Elevii din Badicul Moldovenesc au descoperit farmecul Rezervației „Prutul de Jos”
natura.md
Iun 22, 2026 01:08
75
0
De peste 30 de ani, Rezervația „Prutul de Jos” își păstrează liniștea și farmecul natural, în pofida nepăsării de care omul a dat uneori dovadă. An de an, numeroși turiști de toate vârstele vin aici pentru a-și satisface curiozitatea, pentru a se bucura de frumusețea locurilor și pentru a descoperi istoria lacului Beleu, care sclipește în lumina soarelui de cinci-șase mii de ani. Situat în apropierea satului Slobozia Mare, raionul Cahul, acest colț de natură continuă să fascineze și să inspire pe oricine îl vizitează. Orice tip de drumeție aici, rămân clipe de neuitat. Așa a fost - clipe frumoase de relaxare și câteva ore de ecologie pentru un grup de elevi din Gimnaziul „Nicolae Botgros” din Badicul Moldovenesc, Cahul (director Rodica Gherasimenco). A treia drumeție din cadrul proiectului dedicat protecției mediului, finanțat prin Programul Elvețian de Granturi Mici (Swiss Cooperation in Moldova), a continuat, tinerii reușind să admire frumusețea Lacului Beleu cu gălăgioasele păsări pe apele lui; au parcurs cinci kilometri de pădure însoțiți fiind de cântecul păsărilor și de pișcăturile insectelor că...totuși pădurea e a lor, noi trebuia să ne resemnăm cu statutul de musafiri.
Ajunși într-un spațiu deschis, de unde poți vedea destinația ce urmează – lacul, pădurea și întregul ecosistem –, ghizii Viorica Paladi și Polina Cassir și-au pus în valoare toată priceperea și dragostea pentru aceste locuri, povestindu-ne despre acest ținut menit să fie frumos și bogat în faună și floră. De la ele am aflat că Rezervația „Prutul de Jos” este o zonă umedă formată în 1991, în baza unei hotărâri de guvern, cu scopul protecției, păstrării și studierii ecosistemului de baltă și luncă, precum și pentru crearea condițiilor favorabile pentru speciile sălbatice, în special, pentru cele rare. Mai aproape de România, la doar 25 km, Rezervația „Prutul de Jos”, care numără astăzi 35 de ani de activitate, face parte din Rețeaua Mondială UNESCO a Rezervațiilor Biosferei. Biodiversitatea locului constituie o veritabilă carte de vizită, deschisă tuturor vizitatorilor: peste 300 de specii de plante, aproximativ 200 de specii de păsări și numeroase specii de animale își găsesc aici habitatul. Toate acestea fac parte din arealul natural al Prutului de Jos, întins pe 1.755,4 hectare, un ținut care impresionează prin frumusețea sa și care este adesea comparat cu Delta Dunării.
Îndemnați de ghida Viorica Paladi, mergem să explorăm frumusețea lacului Beleu cu toată bogăția ecosistemică. Urcați în foișorul de lemn, cu binoclul la ochi, vedem o panoramă ca în povești, iar însoțitorii locului nu ne lasă să trecem peste lecția introductivă: „Lacul Beleu, principala componentă geografică a Rezervației Naturale „Prutul de Jos”, este un lac natural cu o vechime de peste cinci milenii. În trecut, acesta comunica cu râul Prut prin patru canale naturale, ceea ce asigura un schimb permanent de apă și contribuia la menținerea echilibrului ecosistemului. Potrivit specialiștilor, situația este astăzi mult mai complicată: schimbările climatice și intervențiile umane au modificat semnificativ condițiile naturale ale lacului. Dacă în urmă cu doar câțiva ani stufărișul era mult mai redus, iar panorama lacului era deschisă și spectaculoasă, în prezent, suprafețe întinse sunt acoperite de vegetație. Pentru a contribui la salvarea și refacerea ecosistemului, au fost inițiate proiecte de restaurare ecologică, care vizează redeschiderea și reabilitarea canalelor de legătură cu Prutul. Prin aceste canale, inclusiv canalul Manolescu, ajung însă și cantități mari de suspensii și sedimente aduse de râu, fenomen care influențează procesele naturale din lac și accelerează transformarea acestuia”, ne-a făcut această prezentare ca la carte Viorica Paladi, iar noi am însușit-o, fiind atenți ca nu cumva ciripitul păsărilor să ne sustragă de la o asemenea informație prețioasă.
Polina Cassir, cercetător științific, licențiată în biologie și chimie, specialistă în studiul plantelor, povestește cu entuziasm că de 16 ani străbate această zonă de o frumusețe aparte. Plantele pe care le cunoaște și le cercetează fac parte din domeniul său de activitate, un univers desprins parcă din locuri binecuvântate.
Elevii din Badicu o ascultă, iar elevul Sebastian Costileanu, mereu alături de ghid, își făcea notițe, direct de la sursă. De la Polina Cassir mai aflăm că zona verde și umedă are 400 ha de pădure unde cresc falnic arțarul, frasinul, dudul, sălcii de diferite specii. Printre acestea își găsește adăpostul și feriga de baltă, o plantă inclusă în Cartea Roșie. Pe malul lacului Beleu, când ghetuțele noastre se ridicau din nămol mai greu, săltau țanțoș, de frică sau de un cordial salut, broscuțe. Dintre cele 53 de specii rare de reptile amfibiene, din crăpăturile nămolului au ieșit mai multe broscuțe mici, numite izvoraș cu abdomen galben. Ghidul, în continuarea prelegerii de biologie, ne spune că unii brotăcei se pot cățăra pe arbori până la 1-2 metri. Copiii simt că timpul de relaxare se împletește firesc cu procesul de formare și îmbogățire a cunoștințelor.
Până la destinația finală, unde ne așteptau cuminți nuferii, am ascultat ciripitul păsărilor, am urmărit valsul aerian al vulturului codalb, am întâlnit în drum doi șerpi care s-au prefăcut că nu ne văd, am tulburat somnul unor lilieci, în schimb, i-am salvat din calea unui șarpe de aproape doi metri. De la ghizi am aflat povești impresionante despre păsările de baltă și felul în care își apără puii de răpitori. Am fi fost în stare să numărăm și firișoarele de rădăcini ieșite la suprafață după retragerea apei, în timp ce copacii au rămas în așteptarea unei noi inundații. Și multe altele am mai fi putut vedea în această gură de rai din sudul Moldovei.
Mai târziu, analizând aria geografică a zonei, am ajuns la concluzia că doar cele nouă sate – Crihana, Colibași, Pașcani, Vadul lui Isac, Brânza, Văleni, Slobozia Mare, Câșlița-Prut și Giurgiulești – au binecuvântarea de a trăi în armonie cu natura, în mijlocul unei biodiversități atât de bogate.
Autor: Silvia Strătilă
Articol publicat în revista NATURA, nr. 412
Acest articol a fost realizat de Mișcarea Ecologistă din Moldova, cu sprijinul Elveției, în cadrul proiectului „Green Education in Motion” („Educație verde în mișcare”). Conținutul acestui articol nu reflectă neapărat punctul de vedere al donatorului.
Susține Natura.md: Devino Patron!
