Memorie și recunoștință
natura.md
Apr 20, 2026 06:58
214
0
În incinta Gimnaziului „Mihai Eminescu” a fost organizată o întâlnire cu veteranii războiului de pe Nistru din 1992, precum și cu reprezentanți ai generațiilor marcate de deportările în Siberia și de foametea din anii 1946–1947. La eveniment au participat elevii și profesorii instituției, care au prezentat un recital de poezii și cântece.
Mărturiile invitaților au fost de o profundă încărcătură emoțională. Nu poți asculta asemenea istorii fără lacrimi. Veteranul războiului de pe Nistru, Oleg Matveev, a rememorat clipele grele trăite pe front. La rândul său, Iurie Oprea, unul dintre cei treisprezece copii ai familiei Oprea, născut în Siberia după deportarea părinților săi, Ștefan și Eudochia Oprea, a adus în fața celor prezenți drama deportărilor. Despre anii foametei din 1946–1947 a vorbit fostul profesor Constantin Malancea, oferind o mărturie cutremurătoare.
Activitatea s-a încheiat cu întrebările adresate de elevi și profesori invitaților, la care aceștia au răspuns cu emoție și lacrimi în ochi. A fost o întâlnire dureroasă, dar în același timp caldă și profund umană, care a lăsat în sufletele tuturor o impresie puternică.
Dumnezeu să le poarte de grijă acestor oameni și să nu mai fie nimeni nevoit să treacă prin asemenea suferințe și nedreptăți, care, în acele vremuri grele, au făcut în jur de 300 de mii de victime.
În satul Antonești, Ștefan Vodă, scriitorul Alexei Vakulovski a adunat, mergând din casă în casă, mărturiile supraviețuitorilor foametei din 1946–1947. „Mă urmărea gândul să aflu cât mai multe despre foametea din Basarabia, despre care se vorbea rar și în șoaptă. Dacă universul se răsfrânge într-o picătură de rouă, atunci și foametea aceea groaznică poate fi înțeleasă și simțită prin lacrimile oamenilor din satul meu natal - Antonești. Am îndrăznit să fiu purtătorul de cuvânt al consătenilor mei și am pornit la drum. Le-am răscolit amintirile ani în șir și n-am întâlnit niciun nepăsător în calea mea”, mărturisea autorul.
Au trecut ani de la acele tragedii, însă durerea nu s-a stins. Cei care au supraviețuit nu își ascund lacrimile și nici tremurul vocii. Sunt copiii războiului și ai foametei, oameni care au avut tăria și curajul de a înfrunta coșmarul și de a rămâne demni.
Cartea „În gura foametei”, scrisă de Alexei Vakulovski, care a refuzat să devină scriitor sovietic, a fost publicată postum de fiii săi, scriitorii Mihai și Alexandru Vakulovski. Un gest de recunoștință și continuitate care merită apreciat.
Autor: Lidia Bojonco, bibliotecară,
IP Gimnaziul ,,M.Eminescu”, Antonești
Articol publicat în revista NATURA. nr. 410
Susține Natura.md: Devino Patron!
