Aventuri pe două roţi
La începutul vacanței de vară, mi-am pus în minte să pornesc într-o mică aventură de vreo 2-3 zile, pentru a admira Natura din regiunea mea natală. Aveam ca scop să văd lebede și pelicani, așa că am decis să vizitez majoritatea lacurilor și iazurilor mai mari și mai importante din partea de vest a raionului Căușeni.
Expediția avea să înceapă din orașul Căușeni și era planificată să se încheie la Coșcalia, locul unde aveam să înnoptez. Pentru a face expediția mai simplă și mai interesantă, am plecat pe bicicletă.
Mai înainte, am făcut un traseu similar în raionul Ștefan-Vodă și a fost atât de extenuant din punct de vedere fizic, încât resimțeam oboseala și durerile musculare chiar și în pragul acestei noi expediții. Nu aveam încotro însă, căci se preconizau ploi de durată, așa că trebuia să plec la căutat lebede și pelicani cât mai era vreme favorabilă.
Foto: Mihai Ghilan
Pentru prima zi mi-am propus să vizitez 4 lacuri. M-am pornit din Căușeni, am parcurs primii 10 km cu dificultate, pentru că am mers în pantă și uneori eram obligat să merg și pe jos din cauza reliefului. În Grigorievca am găsit un sticlete proaspăt decedat, cel mai probabil în urma coliziunii cu vreo mașină. După ce am ieșit din această localitate, m-am îndreptat spre Baccealia - satul cu primele două lacuri care mă interesau. La intrarea în Baccealia m-am pomenit în vârful unui deal ce oferea un peisaj frumos și pitoresc, cu văi și dealuri acoperite de păduri, pajiști și lacuri.
La primul loc de observații, m-au întâmpinat trei cuci agitați ce păreau să se joace „de-a fugărita”.
Pe micile iazuri am văzut specii de păsări acvatice foarte frumoase, precum lișița, găinușa de baltă și stârcul pitic.
Pentru a ajunge la lacurile din satul Plop, trebuia să ridic un deal mare și abrupt. Din vârful acestuia, am coborât în viteză valea apărută în cale – din cauza vântului și a vitezei lacrimile îmi curgeau incontrolabil și îmi ajungeau până la urechi. Am trecut prin satul Florica și am ajuns la Plop - următoarea mea destinație. Am observat un cuib de cocostârc, iar în apă mișunau tot felul de păsări grațioase: un lopătar, o pereche de călifari roșii, niște stârci, un pescăruș și alte păsări acvatice, locul fiind foarte bun pentru a admira păsările sălbatice. Totuși nu găsisem ce căutam, așa că am pornit spre ultimul loc ce-mi rămânea de vizitat azi.
Oboseala și durerea musculară începeau deja să-și spună cuvântul și să mă deranjeze, însă eram departe de a mă da bătut. Am ajuns în final la ultimul lac, lângă satul Zolotievca. Am scanat
oglinda apei ce strălucea la soare și nu am observat nimic impresionant la prima vedere, doar stuf și pescari și cam atât. Totuși, privind mai atent pe suprafața apei, la o distanță de 500 de metri am văzut două puncte albe plutind. Primul meu gând era că ori sunt lebede ori pelicani. Am urcat pe bicicletă, am pedalat cu grabă și cu prudență pe marginea lacului, și odată ajuns în celălalt capăt, m-am oprit și m-am uitat din nou. Măi să fie, chiar erau două lebede de vară!
Frumoase și grațioase, își îngrijeau penajul și pluteau pe apa ce reflecta în ochii mei strălucirea soarelui. Am reușit să fac o poză drept amintire pentru acel moment frumos și pentru acest ultim loc în care am găsit ceea ce am căutat.
Foto: Mihai Ghilan
Mulțumit, am pornit spre Coșcalia. Era ora 7 seara, iar eu nu prea mă grăbeam căci știam că voi
ajunge cu mult înainte de apus. Odată ieșit din Zolotievca, am dat de un nou deal – o nouă provocare. M-am dat jos de pe bicicletă și așa încet cum mergeam, mi-a atras atenția o porțiune de habitat interesant: stepa sălbatică și neatinsă de marile mașinării de metale ale oamenilor. Era o bucată de pământ abrupt, de vreo 100 de hectare, pe care oamenii pur și simplu nu îl puteau prelucra. Era un loc minunat, cu vegetație ierboasă naturală și cu puțini copaci. Avea un aspect de stepă clasică, originală acestor meleaguri. Un loc frumos și totuși rar întâlnit în acest secol.
Foto: Mihai Ghilan
După ce am ridicat dealul, am realizat că mai am puțin până acasă, că mai erau dealuri în față, iar traseul părea să fie ușor. În vreo 20 de minute am ajuns la destinația mea finală, obosit, dar fericit că am reușit să-mi îndeplinesc scopul. A fost o zi grea, dar mă așteaptă și altele cel puțin la fel de palpitante.
Va urma....
Mihai GHILAN, Căuşeni
Articol publicat în Revista NATURA în numărul 352
Susține Natura.md: Devino Patron!