Valea râului Racovăţ
Rezervația peisagistică „La Castel”. Foto: Alecu Reniță Sărbătorile Pascale ne-au chemat pe majoritatea dintre noi acasă la baștină. Mulți au lăsat în urmă agitația orașelor și s-au dus să respire aerul proaspăt al pajiștilor cu iarba abia mijită. Vremea a ținut cu noi, a convins soarele să încălzească micile noastre sate, aflate până atunci în febra curățeniei. Ne-am bucurat ochii cu verdele crud al câmpiilor, am tras în plămâni mirosul reavăn al pământului și ne-am dat seama cât de mult ne-a lipsit primăvara, ce dor ne-a fost și câtă nevoie am avut de ea.
Unii dintre noi au încercat poate niște senzații ciudate, de care eram oarecum conștienți dar pe care le-am lăsat să zacă hibernând sub zăpadă: un fel de chef nebun de a desface niște aripi imaginare și a zbura până unde văd ochii, întocmai ca păsările care se află în migrație.
Pentru cei care au simțit aceste stări, pentru cei cărora mini-vacanța de Paște le-a trezit poft a de a hoinări exact ca în copilărie, revista NATURA a decis să facă o listă cu trei destinații „înghesuite” pe albia unui râușor de numai 67 km, destinații tocmai potrivite de vizitat primăvara, când copacii dau în fl oare și razele soarelui nu reușesc încă să ne toropească.
Rezervaţia „La Castel”
De-a lungul văii râulețului Racovăț, pe o fâșie cu lățimea de 200 m și lungimea de 5 km, se întinde rezervația peisagistică „La Castel”, pe o suprafață de 746 ha. Este o destinație îndrăgită de revista NATURA, căci face parte din pitorescul lanț al Toltrelor Prutului (recifuri coraliere sarmațiene) care au o valoare istorică, științifică și culturală imensă. Pornind de la ideea că aceste toltre sunt de aceeași vârstă și aceeași structură cu Marea Barieră de Corali (cu deosebirea că acestea din urmă se află sub apă), recifurile noastre reprezintă un fel de bază de date în care se pot găsi dovezi ale existenței multor organisme din trecutul biologic al acestei zone: nevertebrate, foraminifere, moluște, fosile de animale mari etc. Mai mult decât atât, în calcarul acestor toltre cineva a săpat, încă din negura timpului, grote și peșteri (altele au apărut în mod natural), iar grotele, precum se știe, au reprezentat unele din primele habitate cât de cât casnice ale omului primitiv. Astăzi aceste deschizături în stâncă sunt folosite de păsări și reptile pentru adăpost și pot fi utilizate și de vizitatori pentru a obține niște locuri foarte bune pentru fotografierea sau admirarea micului canion, săpat de râul Racovăț cu multă răbdare de-a lungul miilor de ani. Pantele abrupte (în special cea dreaptă) au cu poteci care la îndeamnă la urcușuri aventuroase, iar versanții cu înălțime inegală (cel stâng e mai înalt decât cel drept) oferă posibilitatea de a vedea ca în palmă defileul și canionul. Adâncimea acestuia este de 100 m, ceea ce îl face să fie unul dintre cele mai adânci defilee din Republica Moldova.
Cum ajungem acolo? Simplu: mergem în direcția Edineț, iar de pe centura ocolitoare a orașului virăm spre vest, către Gordinești. Satul este foarte pitoresc, iar de pe canionul care îl înconjoară se vede ca în palmă. Pe vreme însorită, când câmpurile din jur sunt colorate de rapiță sau orz, priveliștea e numai bună de fotografiat și de luat acasă drept amintire de la Nordul Moldovei. Pentru a ajunge în defileu, va trebui să ieșim din sat și să mergem pe jos spre sud, urmând cursul Racovățului. Aici râulețul face un meandru brusc, de aproximativ 2 km, care oferă niște puncte de belvedere absolut spectaculoase (de aici poate fi văzută mai de aproape stânca cretacică albă, care stă în apropierea ocolului silvic și pe care localnicii o numesc „dintele dragonului”).
Ar fi păcat să plecăm prea curând din aceste locuri frumoase, mai ales dacă nu suntem de prin zonă, căci șirul toltrelor continuă cu alte defilee la fel de frumoase și impresionante. Dacă vremea e bună și până diseară mai este vreme, de ce n-am continua un pic mai la sud?
Defileul Buzdugeni
Urmând cursul aceluiași râuleț (Racovăț) putem vedea și alte stânci, la fel de erodate de harnicul și încăpățânatul fir de apă. Lucrurile se complică, sau mai bine zis, s-au complicat în trecut, când Racovățul „a dat mâna” cu un râuleț la fel de harnic și încăpățânat: Bogda. Cele două râușoare s-au întâlnit în această zonă, la sud de satul Gordinești și la nord de Buzdugeni. Aici se deschide un peisaj pitoresc, un fel de amfiteatru mărginit de stânci și păduri, care poartă numele de Cheile Racovățului. Stâncile, înalte de 125 metri, continuă să se privească față în față, ca niște rivali despărțiți de un fir anemic de apă. Pe o porțiune de 1 kilometru, acest concurs de priviri ai uriașilor din calcar poartă numele de „Defileul Buzdugeni”, care se termină aproape de satul Volodeni. Aici avem aceeași poveste ca și la Gordinești: stânci cu valoare paleontologică importantă care ascund în măruntaiele lor dure fragmente scheletice de moluște, crustacee și ale altor organisme marine care datează din badenian și sarmațianul inferior. Pereții versanților sunt brăzdați din loc în loc de ieșiri ale grotelor și peșterilor, unele dintre care atestă urme ale activității omului preistoric. Una din acestea, numită „stațiunea paleologică Buzdugeni I” a ieșit în evidență prin descoperirile făcute în urma săpăturilor arheologice: unelte de silex pentru muncă și vânat și aproximativ 3.200 de piese scheletice, provenite de la 19 specii de mamifere mari și mijlocii care au locuit prin paleoliticul mijlociu: ursul-de-peșteră (Spelaearctos spelaeus), rinocerul-lânos (Coelodonta antiquitatis), măgarul sălbatic european (Asinus hidruntinus).
Adâncimea Defileului Buzdugeni este de 200 m, ceea ce îl aduce în fruntea clasamentului. Versanții lui sunt la fel de asimetrici ca și cei din Rezervația „La Castel”: cel drept e populat de arbuști, ierburi și flori, pe când cel stâng e presărat de pietriș și pietre mai mari, rezultate în urma surpărilor. Râulețul Racovăț își vede mai departe de treabă, spre sud, în drumul său spre Prut. Tot întâlnind piatră în calea lui, a săpat liniștit până la destinație și a mai făcut un defileu, de astă dată în preajma satului Brânzeni.
Recifele Brânzeni
Defileul din apropierea satului Brânzeni, amplasat la sud-vest de satul cu același nume, este cel mai modest ca adâncime dintre toate cele trei defilee ale râulețului Racovăț. Firul de apă n-a săpat mai jos de 100 m, în schimb a fost harnic în lățime, ajungând la 150 m. În acest sector, Racovățul este mai sinuos, șerpuiește și cotește când la stânga, când la dreapta, pregătindu- se leneș de vărsarea în Prut lângă satul Corpaci, acolo unde formează un fel de mini-deltă. Satul Brânzeni,
pe lângă „ieșirea” la defileul de care dispune, are și în partea de est un recif impresionant, un fel de movilă de pe care poți vedea la 360 de grade satul și terenurile din jur. De fapt, localitatea este înconjurată de puncte de observații și fotografiere foarte potrivite pentru fotografi începători și avansați. Cred pe bună dreptate că aici se poate înființa o școală de inițiere în arta fotografiei de peisaj, căci relieful a fost deosebit de darnic la Brânzeni și a contribuit la lista ariilor protejate din Republica Moldova cu două monumente geologice: Recifele Brânzeni și Grotele de la Brânzeni.
Râul Racovăţ cuprinde satul Brânzeni, Edineţ. Foto: Alecu Reniță
Gordinești-Buzdugeni-Brânzeni formează un complex natural de un imens potențial eco-turistic. Este locul perfect pentru cei care vor să hoinărească în voie pe stânci și să se bucure de peisaje mai rar întâlnite în Republica Moldova. Cred că într-o altă țară, un asemenea șirag de defilee care se succed pe o distanță de nici 25 de kilometri, ar fi inclus cât ai clipi în oferte turistice care să ademenească străinii aflați mereu în căutare de ceva nou și inedit. La noi, deocamdată, puțini au asemenea inițiative. Revista NATURA și Mișcarea Ecologistă din Moldova rămân, de-a lungul anilor, cam singurele instituții care promovează, consecvent, aceste perle care încă își așteaptă prețuirea.
Drum bun spre descoperirea frumuseţilor de la Gordineşti-Buzdugeni-Brânzeni!
Revista NATURA
Susține Natura.md: Devino Patron!