Devino Patron!

Drumeție de iarnă pe râul Răut: de la izvor și până la vărsare

Drumeție de iarnă pe râul Răut: de la izvor și până la vărsare
Râul Răut în ținutul Florești. Foto: pagina personală Alexandru Railean

La pas pe malul Răutului, de la izvor până la vărsare, în condiții de iarnă! Această idee frumoasă
s-a transformat într-o drumeție pe cinste în luna decembrie 2021, fiind pusă în aplicare de către Alexandru Railean, locotenent-colonel originar din satul Cioburciu (r. Slobozia, stânga Nistrului). Acest tânăr pasionat de excursii și drumeții a decis să-și testeze limitele rezistenței fizice, așa că a pornit la pas de-a lungul râului Răut, cu intenția de a parcurge 286 km timp de zece zile.

Râul Răut a fost ales intenționat, întrucât este cel mai lung râu din R. Moldova care curge integral pe teritoriul țării noastre. Alexandru planifica de multă vreme o astfel de călătorie împreună cu un prieten, însă după ce acesta l-a informat că nu poate participa, tânărul a decis să meargă de unul singur. Având la activ multe  excursii și trasee parcurse pe timp devară, Alexandru a vrut să vadă cum s-ar descurca departe de civilizație în condiții de iarnă. Așadar, înarmat cu multă determinare și pregătit cu lucrurile strict necesare, Alexandru a pornit de-a lungul Răutului, descoperindu-i fiecare meandru și fiecare colțișor. Înainte de a porni în călătorie, el și-a stabilit pe hartă niște repere de distanță. În primul rând, și-a setat să parcurgă câte 28/29 km pe zi, astfel încât să poată acoperi întreaga lungime a Răutului într-o perioadă de zece zile. Apoi, tânărul a împărțit distanța zilnică planificată în segmente de câte 4 kilometri, ținând cont de orele cu lumină. După fiecare 4 km parcurși, drumețul făcea un popas de 5/10 minute pentru a se odihni, după care pornea mai departe.

În prima zi de drumeție, rucsacul îi cântărea 35 kg, având în el cortul, aragazul portativ, butelia pentru gaz, alimente, apă de băut, lenjerie de corp, haine de schimb și de rezervă pentru temperaturi sub zero grade. Aceste lucruri indispensabile aveau menirea de a-i asigura o autonomie totală sub cerul liber. Totuși, Alexandru a făcut două opriri pe parcursul celor 10 zile de expediție: una în satul Vadul Leca unde a cumpărat o pâine, și una în orașul Orhei unde și-a luat pâine și apă. Deși inițial s-a pornit de acasă cu circa trei litri de apă îmbuteliată, militarul s-a alimentat și din fântâni. Per general nu a avut probleme, însă după ce s-a alimentat de la o fântână din afara localității și a avut dureri stomacale, a decis să ia apă doar din sate și după ce locuitorii îi confirmă că apa este potabilă.

Ar putea fi o imagine cu natură, munte, corp de apă şi copac
Râul Răut în ținutul Orhei. Foto: pagina personală facebook Alexandru Railean

Cel mai dificil moment a survenit în cea de-a opta zi a călătoriei. În acea zi Alexandru rămăsese  fără apă de băut, iar în apropiere nu era nici o localitate de unde să se alimenteze. În plus, în drumul său a fost nevoit să treacă peste râul Cula, afluent al Răutului, care s-a dovedit a fi adânc și fără nici un pod în apropiere. Din aceste motive, tânărul a decis să parcurgă 43 de km în loc de cei 32 planificați, pentru a ajunge în orașul Orhei. Întrucât în luna decembrie ziua este foarte scurtă, el a fost nevoit să meargă pe întuneric pe o distanță de 10 km până la destinație. Însă chiar și așa, militarul s-a descurcat cu brio, căci s-a ținut de traseul râului și cotea acolo unde cotea și râul. Vremea a ținut cu el în majoritatea celor 10 zile de expediție, căci timpul a fost frumos, cu temperatura medie +1°C noaptea și +5°C ziua. Însă în unele momente a avut parte și de ploi sau ninsori.

Ar putea fi o imagine cu hartă
Traseul parcurs de Alexandru timp de 10 zile. Foto: pagina personală facebook Alexandru Railean

În timpul acestor zece zile de drumeție, Alexandru a văzut și a analizat multe lucruri apărute în  cale. Cel mai mult l-a impresionant și uimit că  râul Răut nu a fost atât de poluat după cum se aștepta. Majoritatea surselor de poluare le-a întâlnit începând cu municipiul Bălți, acolo unde a găsit gunoaie și scurgeri de canalizare în râu. Segmentul Răutului de la izvor și până în regiunea Bălțiului a fost destul de curat, fără deșeuri de plastic depozitate pe maluri. În cursul inferior al Răutului (ultimii 30 km până la vărsare), drumețul a văzut că locurile sunt curate, fără deșeuri sau surse de poluare. În schimb, a observat tăieri de pădure.

Ar putea fi o imagine cu natură, copac şi corp de apă
Râul Răut la Ustia. Foto: pagina personală facebook Alexandru Railean

De asemenea, Alexandru a remarcat faptul că albia râului, în unele segmente, e dreaptă ca și cum ar fi fost trasă cu rigla – amintire a proiectului sovietic de regularizare a râurilor în scopul optimizării agriculturii. În acest sens, toată porțiunea râului după satul Codrul Nou până în orașul Orhei este dreaptă și regularizată, la fel ca și ultimul kilometru înainte de vărsarea în râul Nistru, între localitatea Ustia și Zolonceni.

Ar putea fi o imagine cu natură, lac şi copac
Râul Răut la vărsare în Nistru, la Zolonceni. Foto: Alexandru Railean

Alexandru a trecut în revistă și barajele existente pe râul Răut. De exemplu, la 122 km de la izvor apare primul și cel mai mare baraj de pe râu – barajul lacului de acumulare de la Florești, folosit de populația locală ca pod de trecere peste râu. Cu 13 km mai la vale, lângă Ghindești, există un alt baraj, mai mic, care este însă complet distrus și seamănă mai mult cu o cascadă artificială. Un alt baraj se află lângă localitatea Brânzenii Vechi, raionul Telenești, acolo unde de altfel există și o mini-hidrocentrală funcțională. Tot aici autorul drumeției a documentat starea unui izvor subteran, care din păcate este secat și îngropat în mizeria și gunoiul aruncat de săteni. La Căzănești, în același raion, a observat o altă minihidrocentrală care a funcționat între 1954 și 1967, asigurând patru sate cu energie electrică. După destrămarea Uniunii Sovietice, centrala a fost dezmembrată la metal uzat, însă clădirea a rămas încă în picioare. Ultima hidrocentrală (care nu mai funcționează) se află în satul Jeloboc din raionul Orhei.

Ar putea fi o imagine cu corp de apă
Microhidrocentrala de la Brînzenii Vechi. Foto: pagina personală de facebook Alexandru Railean

Această construcție a activat în perioada 1953-1957, iar în prezent au rămas doar pereții clădirii. Tânărul a identificat și multe stații improvizate de pompare a apei construite în dreptul multor localități. El a observat și existența multor scurgeri de canalizare direct în râu, în special în raionul Orhei.

La finalul acestei expediții de zece zile, Alexandru Railean a tras concluzia că locurile prin care rece Răutul sunt foarte pitorești și au un potențial turistic uriaș. De exemplu, clădirile vechi ale hidrocentralelor reprezintă un element inedit pentru amatorii de istorie sau arhitectură. De asemenea, un obiectiv de importanță majoră, construit cu 100 ani în urmă, ar putea deveni simbolul orașului Florești - Podul de Fier, construit de către ucenicul lui Gustave Eiffel după metodologia construcției Turnului Eiffel. În prezent acest pod nu este utilizat și nici nu este îngrijit, însă restaurarea acestuia ar putea revitaliza întreaga zonă.

Ar putea fi o imagine cu pod, iarbă, corp de apă şi natură
Podul feroviar de la Florești. Foto: pagina personală facebook Alexandru Railean.

Nu în ultimul rând, tânărul observă cu regret prezența gunoaielor în dreptul localităților deopotrivă mari și mici – atât gunoi de grajd, cât și deșeuri de plastic care pot fi reciclate. Alexandru atrage atenția că râul ar trebui păstrat cu grijă și curățenie, întrucât reprezintă o sursă importantă de  alimentare cu apă pentru mulți locuitori ai Republicii Moldova.


Alexandra COSTI
Articol publicat în Revista NATURA în numărul 360

 

Susține Natura.md: Devino Patron!