Suhuluceni, Coropceni și Ghermănești: sate îngemănate

Trei sate frumoase, cu tradiții și oameni gospodari, despărțite de un iaz (cândva cu apă adâncă, dar liniștită), care făceau schimb de fete și băieți pentru a-și întări și înnoi familiile, trăiesc și astăzi în bună vecinătate. Profilul pitoresc al acestor trei sate – Suhuluceni, Coropceni și Ghermănești, din raionul Telenești – merită să le mai adaug expresia poetică cunoscută – sate îngemănate. Dar, proza vieții ne arată alt obiectiv al acestor localități vechi. Deși suhulucenenii și coropcenenii parcurg doar 300 m pentru a ajunge dintr-un sat în altul, iar ghermăneștenii ceva mai mult până la vecinii lor, fiecare localitate și-a păstrat de-a lungul timpului specificul și tradițiile. Gemene ar putea fi doar că au o așezare geografică parcă binecuvântată de mama natură, pentru că de jur împrejur sunt străjuite de păduri seculare. 

O simplă răsfoire a cronicilor ce vorbesc despre vechimea acestor sate te poartă înapoi până în secolele XVI–XVII, unde îți apar în minte întinderi largi de pășuni, case risipite pe alocuri, boieri achiziționând pământuri roditoare și păduri virgine crescând în voie, neatinse de mâna omului. Cel mai vechi sat din cele trei este Ghermănești, atestat pentru prima dată în 1437, acum parte a comunei Suhuluceni. Coropceni este menționat documentar pentru prima dată la 10 mai 1604, iar Suhuluceni, aflat între cele două, apare cu aproximativ un secol și jumătate mai târziu, în 1783. 

Cel care călătorește prin aceste sate va întâlni oameni calzi și primitori, precum și locuri frumoase, al căror pitoresc se datorează atât pădurii din preajmă, cât și locuitorilor. La petreceri sau sărbători, la hram sau festivaluri, oamenii locului își vor demonstra măiestria culinară, talentele și ospitalitatea.   

Cele trei sate sunt megieșe, iar locuitorii trăiesc în pace și bună înțelegere; cei 300 de metri și iazul care îi desparte nu i-au îndepărtat niciodată. Primarii celor două sate - Iacob Stegărescu, din Suhuluceni, și Ion Harea, din Coropceni - își unesc eforturile, fie prin proiecte comune, fie la organizarea unor evenimente, lucrând împreună când trebuie să-și unească eforturile, fie individual pentru prosperitatea comunităților lor.

Satele, care odinioară se oglindeau în apele iazului ce le despărțea, se privesc astăzi la lumina zilei, fără nicio perdea. Tradiția ca fetele să-și schimbe locul de trai dintr-un sat în altul se mai păstrează, deși mai mulți locuitori spun că la Coropceni apar mai des case noi, că nunți sunt mai multe, iar tinerii revin cu drag la baștină.

Natalia Harea: poștașul care aduce pensii și ziare în trei sate    

Natalia Harea este șefa Oficiului Poștal, instituție ce deservește cele trei sate. De câțiva ani, sediul oficiului s-a mutat în Coropceni, iar dna Harea are grijă până peste cap de deservirea acestor localități. Își cunoaște bine munca, îi știe pe toți oamenii din aceste sate și mai are datoria ca sătenii să citească ziare și reviste, așa cum dintotdeauna lectura publicațiilor bune era un mijloc de iluminare a maselor. Uneori, când le aduce pensia și pe omul gospodar îl surprinde citind pe prispă ziarul NATURA este un motiv de bucurie că misiunea ei este îndeplinită. A reușit în acest an să aboneze 77 de cititori, unii sunt prieteni cu NATURA de foarte mulți ani. Spune că mulți din aceste sate, mai ales în Suhuluceni, primesc ziarul de 30 de ani. Unul dintre ei, Stegărescu (Ion) Afanasie nu doar că este un cititor fidel, dar îi îndeamnă și pe alții să facă la fel și să se aboneze. Natalia Harea însăși este abonată și recomandă un produs bun sătenilor. Ea spune că la Suhuluceni și Coropceni și mai peste pod, la Ghermănești, oamenii citesc ziarul NATURA.       

Școala își adună generațiile 

La Suhuluceni, dacă vrei să vizitezi un sat frumos, care poartă pe umeri o pădure de secole, trebuie neapărat să treci pe la școală. Aici au învățat copiii satului - nu mulți își amintesc să fi fost prea încăpătoare, dar pe coridoarele ei au pășit, rând pe rând, toți fiii satului. Aici, copiii și-au construit drumul spre un viitor sigur. În acest an de studii, învață 96 de elevi, clădirea este construită în 2012, iar de 11 ani directorul gimnaziului este Lidia Stegărescu. Este foarte plăcut să stai de vorbă cu doamna directoare: îți vorbește într-o limbă prietenoasă despre bucuriile și grijile școlii, pentru că amândouă fac parte din viața instituției; despre colectivul de profesori și, cred, ar avea pentru fiecare în parte câte un laudatio. Că intelectualii satului, concentrați într-un edificiu al luminii, formează caractere și instruiesc minți se știe și se vede când mergi pe ulițele satului. 

Școala noastră, spune doamna directoare, este valoroasă și prietenoasă, pornind de la un colectiv de profesori, la fel de omenoși și prietenoși. E și convingerea mea când le-am văzut pe doamnele profesoare, la festivalul tradițional al satului, îmbrăcate ca niște crăiese în costume populare, aducând cu ele bucate alese. În celelalte zile, viața școlii pulsează într-un proces de lucru continuu, cu diverse activități și concursuri. Într-o instituție de învățământ cum este cea din Suhuluceni, nouă și bine dotată, elevii învață mai multe limbi străine, iar sportul este o parte importantă a activității lor. Elevii se antrenează în secții de fotbal, tenis de masă, merg la competiții și devin câștigători. Copiii cu înclinații artistice devin meșteri iscusiți îndrumați de profesorul Ion Lisița în cadrul cercului Mâini dibace. 

O dovadă că școala din sat este o instituție care oferă cunoștințe și modelează caractere este faptul că, peste ani, absolvenții se întorc, aducând gânduri de mulțumire dascălilor.       

Tudor Stegărescu - omul ce ține evidența satului și îi știe istoria

Despre comuna Suhuluceni și împrejurimile ei poate vorbi cu siguranță și cu detalii Tudor Stegărescu, secretar al Consiliului Local din anul 2005. De peste două decenii, el este unul dintre oamenii care cunoaște cel mai bine viața administrativă a satului, dar și istoria lui nevăzută, țesută din oameni, tradiții și întâmplări.

Calm și deschis, Tudor Stegărescu vorbește „ca la carte” despre bugete, ședințe și priorități locale - de la executarea bugetului anual și activitatea primarului, până la funcționarea instituțiilor din subordine și planurile de dezvoltare. Experiența acumulată în ani îi permite să gestioneze cu precizie și rigoare toate aceste procese, fiind un punct de sprijin în administrația locală.

Dar dincolo de cifre și documente, interlocutorul dezvăluie o legătură profundă cu locul. Povestește despre structura comunei, formată din satele Suhuluceni și Ghermănești, despre legăturile strânse dintre localitățile vecine și despre felul în care comunitățile se întrepătrund prin familii și tradiții. „Ne cunoaștem toți”, spune simplu, sugerând apropierea firească dintre oameni.

Discursul său capătă adesea nuanțe narative, mai ales când evocă locurile din jur - pădurile cu nume vechi, precum Rădi sau Domca, sau întâmplări din vremea războiului, transmise din generație în generație. Aceste fragmente dau măsura unei memorii locale vii, pe care o poartă și o transmite mai departe.

De profesie inginer zootehnist, absolvent al fostului Institut Agricol, Tudor Stegărescu privește cu o anumită nostalgie spre instituțiile de altădată și spre valorile educației de odinioară. În același timp, nu evită să observe schimbările din societate, mai ales în rândul tinerelor generații, despre care vorbește cu sinceritate și spirit critic.

În viața de zi cu zi, rămâne un om disponibil și implicat, gata să ofere informații, să caute date și să răspundă oricărei solicitări. „Nu-s probleme, vă sunt la dispoziție”, spune cu naturalețe - o formulă care îl definește poate cel mai bine.

Tudor Stegărescu nu este doar un funcționar al administrației locale, ci și un martor atent al vieții comunității, un om care, între documente și povești, păstrează echilibrul dintre rigoare și memorie.        

Un râu, un iaz și mulți copaci vor aduce un suflu nou satului     

Din satul Suhuluceni provine jurnalista Lilia Curchi, directoare executivă a Asociației Jurnaliștilor de Mediu și Turism Ecologic din Republica Moldova (AJMTEM). Legătura ei cu satul natal este strânsă, iar părinții o așteaptă mereu cu drag. Lilia își bucură părinții, profesorii și sătenii, considerând că cea mai importantă realizare pe care o poate aduce comunității este contribuția concretă la aducerea unui suflu nou în viața satului. Colaborarea ei cu primarul Iacob Stegărescu schimbă în bine imaginea satului. Cu trei ani în urmă a inaugurat un festival „Școală veche – timpuri noi” în dorința să readucă tradițiile și meșteșugurile, pentru a nu fi uitate. Împreună cu satele Coropceni și Ghermănești festivalul readuce solidaritatea oamenilor de altădată când toate gândurile, faptele și dorințele pentru ocrotirea naturii erau la unison trăite. Evenimentul a fost realizat în colaborare cu Asociația Jurnaliștilor de Mediu, în cadrul proiectului „Comunități locale reziliente prin soluții bazate pe natură”, cu sprijinul New Democracy Fund (NDF) din Danemarca, în parteneriat cu Centrul de Dezvoltare Comunitară Suhuluceni, Primăria Suhuluceni și Primăria Coropceni. Primăvara aceasta, Lilia împreună cu edilii celor două sate au planificat plantarea a 3000 de puieți în Valea râului Molovateț, pe malurile fostului iaz, secat complet în urmă cu câțiva ani, pentru a întări legătura dintre comunitate și natură. Într-o zi de weekend și de martie cu un soare blând, oamenii din cele două localități au ieșit cu instrumentarul necesar, așa cum au promis, dar și pentru a-și manifesta dragostea față de locul natal și solidaritatea: satul are nevoie de aer și de verdeață. 

Potrivit coordonatoarei proiectului puieții plantați provin din fondurile proiectului National Democracy Fund, dar și din donațiile colectate în toamna trecută, prin Festivalul Pădurilor și evenimentul comunitar „Școală vechi - timpuri noi”. Au fost plantați ulm, salcâm și frasin. Localnicii au fost entuziasmați, încântați de implicarea lor. Nu a cântat fanfara, nu s-a chiuit după vreun motiv bahic, oamenii au luat cu grijă puieții fragezi, au turnat apă la rădăcină puietului, dar și dorințe curate ca malul iazului să înflorească împreună cu florile copacilor.   

Cred că ceea ce aduce relevanță proiectului și rezultatului așteptat, sunt opiniile oamenilor despre înverzirea și împădurirea satului: „Este un lucru foarte important să renaștem natură în comunitate. Indiferent că apa a dispărut din iaz, vrem totuși să aducem viața la malurile acestui loc. Dorim ca urmașii noștri să aibă grijă în continuare, să păstreze și să planteze și alții”, a spus Iacob Stegărescu, primarul satului Suhuluceni. Iulia Stegarescu, locuitoarea satului Suhuluceni, spunea că un copac plantat e un viitor, e o umbră”. Optimismul primarului de Coropceni este în armonie cu satul ce merită să fie frumos: „Noi avem în jur de 11% după statistică de împăduriri. Trebuie să ajungem măcar la 20-25%. Pentru sat este binevenit pentru că trebuie să înverzim plaiul nostru”. 

Din perspectiva misiunii sale ca specialist în domeniul mediului, Lilia Curchi, coordonatoarea proiectului, a menționat: „Oamenii s-au adunat pentru a planta și a salva această zonă. Noi am realizat un studiu care ne-a arătat că pentru reabilitarea zonei, cea mai potrivită alegere sunt soluțiile bazate pe natură. Am decis că e nevoie să consolidăm malurile, pentru asta plantăm.”   

Inițiativa oamenilor din aceste sate ca localitățile lor să fie îngrijite, să respire cu aerul curat al pădurii face parte din identitatea, tradițiile și speranța că viitorul lor va fi la fel de verde și viu.  

Autor: Silvia Strătilă 

Articlol publicat în revista NATURA, nr. 410 

Susține Natura.md: Devino Patron!