Cernobîl: tăcerea care a îmbolnăvit o lume întreagă
natura.md
Mai 24, 2026 07:25
264
0
Mărturia medicului Tudor Lupașcu din Glodeni despre zilele în care norul radioactiv a trecut peste noi, iar oamenii nu știau nimic
Avaria de la reactorul 4 al centralei nucleare de la Cernobîl a avut loc la 26 aprilie 1986, în noaptea de sâmbătă spre duminică, la ora 1. Cu toate acestea, în Republica Moldova și în România, informația a fost ascunsă zile în șir, iar populația și sistemul medical au continuat activitățile obișnuite, fără să știe că un nor radioactiv traversa regiunea.
Medicul Tudor Lupașcu își amintește că, în duminica exploziei, toate instituțiile medicale din raionul său se aflau în pădurea de la Iabloana, unde aveau loc competițiile echipelor sanitare. O zi cu soare, o atmosferă calmă, iar medicii erau acolo drept arbitri: epidemiologii, ca el, evaluau scenarii de utilizare a armelor bacteriologice, alți colegi simulau intervenții în caz de dezastru radioactiv. Nimeni nu bănuia că, în realitate, un asemenea dezastru tocmai se produsese.
Cinci zile de tăcere oficială
Abia în a cincea zi după explozie populația a aflat despre avarie. În acest interval, în întregul bloc sovietic se desfășuraseră paradele de 1 Mai: la Kiev, Minsk, în republicile baltice, la Chișinău, dar și în orașe din România – București, Iași. Oamenii au ieșit pe străzi cu copiii, fără măști, fără protecție, fără să știe că nivelul de radiație crescuse dramatic.
Norul radioactiv a fost împins în special spre nord-vest. Totuși, fizicienii de la Măgurele au detectat, la o săptămână după avarie, valori mult mai mari ale radiațiilor în România – ceea ce înseamnă că și Republica Moldova a fost afectată în aceeași măsură.
O statistică medicală care nu a fost făcută niciodată
„Nu se știe câți copii au făcut cancer din această cauză, dar cu siguranță morbiditatea a crescut de multe ori”, spune Tudor Lupașcu. Statistica medicală a vremii, dar și cea de după 1990, nu a urmărit dinamic evoluția cazurilor de cancer la copii și nici impactul real al contaminării radioactive. Singura categorie pentru care există o monitorizare mai clară rămâne cea a lichidatorilor – oamenii trimiși să curețe consecințele exploziei.
Cernobîl – începutul sfârșitului imperiului sovietic
În filmul artistic american „Cernobîl”, la final apare un interviu cu Mihail Gorbaciov, la acea vreme membru al Biroului Politic al PCUS. El afirmă tranșant: „Avaria de la Cernobîl a fost începutul sfârșitului Uniunii Sovietice.” Secretomania, tehnologia depășită, standardele de siguranță ignorate, corupția din conducerea politică – toate deveniseră evidente odată cu această tragedie.
Zona interzisă: mutații, vegetație uriașă și un echilibru fragil
Datorită tehnologiilor occidentale, reactorul avariat este acum conservat și stabil, la 40 de ani de la explozie. Zona Cernobîl, râul Pripiat și orășelul fantomă din jur au devenit un habitat sălbatic, izolat, populat de animale cu mutații genetice și vegetație de dimensiuni anormale – inclusiv ciuperci gigantice, de până la un metru și jumătate în diametru. Accesul și atingerea acestor organisme sunt strict interzise.
Pericolul nu a trecut: războiul Rusiei și riscul nuclear
În actuala agresiune militară împotriva Ucrainei, armata rusă nu a ezitat să ocupe zona Cernobîl și să transforme situl într-un obiectiv militar, ignorând riscul global. „Dacă ar fi siguri că o nouă avarie nu ar contamina Moscova sau Sankt Petersburg, nu s-ar da în lături să bombardeze locul”, spune medicul Tudor Lupașcu din Glodeni. „Logica regimului rusesc nu ia în calcul nici suferința popoarelor vecine, nici potențialele consecințe asupra propriilor regiuni limitrofe. Explozia de la Cernobîl rămâne cel mai puternic argument pentru întreaga umanitate de a avea grijă de natură, de echilibrul fragil al Terrei, care dintr-o casă a miliarde de oameni se poate transforma rapid într-un deșert groaznic, radioactiv” – conchide medicul Tudor Lupașcu.
Articol publicat în revista NATURA, nr. 411
Susține Natura.md: Devino Patron!
