Să învățăm arta de a prețui oamenii valoroși
natura.md
Iul 7, 2022 11:29
1552
0
Doctor, profesor, actor, bucătar, contabil... Șirul e lung, iar în spatele oricărei meserii stă omul. Sunt doctor salvatori, dar și ucigași, profesori talentați, dar și ratați, bucătari care alintă guri, dar și din cei care otrăvesc, contabili excelenți, dar și hoți... Sunt preoți cu har, sunt și mizerabili.
Am cunoscut actori cu viziune și actori care doar imită. Artiști care rămân ai lumii peste secole, dar și artiști de sezon. A-i alinia pe toți, conform meseriilor, conform religiilor, etniilor sau orientărilor de tot felul, e o „meserie” aparte care se produce fără școală: ușor, de la sine, nici plătită nu trebuie. Cine nu se pricepe să generalizeze? Poate doar copiii, unii câini și înțelepții. Un copil nu-și va vedea în fiecare femeie mama, cum nici un câine nu va percepe pe oricine drept stăpân, cum nici înțelepții nu se vor grăbi să pună etichete sau să dea note. O fac, însă, cu brio, mulți-mulți alții. Care nu vor ajunge niciodată la calitatea omului Zelenski, la înălțimea curajului său și la forța faptelor sale. Pentru că nu poate un om incapabil să se bucure de capacitățile de neîntrecut ale altcuiva și nici nu va accepta, cel puțin, acest fapt, pentru că devine și mai mic în micimea sa.
Așa e în toate sferele, pe toate emisferele, meridianele și paralelele. Omul lipsit de strălucire preferă să șteargă, cu orice preț, cu fiecare ocazie, strălucirile care-l pot adumbri, care-l fac să aleagă să stea lângă cei întunecați deopotrivă. Acolo are șansa să scape neobservat, în caz de bucluc, pe când lumina se vede de la o poștă. Cum s-o iubească, dacă-l orbește? Cum să nu țintească în ea, dacă e mereu deasupra întunecimii?
Dacă era doar un om pragmatic, poate că ar fi urcat în acel avion și ar fi părăsit acest „film” de groază al istoriei sec. XXI, pentru că a fi personajul principal în contextul creat e prea complicat, e supraomenesc și, dacă evada, era de înțeles. Totuși, acea doză de nebunie frumoasă, uneori inexplicabilă, specifică firilor artistice, l-a făcut să-și asume întru totul rolul de Mare Om, de Lider, nu doar al țării sale, ci și al întregii lumi, trezind o puternică admirație din partea acesteia și o la fel de puternică invidie din partea altor pretinși actori pe scena politică a lumii, dar și a spectatorilor fără pic de discernământ, care ronțăie popcorn și emit comentarii de duzină.
Radmila POPOVICI
Articol publicat în Revista NATURA în numărul 364
Susține Natura.md: Devino Patron!
