Dincolo de manuale: istoria care modelează conștiințe

natura.md Apr 16, 2026 10:46 803 0

Adrian Dolghi, doctor în istorie, cercetător științific coordonator, Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală

. Retrospectiva activității dumneavoastră este atât de încărcată în studii universitare, de cercetare, activități cu implicare directă, încât prima întrebare adresată unui cadru didactic consacrat este: Ce v-a determinat să alegeți istoria ca domeniu de studiu și predare?

Vă mulțumesc mult pentru aprecierea activității mele și pentru invitația la interviu. Meditând asupra factorilor care mi-au determinat alegerea domeniului de activitate, probabil primele înclinații spre studiul istoriei s-au manifestat de pe băncile școlii. Deși aveam o reușită bună la toate disciplinele școlare, aveam o înclinație specială spre studierea istoriei. M-au fascinat mult legendele Greciei, Romei antice în clasa a V-a, apoi studierea lumii antice în ansamblu a fost deosebit de interesantă pentru mine. Și acum îmi amintesc cum mergeam la biblioteca școlară pentru a lua diverse cărți suplimentare la temele din manual pentru a le citi. Mă fascinau marii comandanți de oști, viața oamenilor din trecut, desenele care reprezentau vestimentația, locuințele sau alte subiecte istorice. Acestea mă ajutau să-mi imaginez mai bine realitățile societății antice, la fel și filmele istorice care erau transmise la televizor despre Dacia, Spartak, Cezar și Cleopatra etc. Astfel, devenind adult, istoria era un domeniu mai familiar pentru mine. Deși nu eram decis la absolvirea liceului ce facultate să urmez, probabil dragostea față de istorie m-a determinat să aleg Facultatea de Istorie și nu altă facultate.
Ați început activitatea pedagogică în satul de baștină, Fundurii Vechi – o comunitate care a oferit Republicii Moldova numeroase personalități și care a păstrat mereu un autentic suflet românesc. Cine au fost profesorii care v-au îndrumat și care, mai mult decât atât, v-au devenit modele?
Fiind originar din satul Fundurii Vechi, am urmat școala din localitate, unde am avut profesori minunați la toate disciplinele. Doamna Galina Botnari, profesoară de istorie, mi-a predat această disciplină începând din clasa a V-a și, cu unele întreruperi, până în clasa a XI-a. Ei îi datorez, în mare parte, dragostea față de istorie pe care mi-a cultivat-o de-a lungul anilor. A fost o persoană deosebită, care m-a îndrumat cu generozitate inclusiv atunci când am revenit la școala din sat în calitate de profesor - devenind, totodată, primul meu mentor în predarea istoriei. Era o profesoară deosebit de apreciată și respectată atât în comunitate și în școală, cât și la nivelul raionului Glodeni.

Legătura noastră nu s-a încheiat odată cu primii mei ani la catedră. Chiar și după plecarea mea din sat și după ce m-am stabilit la Chișinău, activând ca profesor și cercetător, am păstrat o relație caldă și prietenoasă. Comunicam uneori, mai ales în perioada în care dumneaei preda la Liceul „Ion Creangă” din Bălți, iar eu îi ofeream publicații și materiale didactice elaborate de mine.

A apreciat mult faptul că îmi susținusem teza de doctorat în anul 2010 și că aveam succes în activitatea mea ‒ considerând, cu modestie și cu mândrie totodată, că acest lucru era, întrucâtva, și rodul muncii sale.

Conferințele și simpozioanele la care participați frecvent vă definesc nu doar ca apărător al istoriei, ci și ca promotor al adevărului istoric. Cât adevăr poate fi adus astăzi în prim-plan despre soarta românilor basarabeni după anexarea Basarabiei la un sistem care a deformat identitatea unui popor și care, chiar și după mai bine de un secol, încă ezită să-și afirme deschis apartenența românească?
Am cercetat pe parcursul anilor diferite subiecte. Teza de doctor a avut titlul „Politica statului sovietic în domeniul învățământului istoric superior” în baza căreia am publicat monografia „Istorie și politică în comunism. Cazul RSSM (1944-1965)”. În lucrare am elucidat modul în care regimul totalitar comunist a instrumentalizat „istoria” ca domeniu științific și ca disciplină de studiu în constituirea artificială a unei noi identități „moldovenești” distincte de cea românească la populația majoritară din RSS Moldovenească, și modul în care a fost formată o conștiință istorică sovietică la populația din RSSM. De 10 ani cercetez istoria socială și viața cotidiană în RASSM și RSS Moldovenească elucidând impactul complex al regimului totalitar comunist asupra vieții oamenilor. Cercetarea influenței propagandei asupra mentalității societății demonstrează că aceasta a format identități sociale, politice și culturale specifice societății sovietice care în prezent reprezintă reminiscențe totalitare în mentalul colectiv care împiedică dezvoltarea democratică a Republicii Moldova.
- Lucrați la teza de doctor habilitat „Viața cotidiană în RSS Moldovenească în contextul transformărilor politice, economice și sociale (1944)”. În ce constă caracterul inovator al lucrării dvs.?
Dacă mă refer succint la noutatea și originalitatea lucrării țin să menționez că această lucrare reprezintă prima cercetare de amploare dedicată vieții de zi cu zi a oamenilor din RSS Moldovenească în perioada 1944–1961, dar și în RSSM, în general. Înainte de acest studiu, subiectul fusese atins doar fragmentar, în câteva articole, fără ca cineva să fi realizat vreodată o analiză sistematică și cuprinzătoare.

Cercetarea deschide trei direcții noi în știința istorică din Republica Moldova: istoria vieții cotidiene din epoca sovietică, antropologia istorică a „sovieticității" și istoria copilăriei în RSSM. Practic, pentru prima dată sunt analizate în profunzime aspecte precum ideologia și ritualurile sovietice în viața obișnuită, modul în care copiii erau integrați în sistemul educațional și ideologic al vremii, alimentația la sat și la oraș, aprovizionarea pe bază de cartele, fenomenul speculei, munca în colhozuri, fabrici și uzine sau competițiile socialiste dintre întreprinderi.

Un alt element de noutate îl constituie sursele folosite. Lucrarea valorifică documente inedite din mai multe arhive și muzee, care nu au mai intrat până acum în circuitul științific. La acestea se adaugă mărturiile culese direct de la oameni care au trăit acei ani ‒ colhoznici, muncitori, intelectuali, funcționari, elevi, pionieri, comsomoliști ‒ prin metoda istoriei orale. Vocile lor oferă o perspectivă unică și de neînlocuit asupra a ceea ce a însemnat cu adevărat viața cotidiană în Moldova sovietică.

Sunteți autorul cărții „Copilăria în Moldova Sovietică: (1924–1961): O investigație istorico-antropologică a copilăriei de la periferia imperiului”. De ce a fost necesar să scrieți această carte despre copilăria în Moldova sovietică? Ce adevăr simțiți că lipsea sau era distorsionat în discursul istoric până acum?
Această carte reconstituie o lume puțin explorată până acum: copilăria trăită sub regimul sovietic pe teritoriul actualei Republici Moldova, fiind elucidat cum au crescut și au fost modelați copiii în RASS Moldovenească și RSS Moldovenească între anii 1924 și 1961. Lucrarea arată cum propaganda, școala, presa și literatura pentru copii, organizațiile de pionieri, sărbătorile și ritualurile comuniste au funcționat împreună ca un mecanism de fabricare a identității sovietice. Generații întregi au crescut respirând un aer ideologic atât de dens, încât valorile, reflexele și mentalitățile insuflate atunci s-au sedimentat adânc în conștiința colectivă. Anume acest adevăr trebuia descoperit și demonstrat întregii societăți, și probabil mai este necesar, deoarece aceste mentalități și identități totalitare, formate în deceniile de sovietizare, nu au dispărut odată cu prăbușirea URSS. Ele continuă să existe și astăzi, reprezentând un obstacol real în calea democratizării și modernizării Republicii Moldova.

Cartea este documentată în baza arhivelor inedite, este însoțită de fotografii de epocă din muzee și arhive ceea ce oferă un caracter bine ilustrat și captivant. Lucrarea oferă publicului larg de cititori o înțelegere mai profundă a modului în care un regim totalitar a reușit să transforme copilăria într-un instrument politic și a lăsat urme care se resimt până în prezent. De asemenea, lucrarea prezintă detaliat realitățile sociale ale vieții copiilor în anii de până la declanșarea celui de-Al Doilea Război Mondial în RASSM și în perioada imediat postbelică (1944-1961) în RSSM, ceea ce combate imaginea idealizată a societății sovietice de către nostalgicii după Uniunea Sovietică.

Într-o epocă în care istoria este tot mai des redusă la un simplu exercițiu academic, credeți că ea ar trebui să rămână doar studiul trecutului sau are datoria de a educa și spiritul civic și patriotismul?
Evoluția istorică a unui popor sau națiuni este firesc să aibă loc în matricea culturală și istorică care îl reprezintă. Valorificând adevărul despre propria istorie în arealul cultural majoritar și bazându-se pe aspirațiile de secole, fiecare națiune poate obține rezultate remarcabile pe calea civilizației, croindu-și perspective de dezvoltare durabilă.

Adevărul, valorile culturale autentice și cultura tradițională sunt cele care definesc identitatea unui popor. În cazul românilor din Republica Moldova, cunoașterea adevărului istoric, promovarea unei culturi întemeiate pe valori autentice și combaterea falsurilor istorice reprezintă metodele prin care ne putem elibera de reminiscențele trecutului totalitar și putem construi o societate civilizată și democratică. Cercetătorii investighează trecutul, aducând la lumină adevărurile, documentându-le minuțios, însă cunoașterea adevărului istoric este de datoria fiecăruia dintre noi, deoarece doar cunoscându-ne istoria vom putea să ne croim un viitor care reflectă aspirațiile de secole ale poporului nostru.

De ce credeți că, la mai bine de un secol de la idealul unirii, o parte a societății din Basarabia încă ezită să și-l asume deschis? Este vorba despre o lipsă de curaj identitar sau despre efectele persistente ale unei istorii falsificate?
Întrebarea se încadrează în logica subiectelor elucidate anterior. Consider că populației Republici Moldova care s-au născut și au trăit în perioada sovietică le-au fost formate identitatea moldovenească distinctă de cea română, convingeri istorice și politico-ideologice totalitare de care nu pot scăpa până în prezent din cauza necunoașterii adevărului, propagandei intense în spațiul public din partea mișcărilor politice de stânga ce promovează discursul prorus bazat pe nostalgia sovietică, indecizia clasei politice, dar și a unei părți a intelectualilor cu privire la propria identitate, utilizarea problemei identitare în scopuri politice. Problema este mult mai complexă, am menționat doar unele din posibilele cauze.

Deși la sfârșitul anilor ՙ80, începutul anilor ՙ90 ai secolului XX mișcarea națională era deosebit de puternică și a inspirat mase largi de populație, totuși avântul național s-a redus treptat din cauza multiplelor probleme social-economice, a sărăciei care a urmat, populația fiind mai preocupată de problemele supraviețuirii cotidiene decât de idealurile naționale, dar și din cauza dezamăgirilor în mișcările politice care își asumase idealul național. Partidele de stânga proruse, care au urmat, au promovat discursul moldovenist care au dezorientat o parte din populația nesigură sau încă nostalgică după trecutul sovietic.

Cât de responsabilă este clasa politică pentru confuzia identitară și pentru nostalgiile față de sistemul sovietic? Vorbim despre incompetență în raportarea la istorie sau despre o ignorare deliberată a adevărului istoric în scopuri politice?
Consider că această confuzie identitară este alimentată intenționat pe parcursul celor trei decenii și jumătate de după proclamarea independenței Republicii Moldova de diferite cercuri de interese, mișcări și partide politice care urmăresc menținerea Republicii Moldova în sfera de influență rusă, stoparea parcursului european, sau și mai banal – menținerea la putere pentru obținerea beneficiilor materiale. Promovarea discursului moldovenist are loc intenționat pentru crearea confuziilor, obținerea dividendelor politice și geopolitice fiind un instrument de manipulare. Anume arhitecții acestei manipulări cunosc bine că majoritatea populației Republicii Moldova o constituie românii, dar mizează pe necunoaștere, utilizează metode și căi sofisticate de manipulare prin mijloace mass-media, rețele sociale etc. Astfel este de datoria noastră să studiem și să promovăm adevărul istoric despre identitatea noastră, modul în care populației majoritare din RSSM i-a fost formată identitatea moldovenească ca fiind distinctă de cea română.
Autor: Silvia Strătilă
Articol publicat în revista NATURA, nr. 410