Siropuri de plante timpurii

Siropuri de plante timpurii

Imediat ce se topeşte zăpada, păpădia, podbalul şi patlagina apar peste tot, pe unde nici nu te aştepţi, pentru că nu sunt plante pretenţioase şi nu au nevoie să fie îngrijite de om, deşi sunt înzestrate cu calităţi terapeutice de excepţie. Se pot vedea pe marginea drumurilor şi pe malul apelor, prin păşuni şi fâneţe, la câmpie şi la deal, până sus, în zona subalpină.

Dacă ai în casă copii sau persoane suferinde, culege aceste plante din zone nepoluate și unde nu ajung câinii. Le poţi folosi sub formă de ceai (infuzie), decoct, tinctură ori sirop, preparat din plantă proaspătă.

Siropul de păpădie se prepară din planta întreagă, proaspăt culeasă, cu tot cu rădăcină. Se spală bine, se lasă la scurs și la uscat, după care se toacă mărunt și se pune într-un borcan cu tot cu latexul scurs, care conţine principiile active ale plantei. Deasupra se toarnă miere de albine și se amestecă bine. Se lasă la macerat până se formează siropul. Se păstrează la rece, în sticle mici, de culoare închisă, bine astupate. Se ia zilnic câte o linguriţă, înainte de fiecare masă. Ca plantă de leac, păpădia este recomandată în toate bolile în care există un dezechilibru glandular. În caz de tuse uscată, iritativă, neproductivă, se recomandă patlagina, care are efect calmant, sedativ, emolient, antispastic și antibiotic, sub formă de infuzie sau sirop, preparat acasă.

Siropul de patlagină, renumit în tratarea tusei, atât la copii, cât și la adulţi, se poate prepara și acasă și se păstrează la rece, în sticle de culoare închisă. Într-un borcan se așează straturi alternative de plantă și zahăr. Când siropul s-a lăsat pe fundul borcanului, se așează borcanul pe un prosop sau bucată de cârpă, într-un vas cu apă și se fierbe, pentru sterilizare, 30 de minute, după ce apa dă în clocot. La nevoie, adulţii pot lua câte o lingură, de trei ori pe zi, și copiii câte o linguriţă de trei ori pe zi.

Siropul de podbal se poate prepara din frunze proaspete de podbal, alternate cu un strat de zahăr. Borcanul astfel umplut se închide ermetic, capacul se ermetizează cu lut sau ceară topită și se îngroapă în pământ sau se ţine în beci, la temperatură constantă. Când conţinutul borcanului devine o masă omogenă, se amestecă în proporţie de doi la unu, adică un kg de preparat de frunze se amestecă cu o jumătate de kg de miere de albine. Se ia câte o lingură, de trei ori pe zi, în caz de tuse și răceală. Același amestec se folosește și extern, putând fi aplicat pe răni, abcese, erizipel.