Hagimus, farmecul unei vetre tradiționale
natura.md
Mar 15, 2026 10:10
384
0
Între două păduri bătrâne, ce-și spun una alteia povești în foșnet de frunze, veghează tăcut satul Hagimus. Un loc unde trecutul și prezentul se împletesc precum rădăcinile stejarilor seculari, iar umbrele istoriei se așază blând peste ulițele de azi.
Pe un drum vechi, învăluit de mireasma ierbii coapte și cântecul păsărilor, ochiul întâlnește două mănăstiri - două inimi duhovnicești care bat în același timp, dar fiecare în felul său. Într-o parte Mănăstirea Marta și Maria, tânără, cu ziduri luminoase și chipuri senine de călugărițe care-și îndeplinesc rugăciunea cu lucrul mâinilor. În cealaltă parte, la Chițcani, Mănăstirea Noul Neamț, veche, impunătoare, străjuită de turnuri care ating cerul și clopote care de veacuri cheamă sufletele la taină.
Două izvoare turcești străjuiesc satul ca două oglinzi ale timpului. Din adâncurile lor izvorăște apă limpede, ca o poveste nespusă despre pașii soldaților ce au trecut pe aici, însetați de apă și liniște. Unii spun că aceste izvoare au văzut mai multe decât toate cronicile scrise.
Situat la hotar cu Tighina (cunoscut sub numele Bender), acest loc este o punte între trecut și prezent. În apropierea unei regiuni marcate de conflicte și frământări, Hagimus păstrează farmecul unei vetre tradiționale, unde timpul poate să curgă mai încet, dar mai profund.
Un loc impresionant este Movila lui Ioan Vodă, un deal care se ridică deasupra satului ca o strajă tăcută a trecutului. Legenda spune că aici s-a oprit Ioan Vodă cel Viteaz în drumul său spre confruntările cu otomanii, iar locul a devenit, în timp, un simbol al curajului și al luptei pentru libertate.
Urcând pe Movilă, priveliștea e copleșitoare. Nu de frumusețe, ci de....absurd. În zare, ca o fantomă ruginie se ițește Tighina, cetate cu ziduri groase și libertăți subțiri. De aici, din inima Moldovei, vezi clar cum orașul stă....în altă realitate. Acolo timpul s-a oprit - nu în Evul Mediu romantic, ci undeva între ,90 și un vis sovietic care refuză să se termine.
Ai senzația că te uiți într-o vitrină cu istorie confiscată. Cetatea? Superbă. Fortificată. Restaurată. Și păzită de steaguri care nu prea bat în ritmul Chișinăului.
Priveliștea e faină, zic unii. Însă doar dacă nu te uiți prea adânc. Pentru că dincolo de ziduri nu e doar cetatea lui Suleiman Magnificul. E și o bucățică de țară fărâmițată, o rană deschisă, ascunsă după lozinci și uniforme demodate.
Din Hagimus vezi clar: Tighina e acolo, dar totodată… nu e. Ironia face ca de pe Movila unui Voievod care s-a jertfit pentru unitate și libertate, să privești un oraș care este ținut captiv între trecut și prezent paralel. Să te întrebi cu un zâmbet amar: oare ce ar fi zis Ioan Vodă? Probabil ar fi oftat adânc ...
Satul este înconjurat de o natură blândă - dealuri domoale, livezi și câmpuri fertile. Flora locală este bogată în ierburi medicinale, flori de câmp, arbuști și stejari bătrâni. Nuci, plopi tremurători și castani. Este un loc viu cu oameni harnici, gospodării îngrijite și tradiții păstrate cu grijă.
În fiecare an, pe 21 septembrie, satul Hagimus îmbracă straie de sărbătoare. Este Hramul Satului, o zi Sfînta și plină de emoție, închinată Nașterii Maicii Domnului, ocrotitoarea spirituală a așezării. Dis-de-dimineață, biserica din sat răsună de cântări, iar credincioșii vin cu sufletul curat, cu flori în mână.
Satul Hagimus a fost binecuvântat nu doar cu dealuri domoale, livezi roditoare și oameni harnici, ci și cu figuri care au strălucit dincolo de hotarele satului. Petru Râmbu, profesorul meu, un om de cultură, fondatorul muzeului Alexei Mateevici din Căinari. Prin această inițiativă a salvat de la uitare obiecte, tradiții și figuri importante. Un om cu respect profund pentru istorie, memorie și identitate. George Celofan, născut la Hagimus este un actor de pantomimă la nivel internațional. Nicolae Petrov, un om influent din domeniul aviației. Ghenadie Râbacov este un profesor și specialist în limba franceză, cercetător și referent pentru IFprofs.
Satul Hagimus este mai mult decât un simplu loc pe hartă, este un univers mic în care tradiția, natura și oamenii se împletesc într-un tablou plin de viață și culoare. Este o mărturie vie a frumuseții autentice a Moldovei și un simbol al continuității și al speranței.
Autor: Natalia Cazacu
Articol publicat în revista NATURA, nr. 409
Susține Natura.md: Devino Patron!
