez că, tot online, am desfășurat cu bine toate activitățile extrașcolare, foarte multe proiecte educaționale. Am organizat olimpiadele la toate disciplinele școlare pentru copiii din clasele V-XII, după care le-am înmânat diplomele meritate. Pe pagina web a liceului nostru puteți să vedeți aceste activități, inclusiv naționale și transfrontaliere. Una dintre ele a fost continuarea proiectului nostru cu prietenii de la Liceul de Arte Plastice „Corneliu Baba” din Bistrița, România. În fiecare an organizăm cu ei o tabăra de pictură. Anul trecut și anul acesta tabăra și-a desfășurat lucrările online, copii folosind spațiile din incinta liceului...

Pot spune cu siguranță că noi, profesorii, suntem pregătiți pentru a înfrunta un nou val de pandemie. Toate clasele sunt asigurate cu dispozitivele necesare în acest sens, iar cadrele didactice sunt pregătite, inclusiv pentru a însuși noi platforme de predare online. 

– Vă mai amintiți de conferințele din august ale învățătorilor? Mai au ele loc în ultimii ani? Dacă la o asemenea conferință, vi s-ar oferi cuvântul, la care dintre problemele actuale ale sistemului de învățământ v-ați oferi în primul rând?

– Conferințele din august erau așteptate de cadrele didactice atunci când ele se făceau în toate cele cinci sectoare ale capitalei. Dar în ultimii ani s-a schimbat un pic modalitatea de desfășurare a conferinței pedagogilor. Bunăoară, în vara lui 2019, în loc de conferință, a fost organizat un forum pedagogic, unde fiecare instituție de învățământ a participat benevol și a prezentat câte un master-class în domeniul în care era mai bine pregătită. Noi am fost unica instituție din municipiu care a prezentat nouă master-class-uri în domeniul managementului educațional. 

La conferința pedagogică din anul curent le-aș spune șefilor responsabili de învățământ să lase în pace profesorii cu atâta maculatură – prea multe rapoarte și dări de seamă. Profesorii sunt măguliți că, pentru anumite activități, primesc certificate, dar goana după certificate – care favorizează atestările – îl face pe profesor să adune brațe de hârtii. Chiar și noi, managerii școlari, am prezentat în anul curent raportul conform condițiilor noi ale Agenției Naționale de Asigurare a Calității în Educație și Cercetare, care prevăd darea de seamă a directorului și a directorilor adjuncți, dar și darea de seamă a întregii instituții de învățământ, cu unele aspecte la conducător, cu altele – la activitatea pe instituție. Toată echipa managerială s-a încadrat în lucru pentru a pregăti rapoartele respective. 

– Doamnă Ana Gheorghiță, deoarece cunoașteți bine situația din sistemul de învățământ, insist să vă întreb: cât de acută este problema lipsei de cadre în acest sistem și cum apreciați profesionalismul cadrelor tinere? 

– Liceul nostru nu duce lipsă de cadre. Cei care vin la noi se obișnuiesc cu cerințele noastre și nu mai pleacă, decât în cazuri de concedii de maternitate. Dar am avut câteva cazuri în care profesoarele au fost nevoite să-și însoțească soții la munci peste hotare. În rest, nu ne confruntăm cu fluctuații de cadre. Avem și tineri specialiști. 

Din păcate, marea majoritate a tinerilor din Moldova pleacă azi la studii peste hotare: România, Marea Britanie, Olanda, Germania, SUA... E și misiunea noastră, a pedagogilor, să-i orientăm să rămână acasă, iar pe mulți dintre ei să-i orientăm spre pedagogie, căci, revenind în școală ca profesori, se vor convinge că viața e frumoasă și aIci, dacă muncești creativ. Astăzi, tinerii specialiști primesc o indemnizație solidă – 120 de mii de lei pe parcursul a trei ani de zile, iar celor din Chișinău, care stau la gazdă, administrația locală le mai dă câte o mie de lei ajutor lunar, dar și 70 de lei lunar pentru transport. Poate e puțin, dar e salvator acest ajutor. Totuși, în trei ani de zile nu devii un pedagog bun, în plus, mai e nevoie de har de la Dumnezeu și de dragoste față de copii...

Profesorii noștri sunt dintre acei cu inițiativă, ei participă la diverse activități la nivel de municipiu, cum este, de exemplu, concursul „Pedagogul anului”. Anul trecut acest concurs a avut loc online. Primul loc pe municipiu l-a ocupat Nina Toma, profesoara noastră de educație muzicală. În anul curent concursul s-a desfășurat tot online, iar profesoara noastră a ocupat locul întâi la limba franceză. Mai înainte, a fost prima la nivel de municipiu profesoara noastră Valentina Boboc, dar și cu titlul „Pedagogul anului” la nivel de republică. Deci, vorbesc despre cadre didactice cu un potențial profesional foarte înalt, de un colectiv pedagogic unit. În anul curent, o altă profesoară de-a noastră, Nina Goldur, diriginta clasei a doua, s-a plasat pe locul întâi la concursul municipal „Diriginte, drag părinte”.

Noi nu avem probleme cu cadrele și mă bucur că avem profesori foarte buni: 25 cu grad didactic superior, 30 – gradul didactic întâi, numai 15 tineri specialiști nu au grad didactic, dar ei ne calcă pe urme...

– Tocmai în această vară s-a întâmplat o cotitură dorită demult în viața politică moldovenească. Transformările deja se văd: avem un nou ministru al educației, iar ministerul respectiv nu mai poartă în cârca sa și problemele culturii. Cunoașteți noul ministru? Există încredere în rândurile colegilor Dumneavoastră, ale pedagogilor, că lucrurile vor merge spre bine în, poate, cel mai important domeniu al societății noastre? 

– Desigur că îl cunosc pe domnul Anatolie Topală, noul ministru al educației. Este o personalitate respectată, specialist de forță, care cunoaște bine sistemul educațional. Totuși, miniștrii sunt personalități politice, iar sistemul are nevoie de o continuitate. E problematic atunci când schimbăm miniștrii ca mănușile. Orice sistem are nevoie de o continuitate. Apar multe probleme mai ales atunci când noii miniștri schimbă adjuncții, secretarii, structurile etc., iar noi trebuie să suportăm aceste probleme. Fiecare instituție de învățământ își demonstrează succesele atunci când are același conducător mai mulți ani la rând. Am trecut și eu prin concursuri de angajare pe post de director și știu ce înseamnă asta. Unui director de școală îi trebuie vreo zece ani, ca să se vadă clar rezultatele muncii sale. 

– Doamnă Gheorghiță, ce părere aveți despre ideea de unificare a sistemelor de educație de pe cele două maluri ale Prutului, care ar facilita sistemul nostru de învățământ, inclusiv pregătirea și editarea de manuale comune? Nu se vorbește în mediul profesoral despre aceasta?

– Întrebarea este foarte interesantă, dar răspunsul nu depinde de noi. Dacă s-ar întâmpla readucerea oficială a Basarabiei în România, am putea vorbi și despre unificarea sistemelor de învățământ. Dar vreau să vă spun că se fac anumiți pași în acest sens. Noi, bunăoară, colaborăm intens cu profesorii de peste Prut. Realizăm multe proiecte împreună. Nu avem aceleași manuale, dar cred că în viitor se va produce și această schimbare.

Vorbeam mai sus de Colegiul de Arte Plastice „Corneliu Baba” din Bistrița, cu care colaborăm de vreo zece ani. Anual, copiii noștri mergeau încolo la o tabără de pictură. Organizăm expoziții ale copiilor la Bistrița, dar și la Chișinău. Te minunează frumusețea lucrărilor realizate de copii, mai ales icoanele pictate pe sticlă. În liceul nostru, la etajul doi, avem un vernisaj cu foarte multe lucrări de pictură și din ceramică. Elevii s-au împrietenit cu colegi de-ai lor de peste Prut. Colaborăm, avem multe activități extrașcolare comune cu copii nu numai din Bistrița, dar și din Iași, din Roman. Deci, primii pași ai unificării deja s-au produs... 

– Deși se află la o periferie a Chișinăului, Liceul „Natalia Dadiani” este căutat de părinți cu copii de vârstă școlară. Cu ce e mai bună instituția Dumneavoastră de învățământ față de celelalte din această regiune a capitalei?

– Periferia Sculeanca, așa cum i se mai spunea pe timpuri, s-a transformat dintr-un cartier agrar și foarte complicat în unul frumos și contemporan. Pot face o asemenea comparație, căci activez în această instituție din anul 1970, pe care am și absolvit-o. Dacă pe timpuri în regiune erau căsuțe vechi și mici, astăzi aici avem blocuri moderne. Cândva, Sculeanca era un pământ fertil cu oameni gospodari care asigurau piața centrală cu produse agricole...

Am preluat conducerea acestei instituții de învățământ în anul 1982 de la doamna Taisia Panfilov, profesoară cu o experiență bogată, învățător emerit. Prin 1988-1989, școala era ruso-moldovenească, dar, încet-încet, am naționalizat-o. Blocul central al școlii ne permite să instituționalizăm 750 de copii. Fiind puțin, am apelat la organele noastre și am primit clădirea fostei grădinițe nr. 95, unde am amplasat 16 clase primare. Actualmente, în liceul nostru învață într-un schimb 1.385 de copii. Până în anul 2000 activam în două schimburi. În anii 1980 am deschis foarte multe clase cu profil coregrafic (dans popular, dans modern), clase teatrale, clase de educație plastică, chiar și informatica o studiază copiii din clasele întâi. Probabil, pe părinți îi atrag și activitățile care le permit copiilor să-și dezvolte pasiunile. E atractiv și faptul că aici avem un contingent puternic de cadre didactice, în care părinții au încredere. Foarte mulți dintre părinți au învățat aici, cunosc profesorii și au încredere în ei. Din anul 2015 am trecut la autogestiune și ne descurcăm cu propriile mijloace financiare. Toate cabinetele sunt amenajate și bine dotate. Spre marea noastră fericire, anul acesta am reușit termoizolarea blocului central și a blocului claselor primare. Clădirea arată foarte frumos. Am schimbat acoperișul, vom modifica sistemul de iluminare și cel de încălzire. Este vorba de un proiect municipal, costisitor, în care sunt incluse 12 instituții de învățământ. 

De fapt, doresc să învețe la liceul nostru nu numai copii din Chișinău, dar și din localitățile megieșe - Vatra, Cojușna, Sireți, Ghidighici. Părinții lor lucrează în capitală și vor să-și aducă odraslele la „Natalia Dadiani”. În acest sens, avem unele probleme, dar le vom rezolva și pe acestea. Mai cârpim, mai reparăm, mai ne străduim să mergem în pas cu timpul, dar aici, la Sculeanca, este nevoie de construcția unui edificiu școlar nou, modern. Din păcate, nu se găsește azi o Natalia Dadiani, care, în anul 1900, a construit din bani proprii liceul de fete din Chișinău, care, mai apoi, i-a preluat numele. Spuneți-mi, cine dintre magnații de azi a construit măcar o școală? În școli ca a noastră nu există posibilitatea de a primi toți doritorii, chiar dacă legea spune că părinții și copiii lor au dreptul să-și aleagă școala pe care o doresc... 

– Ana Gheorghiță este un nume de referință în învățământul din stânga Prutului. Sunteți respectată chiar și de conducătorii altor licee de frunte din capitală, iar Daniela Vacarciuc, directoarea Liceului „Vasile Alecsandri” mi-a vorbit foarte elogios despre Dumneavoastră. Ce vă face să rezistați de-acu vreo 40 de ani în fruntea unei instituții de învățământ general?

– N-aș folosi cuvântul „rezistați”, căci, vă spun sincer, nici n-am observat când au zburat acești anii. Susțin schimbările și am o satisfacție din ceea ce fac. Mereu îmi analizez activitatea: ce am reușit și ce nu, ce ar trebui să mai fac în interesul copiilor. Așa a apărut și revista liceului nostru - „Aspirații”, pe care o puteți citi în variantă electronică. Îmi place să ascult și să susțin propunerile elevilor, să motivez implicarea cadrelor didactice. Am un principiu: dacă eu vin cu plăcere la școala în care lucrez, aceleași sentimente trebuie să le trăiască și copilul care vine aici să învețe. Școala este un proces educațional foarte complicat, dar important e ca elevii să nu cunoască acest lucru, ci să se bucure atunci când intră în clasele de învățământ. Asta mi-am dorit-o dintotdeauna și mulțumesc colegilor care m-au susținut, printre ei fiind și mulți directori de licee, precum Daniela Vacarciuc de la „Vasile Alecsandri” din Chișinău, Maria Roibu, de la liceul românesc din Tighina, sau Ion Iovcev, de la liceul românesc din Tiraspol. 

- Vă doresc succese, doamnă Gheorghiță, zâmbete și respect din partea elevilor de la „Natalia Dadiani”.

Gheorghe BUDEANU

Articol publicat în Revista NATURA în numărul 355

Susține Natura.md: Devino Patron!