Familia e o casă cu două ferestre - cultura şi educaţia
natura.md
Iun 27, 2023 03:13
1606
0
Se știe că familia este stâlpul sau celula societății. O familie unită, în care sălășluiesc armonie, înțelegere și dragoste realizările sunt garantate. Lipsa acestor virtuți în familie duce la ruinarea sufletelor, la decădere morală.
Virtuțile se cultivă în familie, mai apoi ele se șlefuiesc în școală, iar mai târziu la școala vieții. Familia asigură mai multă cultivare valorilor, pentru că ea este adevărată și trainică școală, unde părinții sunt deopotrivă profesori și elevi. Valorile educative, pe care le transmit părinții copiilor în familie, pot fi uneori și greșite. Ele sunt asemenea principiilor, care uneori „ciocănite”, alteori „ascuțite pe nicovală vieții” constituie lecții de viață și morală.
În primele zile de școală, ca să-i cunosc pe elevii nou-veniți, de 14-15 ani, le propun un test. Ei sunt adolescenți la vârsta curiozității și a tendinței de a se afirma, dar mai mult de a se evidenția. Veniți din diferite școli, tocmai la vârsta când au ieșit din poala mamei, le propun un joc pentru a le testa capacități cognitive, să prețuiesc ce mediu vin și spre ce valori se orientează. Jocul este să aleagă din 10 cuvinte (inteligență, cultură, cunoștințe, școală, studii, familie, prietenie, credință, profesie, patriotism). Ei selectează trei cuvinte care îi caracterizează, la care țin mult, pe care nu ar putea să le excludă din niciun context al vieții, și alte trei cuvinte pe care ar putea să le excludă, care sunt mai puțin importante pentru ei.
Am urmărit în mai mulți ani că termenul familie era prezent în răspunsurile tinerilor, mai mult de 90 la sută din elevi susțineau importanța familiei în mintea și în sufletul lor. Această constatare o mai fac și azi. Observația înclină spre bucuria noastră, a mediului de azi, că se pune accent pe familie, că familia mai este o verigă prin care oamenii se regăsesc, pun preț pe unitatea creștină, dacă ne gândim că unitatea androgină (bărbat și femeie) este de origine divină.
Ne amintim cum a fost creată femeia – nu din partea superioară sau inferioară a bărbatului, dar din coastă, să fie mai aproape de inima lui și să fie iubită, de fapt, ambii să-și găsească iubirea în celălalt. Tocmai pe aceste legende au fost create opere, iar autorii au valorificat tema familiei.
Iată câteva exemple pe care elevii la vârsta formării lor intelectuale au mostre pentru viitor în crearea familiei: „Ion” de L. Rebreanu (cu exemplul strălucit de familie frumoasă de intelectuali, învățătorul Zaharia Herdelea, dar și antiexemplu - familia ruinată a lui Ion cu un tată leneș, bețiv și o mamă neputincioasă în fața viciilor); „Moromeții” de Marin Preda (cu exemple mustind despre familie, un tată autoritar, trei fii care-l trădează, un fiu care, contrar educației patriarhale, trădează valorile tatălui și slujește noului sistem, pe care Moromete-tatăl l-a detestat); „Pădurea spânzuraților” de L. Rebreanu, creând din personajul său Apostol Bologa, un etalon de caracter patriotic, demn, învingător al propriilor îndoieli că educația de acasă prin celebra sintagmă „Nu uita că ești român” îl va face pe Apostol un erou de care avem nevoie în timp de pace sau de război; „Nuntă în cer” de M. Eliade, în care autorul ilustrează ideea unității primordiale a făpturii omenești, motivul iubirii și cel al cuplului.
O carte nouă, pe care o recomand cu drag tuturor, este romanul „Patimile după Iov” de Val Butnaru, în care autorul surprinde reușit perpetuarea a patru generații, un film epicizat de Val Butnaru creând portrete reușite de eroi, produse reușite ale familiei, ale căror virtuți vine sistemul nou și le evacuează din societate.
Am enumerat doar câteva opere de la care un tânăr pleacă în viață, formându-și caracterul, dar și o viziune teoretică despre familie. Astăzi un adolescent are formate niște idei din școală, de la orele de literatură română, în special, despre cum să-și construiască o familie, ce responsabilități solicită ea etc.
Pe de altă parte, adolescentul are și multe ispite pe care le vede în societate – legile permisive ale statului care încurajează destrămarea familiei, și nu edificarea ei; educarea concepției de a îmbătrâni în singurătate. Expresia „iubește-te pe tine însuți” trunchiată din preceptul biblic „iubește-te pe tine însuți ca pe vrăjmașul tău” educă un cetățean idolatru.
Deci, ne mai întrebăm cum s-au creat imperiile, de ce și astăzi în funcție ajung oameni încrezuți în cultul personalității lor? Sunt și exemple care adună simpatia celor (aș vrea să generalizez și să spun simpatia lumii, dar nu este așa), care respectă prin propriul exemplu modelul de familie, perpetuarea ei în generarea unei vieți frumoase.
Ca intelectual, promotor de valori perene, confirm că dinastiile de intelectuali au fost mereu o școală în care ești deopotrivă, profesor și elev. Mă gândesc la familia nobiliară a Cantemireștilor (cărturarul, scriitorul, istoricul, prințul, Dimitrie Cantemir, și fratele său, domnitorul Antioh Cantemir, apoi fiul lui Dimitrie, Antioh Cantemir, întâiul scriitor al rușilor); familia poeților Văcărești, precursori ai literaturii românești moderne (Ienăchiță, Alecu, Iancu și Nicolae) de la al căror scrieri a rămas un testament spiritual: „Urmașilor mei Văcărești/ Las vouă moștenire/ Creșterea limbii românești/ Și a patriei cinstire”.
Dinastia Hașdeenilor prin Alexandru Hîjdeu, Bogdan P. Hasdeu și poeta, prăpădită la numai 19 ani, Iulia Hasdeu. Dinastiile, ajunse până în 2023, astăzi exemple viabile în mișcarea carului cu virtuți înainte sunt cea a lovineștilor: istoricul lite- rar și eseistul Eugen Lovinescu, tatăl Monicăi Lovinescu, al dramaturgului Horia Lovinescu.
Menționăm urmași demni ai părinților lor pe profesorul clujean, medievistul Adrian Papahagi, fiul lui Marian Papahagi, filolog și eseist român, Teodor Baconschi, antropolog religios, eseist și traducător român, fiul scriitorului Anatol Baconschi. Fără a încadra familia într-un termen mai nou sau mai vechi – parentală, clasică sau de orice altă natură - familia trebuie să fie acea casă unde educația și cultura tronează, alocate prezentului și viitorului.
Astăzi însă când copiii sunt educați sub semnul banului și al mârlăniei date de emisiuni TV sau pe rețele sociale la îndemâna lor, când munca și bunul simț lipsesc în familie, când unii părinți au o atitudine insolentă față de profesori, școala greu mai salvează aceste bunuri. . . moral dacă ele lipsesc cu desăvârșire în familie.
Autor: Silvia STRĂTILĂ,
Articol publicat în revista NATURA. nr. 377
Susține Natura.md: Devino Patron!
