Devino Patron!

Ţara va avea atâta sens, cât îi vom da noi

Ţara va avea atâta sens, cât îi vom da noi
Adrian Papahagi. Captură foto din interviul acordat în cadrul emisiunii „Tânărul în cetate”.

Într-un interviu „Tânărul în cetate”, acordat tinerilor ortodocși români, profesorul și doctor în studii medievale, Adrian Papahagi le vorbea acestora despre cum e să fii cu adevărat cetățean demn al identității din care faci parte, cum să-ți cultivi, dar mai întâi cum e să-ți dorești să ai un spirit deschis și flexibil către tot ce este bun sau nu în cetatea din care faci parte.

S-a ferit să dea sfaturi, tocmai ceea ce indisplace tinerilor, pentru că la vârsta adolescenței toți trăim o cetățenie complexă: cunoaștem mai mult decât s-ar părea că putem ști și duce mai departe.


Adrian Papahagi în cadrul emisiunii „Tânărul în cetate”.

 

Libertatea, câștigată de cei care astăzi ne privesc de la înălțimea unei cruci, este un dar generațiilor actuale, născute într-o epocă supraponderată de informație. Opulența de știri, opinii, oportunități, care ne invadează acum, mai mult ne încurcă uneori decât ne ajută. Doar un proces de învățare continuu, doar implicați în munca intelectuală, în cititul cărților tipărite, cu toate drepturile asumate ale conținutului, și nu informarea, luată drept instruire, de pe toate site-urile fără responsabilitatea asumată a ceea ce este scris, tânărul ar putea câștiga încrederea cetății în
care își va găsi un viitor frumos și luminos.

Mai are astăzi școala puterea și convingerea că îl poate distrage pe elev de la ecranul smartphonului cuceritor în tot ce îi oferă cu un click rapid? Cât de util și simpatic, admirat și solicitat de elevi și de director, mai este astăzi un profesor cu cerințe ca la carte – sobru în predarea asumată a disciplinei pe care o stăpânește și o iubește și incoruptibil în răspunsul din partea elevului pe care îl așteaptă? Nu detest că profesori, catalogați „de modă veche”, care renunță la cheful unei petreceri în favoarea pregătirii de orele ce urmează a doua zi, nu mai sunt, așa cum se știe că există și creiere tinere, aerisite, neafectate de aerele snobismului, cu un IQ înalt precoce sau cu niște talente uimitoare în muzică, pictură etc.

Discursul profesorului Adrian Papahagi din acel interviu, ale cărui studii la Sorbona au fost summa cum laude, se îndreaptă către acei pentru care năzuința trebuie să devină faptă, deci nu numai tinerilor, dar și acelora care sunt în preajma lor cu statut de maeștri.

Ce ne lipsește astăzi, de ce negativismul multora dintre noi este atât de accentuat, de ce frumusețea țării este atenuată de neîncrederea noastră? Sunt întrebări la care domnul profesor girează că „suntem obligați să ne implicăm”, că, odată scăpată de dictatură și opresiune „țara va avea atâta sens, cât îi vom da noi”. Și noi ce facem cu țara noastră, cât sens și câtă implicare îi acordăm, dacă trăim mereu cu gândul să ne exportăm pe noi înșine imediat după absolvirea studiilor?

Moda, încă păstrată din veacurile trecute, preluată de la vechii fii de boieri, să faci studiile în străinătate, nu este cea mai grea pierdere pentru o țară care sărăcește de intelecte. Ce ne poate întrista și îngrijora este că odată ajunși pe pământ străin, uiți să te mai întrebi de ce să te întorci înapoi. Uiți, spune și dl profesor Papahagi, că „acasă ai un rol major”, îți anulezi optimismul că „țara are nevoie de noi”, unii „își amputează demnitatea într-o țară străină”.

Generația, care de treizeci de ani încoace are toate șansele să crească, să călătorească, să zboare cu propriile aripi are toate motivele să se bucure de privilegiile timpului. „Să ne gândim, spune distinsul profesor, la acea generație de intelectuali, zdrobită în închisori” doar pentru că mintea lor strălucea de rafinament și că își iubeau țara.

Mai multă perseverență și optimism, mai puține lamentări și victimizări, îi îndeamnă profesorul Papahagi pe tineri, așa încât să nu mai existe loc pentru revoltă că neisprăviții iau locul celor care strălucesc și sunt demni să conducă chiar din groapa cu lei.

Silvia STRĂTILĂ

Articol publicat în Revista NATURA în numărul 358

Susține Natura.md: Devino Patron!