Ierbarul lui Rousseau și Doryanthes palmeri la Grădina Botanică din Geneva
natura.md
Iun 24, 2026 10:35
14
0
Ierbarul lui Rousseau și Doryanthes palmeri la Grădina Botanică din Geneva
Jean Jacques Rousseau, născut la 28 iunie 1712, Geneva, Republica Geneva (care în acea vreme era un oraș-stat protestant asociat Confederației Elvețiene), decedat la 2 iulie 1778, în localitatea Ermenonville, Picardia, Franța, a fost un filozof elvețian, scriitor și compozitor, unul dintre cei mai iluștri gânditori ai Iluminismului. A influențat hotărâtor, alături de Voltaire și Diderot, spiritul revoluționar, principiile de drept și conștiința socială a epocii; ideile lui se regăsesc masiv în schimbările promovate de Revoluția franceză din 1789.
Demult, Grădina Botanică din orașul Geneva nu a mai fost atât de vizitată, fotografiată și apreciată. În acest an, două evenimente deosebite și rare au adus primăvara. Primul și cel mai așteptat este înflorirea plantei Doryanthes palmeri. Sădită în anii ’80 și îngrijită de câteva generații de grădinari, planta este una spectaculoasă și foarte răbdătoare. Originară din Australia, este o floare monocarpică - adică o plantă care acumulează energie lent și sigur pentru a produce floarea atunci când atinge o anumită cantitate de resurse. Doryanthes palmeri este roșie și impunătoare, iar tulpina atinge 5 metri înălțime; perioada de înflorire este de la trei la cinci săptămâni. La mijlocul lunii aprilie este încă plină de petale, dar planta moare după ce floarea se ofilește. O viață întreagă pentru a produce o floare mare, alcătuită din numeroase floricele mici.
Concomitent cu înflorirea acestei rarități naturale, o altă raritate s-a instalat durabil și științific în biblioteca aceleiași Grădini Botanice - ierbarul lui J.-J. Rousseau, care dispăruse de câteva decenii din atenția specialiștilor și a publicului interesat, unii crezându-l pierdut.
Născut în orașul Geneva, orfan de mamă încă de la naștere și crescut de un tată ceasornicar care i-a transmis gustul pentru lectură, Jean-Jacques Rousseau a beneficiat o perioadă și de sprijinul unui unchi. S-a format ca autodidact și a devenit filosof, muzician și scriitor. Viața lui a fost ca un roman, ba chiar mai multe romane într-o singură existență: a fost iubit și detestat, apreciat și contestat, adorat și prigonit, criticat și lăudat. Datorită vastelor cunoștințe și curajului de a le exprima, dar și intereselor sale variate, a făcut parte din secolul Iluminismului, fiind unul dintre cei mai mari gânditori ai vremii, alături de Diderot și Voltaire.
Crescând în atelierul tatălui, copilul neascultător învață singur, observă societatea și caută să înțeleagă relațiile umane și raporturile de forță din mediile în care a fost plasat. Învață repede, dar contestă orice formă de autoritate. Se simte bine în mijlocul naturii și este pasionat de muzică. De altfel, considera că dragostea sa pentru natură își are originea în pasiunea pentru muzică, aflată la baza dezvoltării simțului armoniei. Toate acestea alcătuiesc acea rădăcină pe care o numim patrie.
Filozoful elvețian nu a uitat niciodată celebra frază a tatălui său: „Jean-Jacques, iubește-ți țara!”. Și el a iubit-o, mai puțin țara l-a iubit pe el. Lucrări precum Contractul social (1762) și Discurs asupra originii și fundamentelor inegalității dintre oameni (1754) i-au închis ușile societății vremii. Prigonit și criticat atât în propria țară, cât și în Franța, s-a refugiat adesea în locuri izolate, precum insula Sfântul Petru de pe un lac elvețian, apropiindu-se și mai mult de natură.
Elveția de astăzi este mândră de acest cetățean cunoscut în întreaga lume, iar orașul Geneva încearcă să uite ostilitatea cu care, altădată, și-a tratat copilul său genial. Casa natală a fost transformată într-un centru al literaturii, străzile îi poartă numele, iar pe râul Ron există o mică insulă numită Rousseau. Recent, biblioteca Grădinii Botanice din Geneva a devenit posesoarea unei comori inestimabile - ierbarul lui Jean-Jacques Rousseau, dispărut timp de aproape cinci decenii.
Ierbarul conceput în anii 1771-1772 este alcătuit din 99 de pagini și cuprinde o treime din plantele considerate rare la acea epocă. Lucrarea a fost realizată de unul dintre cei mai mari tipografi ai Franței. Ultimii cincisprezece ani din viață, filozoful elvețian i-a dedicat naturii. Avea cunoștințe vaste de botanică și realiza ierbare atât din plăcere, cât și pentru a le oferi.
Acest ierbar, însă, este o comandă care i-a permis să realizeze o lucrare științifică, lingvistică și socială. Științifică, deoarece demonstrează cunoștințele botanice ale autorului, verificate în conformitate cu cercetările epocii. El creează un veritabil sistem al sinonimelor plantelor și stabilește legături între diferitele denumiri. Fiind opera unui mare scriitor, realizată pentru o editură de prestigiu, ierbarul a avut un rol important în difuzarea botanicii.
Lingvistică, fiindcă în Franța prerevoluționară plantele purtau doar denumiri latine, ceea ce reprezenta un obstacol în răspândirea cunoștințelor botanice în rândul populației, în mare parte analfabetă. Rousseau aliniază minuțios latina și franceza în toate planșele. Înalta societate nu era de acord cu această democratizare a științei, care trebuia să rămână privilegiul claselor superioare.
Socială, prin forma ierbarului. Dimensiunea și ambalajul din lemn de ulm permiteau protejarea și transportarea facilă în plimbări prin parc sau pădure. Doamnele erau încântate să recunoască plantele având ierbarul sub braț, iar cei care nu cunoșteau latina învățau denumirile în franceză. Astfel, Rousseau a transformat ierbarul într-o punte între clasele sociale și a contribuit la educarea femeilor.
Acest tezaur a ajuns în mileniul al treilea într-o stare excelentă, datorită protecției oferite de tartajul din lemn. În plus, ultimul colecționar a fost mai puțin interesat de botanică, ceea ce a dus la o deschidere rară a ierbarului și, implicit, la o păstrare mai bună. Calitatea hârtiei, modul de fixare a plantelor și pânza de bumbac care protejează conținutul au contribuit la conservarea impecabilă.
Biblioteca Grădinii Botanice din Geneva a fost informată la timp despre apariția ierbarului și a reușit să-l readucă la „casa” autorului. Pe parcursul anului sunt organizate expoziții succesive: o treime din plante este expusă timp de trei luni, apoi înlocuită cu alte seturi, până la finalul anului. Este o ocazie rară de a vedea o lucrare realizată acum 250 de ani.
La sfârșitul anului, ierbarul va fi depozitat în condiții speciale de conservare, fiind accesibil doar cercetătorilor.
Prin această achiziție, biblioteca Grădinii Botanice din Geneva se afirmă ca un centru de cercetare de importanță mondială.
Autor: Margareta Donos
Articol publicat în revista NATURA, nr. 412
Susține Natura.md: Devino Patron!
