Maria Pocora, prima femeie geolog a Basarabiei
Internetul tace, nu zice nimic despre această femeie remarcabilă.
Este o nedreptate mare față de ea, prima femeie geolog a Basarabiei, față de cea care a îmbrățișat o știință și o meserie deosebit de grea și provocatoare, plină de mistere chiar și astăzi, când oamenii își afundă piciorul în solul altor corpuri cerești. Numele Mariei Pocora este aproape necunoscut, lipsește din uriașa bază de date a internetului, a bibliotecilor, lipsește din mințile și discursurile noastre. Am avut norocul să găsesc câteva informații în publicațiile semnate de istoricii Iurie Colesnic și Nicolae Chetraru. Doar datorită muncii lor am fost capabilă să încropesc acest modest articol despre această femeie, de care sper să știe cât mai mulți oameni de azi înainte.
Maria Pocora s-a născut la 1 septembrie 1884 în satul Bușăuca din ținutul Orhei, astăzi raionul Rezina. S-a născut în familia lui Ștefan și Domnichia Pocora, dar nu se cunoaște dacă a avut frați sau surori. A urmat școala generală din localitate, iar în august 1903 s-a înscris la Liceul de Fete nr. 3 din Chișinău, pe care l-a absolvit în 1904 cu note maxime la disciplinele Geografie universală și rusă, Științe naturale și Fizică. Fugind de educația tradițională oferită fiicelor de preoți (cursurile Școlii Eparhiale din Chișinău), tânăra Maria s-a înscris la cursurile Secțiunii Naturale ale Facultății Fizico-Matematice de la Înaltele Cursuri Feminine din Odesa, unde a manifestat o predilecție deosebită pentru materiile Fizică, Chimie neorganică și analitică, Cristalografie și Minerologie, Geologie și Paleontologie, Geografie fizică, Mineralogie.
În decembrie 1911 și-a susținut teza axată pe valea râului Cogâlnic din punct de vedere geologic. În anul 1916 a fost onorată cu Diploma de gradul I pe baza tezei științifice, iar în perioada 1916-1920 a lucrat ca asistentă la catedrele de geologie și geografie a Universității Imperiale Novorossiisc din Odesa.
În anii 1916-1917 a studiat județul Orhei din punct de vedere hidrologic, lucrările fiind organizate de Zemstva Gubernială din Basarabia sub conducerea profesorului O.C. Langhe. Anii săi de studiu au coincis cu Revoluția Rusă, care a afectat întregul Imperiu Rus, iar consecințele acesteia (sărăcia, instabilitatea politică, lipsa de perspectivă socială, mizeria morală) s-au făcut resimțite și la Odesa. Drept urmare, Maria Pocora a revenit acasă în 1920, când Basarabia era deja unită cu România. Din 1921 a început să colaboreze cu Institutul Geologic al României, iar din august 1922 a fost angajată ca geolog la Muzeul Național din Chișinău. Din 1922 până în 1928 a făcut studii pedologice, geologice și hidrologice în aproape toată Basarabia: Cetatea Albă (1922), Hotin (1923), Tighina (1924-1925), Lăpușna (1926-1927), Orhei, Bălți și Soroca (1928). A adunat mai multe colecții de specimene geologice și paleontologice (fauna moluștelor sarmatice), originalele cărora au fost donate Muzeului Național din Chișinău, iar duplicatele – Institutului Geologic al României.
A avut o activitate academică la fel de fructuoasă ca cea din teren, susținând două comunicări științifice în Ședințele Institutului Geologic în anii 1926 și 1928. Împreună cu profesorul ei coordonator, N. Frolov, și colegul ei G. Vrabie, Maria Pocora a cartografiat rezultatele observațiilor sale pedologice pe o hartă cu scara 1:126000, iar pe altă hartă a cartografiat toate tipurile de soluri din județele studiate ale Basarabiei.
La începutul anului 1933 a decis să își înceapă munca pentru activitatea de doctorat, drept pentru care a plecat la profesorul său coordonator, V. Lascariov, aflat la Belgrad. Acolo, în Iugoslavia, s-a concentrat pe obiectele sale și a adunat rezultate frumoase, drept pentru care când munca era aproape de sfârșit a decis să vină înapoi acasă pentru o scurtă perioadă.
Viața i-a fost curmată în mod tragic în timpul acestui drum: a fost călcată de tren în gara feroviară Porțile de Fier, la data de 7 aprilie 1933. O secundă de neatenție a fost suficientă pentru a pune capăt acestui destin excepțional de femeie îndrăgostită de meseria ei. O femeie care, dacă mai trăia câteva decenii, avea toate șansele să revoluționeze geologia și să dezvolte această știință în Basarabia.
Maria Pocora, prima femeie geolog, a fost înmormântată în Cimitirul Ortodox Central din Chișinău. Numele ei s-a păstrat doar în revistele științifice ale lumii academice de la noi, licărind abia din când în când în vreo notă de subsol al vreunui articol de specialitate. Un mare nume al istoriei noastre rămâne să se confrunte cu o mare nedreptate. Din păcate, noi avem o lungă și înrădăcinată tradiție în acest sens. Poate că e timpul să scăpăm de acest obicei și să ne cunoaștem marii oameni pe care i-a dat acest pământ.
Silvia URSUL
Articol publicat în numărul 314 din aprilie 2018
Susține Natura.md: Devino Patron!