DEPORTAREA ȘI MANCURTIZAREA
natura.md
Iul 5, 2026 10:23
15
0
Poporul nostru, comparativ cu altele, este supus continuu unui examen al conștiinței moral-naționale. Mereu trebuie să luptăm pentru o cauză națională, chiar dacă peste unele țări a venit globalizarea. Biserica Ortodoxă din perspectiva dogmei eshatologice afirmă că la judecata de apoi, cea finală și irevocabilă, vom da răspuns de faptele, cuvintele și gândurile noastre. Ba mai mult, aceasta se va desfășura în ambianța etnică a neamului. A sta în mijlocul neamului este o cinste, iar la periferia lui este strașnic și rușinos.
Această lună amintește poporului nostru de calomnia și persecuțiile petrecute la începuturile regimului de ocupație stalinist. Nu avem dreptul să uităm de cei peste 30000 de basarabeni deportați după 1944, începând cu noaptea de 12 spre 13 iunie. Cei mai buni intelectuali, pedagogi, preoți, gospodari și țărani au fost scoși cu sila noaptea și deportați în sânul Siberiei sovietice. Ei au dat dovadă de curaj, de statornicie și de credință, au mărturisit pe Hristos cu propria lor viață. Câți dintre ei s-au prăpădit pe drum, fără prohod sau fără priveghi, ca să nu infecteze vagonul de vite, pe cei decedați erau nevoiți să-i arunce din tren, în timp ce acesta se deplasa. Nu dorim să treacă nimeni prin asemenea momente, când te rugai la părinții și buneii tăi, îi implorai să nu moară pe drum, parcă viața omului stă atârnată de mila altuia. Dacă mulți dintre ei au lăsat acasă lucruri scumpe, atunci majoritatea au deportat cu ei icoanele și crucile sfinte, fotografiile înaintașilor și alte obiecte ce le păstra mirosul de acasă. Domnul Hristos al basarabenilor se simțea și El deportat. Regimul ateu nu accepta prezența religiozității în mijlocul lor. Fără frică ei și-au manifestat credința plenar. Această credință a fost asemenea jertfei de pe Golgota, când Hristos și-a dat viața pe Cruce pentru răscumpărarea neamului omenesc, iar ei și-au demonstrat dragostea față de glie, față de neam, slujindu-se unul pe altul. În acea lungă călătorie cu trenul, până-n capătul Siberiei poporul nostru a trăit sfânta evanghelie într-o intensitate maximă. Dăruirea și jertfa pentru aproapele a fost omniprezentă în acel sumbru traseu.
Azi jertfa lor se vrea uitată, se vrea schimonosită. Atâtea explicații pseudoştiinţifice am auzit despre această tragedie a poporului nostru, parcă se dorește anihilarea durerii prin uitare. Dacă nu ne raportăm la scopul jertfei lor, ne pierdem viitorul. Unii devin mesagerii procesului de mancurtizare a generației tinere. Cum îți permite conștiința de om să pronunți atât de simplu niște constatări tâlhărești „moldovenii au întocmit listele celor deportați, nu rușii”, „mulți dintre ei şi-au dorit să plece, că nu s-au mai întors”, și alte perle. Asta ca și cum aș spune eu de pe amvonul bisericii „nu-i Iuda vinovat de trădare, a fost dezinformat”. În viața aceasta trebuie să-ți asumi și cuvântul, nu doar fapta. Este o minciună, care ni se oferă ambalat ca un adevăr absolut, de fapt e timpul să realizăm că și dezinformarea este o minciună obraznică. Sfântul Apostol Pavel condamnă vehement minciuna, pe care Dumnezeu o pedepsește (Romani 1, 24-25), iar Sfântul Apostol Ioan ne atenționează că „nici o minciună nu vine din adevăr” (I Ioan 21), adică nu există minciună „bună, constructivă”. Care-i scopul ca noi să fim dezinformați și mințiți? Aici este deznodământul procesului de ani de zile, care s-a ocupat de mancurtizarea poporului nostru. Un neam dezmembrat, un neam dezinformat, fără valori morale și naționale, fără istorie, tinde să fie evaporat de pe harta lumii. Un popor unde mancurții joacă după o regie bine stabilită de alte popoare, devine un popor de umplutură, bun doar ca uneori să meargă la vot. Nu în zădar Hristos ne avertizează că vom merge ca niște oi în mijlocul lupilor, deci să fim „înțelepți ca șerpii și nevinovați ca porumbeii” (Matei 10, 16).
Hristos a condamnat păcatul. El a vorbit deschis despre mancurtizare, de care era infectat atunci poporul ales. Unul din cei mancurtizați, pe care-l cunoaștem cu toții, a fost chiar Iuda, fiind produsul sinedriului. Domnul Hristos și-a vărsat sângele pentru igienizarea de mancurtism. Rămâne doar un lucru simplu, să fim cu luare aminte, când tot El ne va spune „Vino după Mine și lasă morții (oameni fără caracter) să-și îngroape morții lor!” (Matei 8, 22). Avem cu toții chemarea de a cinsti eroii neamului nostru, cei care și-au dat viața pentru demnitatea și discernământul nostru. A nu uita: trădarea și mancurtizarea sunt păcate grele.
Autor: Viorel Cojocaru
Articol publicat în revista NATURA, nr. 412
Susține Natura.md: Devino Patron!
